Lume mitică subterană cu vaste ramificaţii în care s-ar conserva perpetuu vechile taine esenţiale şi adevărul primordial, ştiinţa iniţiatică; galeriile Agartthei, de construcţie artificială, s-ar fi întins sub toate continentele şi sub oceane.

În altă variantă, Agarttha nu ar fi decât un imens sanctuar-bibliotecă, situat sub Himalaia, adăpostind o mare universitate iniţiatică şi cel mai mare şi mai misterios dintre centrele de iniţiere, păstrând toate moştenirile magice, tehnice şi spirituale ale civilizaţiilor dispărute; în Agarttha ar oficia Metatron (Stăpânul lumii), amintit de Rene Guenon (în Le Roi du Monde).

Agarttha e invocată mai ales de teozofie, care susţine că o populează „forţele negre”, opuse „forţelor luminoase” călăuzite din Palatul de Jad de la Shambhala (în drumul spre Tibet). Până acum 6 milenii, Agarttha ar fi fost la suprafaţă, populaţia ei retrăgându-se apoi sub pământ spre a-şi feri înţelepţii şi depozitele de ochii indiscreţi ai profanilor.

În vechile mitologii, similitudinile sunt rare:

„Un norod străin a săpat hrube pe sub pământ, uitate de piciorul celor de deasupra şi departe de oameni” (V. T., Iov. XXVIII, 4).

Originea şi vechimea acestui mit (sau pseudomit) e dubitabilă, dar el s-a răspândit mai ales după apariţia postumă (1910) a cărţii La Mission de l’Inde de Saint-Yves d’Alveydre, care pretinde că Agarttha ar fi reşedinţa unui soi de pontifex maximus, Brahatmah, purtător de tiară cu 7 coroane; referiri mai timpurii (sec. XIX) la: Helena Blavatsky, Ferdinand Oddendowsky, Louis Jacolliot ş.a. teozofi.

Share the Love!

Un comentariu la „Agarttha – lumea mitică subterană”

  1. Tudor

    Exista persoane care considera Agarttha ca fiind o simpla cale de acces catre interiorul planetei (conform teoriei pamantului gol pe dinauntru).

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *