Fiind o insectă utilă, domesticită de timpuriu, albina a pătruns în miturile multor popoare, atât datorită stranietăţii vieţii ei riguros ordonate în colonie, cât şi datorită capacităţii de a fabrica miere şi ceară.

Albina - prezenţa ei în mitologie 1Adesea, albina, fără a fi divinizată direct, era pusă în relaţie directă cu marile divinităţi. În Egipt se credea că albinele au apărut din lacrimile zeului suprem Re. Mitologia maya din America precolumbiană avea un zeu protector al albinelor, Ah Mucencab; un zeu similar, Anigal, a existat şi în mitologia alano-osetă din Caucaz.

Pentru greci şi romani, albina era simbolul sacru al elocvenţei plăcute („dulce ca mierea”); după o legendă, pe buzele lui Pindar şi ale lui Platon s-ar fi aşezat, încă din copilărie, nişte albine care le-au inoculat harul divin al vorbirii frumoase.

În folclorul mitologic românesc, albinei i se atribuie uneori un rol sapienţial în cosmogonia operată de Dumnezeu; dar există şi o variantă genealogică ciudată, asemănătoare cu mitul egiptean: albinele au apărut din lacrimile Maicii Domnului.

Share the Love!

Un comentariu la „Albina – prezenţa ei în mitologie”

  1. Noni

    De exemplu in Dacia, unul dintre cele mai apreciate alimente si medicamente erau produsele stupului de albine. Nu stiu cum se ocupau ei cu albinaritul, foloseau stupi artificiali sau din stupii naturali de prin scorburi de copaci?

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *