Akh (egipt, akh – fericit, iluminat)
Akh este în concepţia filosofică a mitologiei egiptene, unul din cele 3 elemente constructive ale esenţei omului (împreună cu Ba şi Ka).
Termenul apare prima dată în Textele Piramidelor, indicând starea în care se transformă un faraon după moarte; abia în Regatul Mijlociu începe să se considere că orice om devine, postum, un Akh, cu condiţia îndeplinirii integrale a ritualului funerar.
Zeii şi faraonii aveau câte 7 Akhu (rareori mai puţine), în textele copte pluralul akhu se traduce prin demoni (probabil cu sens apropiat de grecescul daimon).
Simbolul lui Akh era ibisul.
