Mă uit în jur şi îi văd pe toţi, inclusiv pe mine, cum cautăm le ceilalţi  priviri, confirmări, aprecieri, lucruri pozitive, care să ne mângâie orgoliul. Atunci când nu primim însă ceea ce căutăm , avem tendinţa de a fi trişti, supăraţi, chiar nervoşi în cazul în care primim un răspuns negativ care nu se potriveşte cu aşteptăriloe noastre.

Care o fi cauza?

Mă gândesc că sunt mai multe cauze care „caută atenţia„. Una dintre ele cred că este neîncrederea în propria persoană şi în propriile forţe. Cum nu avem suficientă încredere în noi, suntem siguri că ceilalţi ne pot susţine. Atunci când suntem supăraţi, nu căută sa găsim zâmbetul în noi, ci aşteptăm să vină de la altul…să spună cineva o glumă, o vorbă bună, de îmbărbătare…şi totuşi noi îl purtăm tot timpul cu noi.

O altă cauză este desconsiderarea pe care o întelnesc unii în fiecare zi în cadrul familial. Am o prietenă care acasă foarte rar aude de la familie cuvinte de încurajare sau lucruri care să o facă să se simtă bine, şi asta este un motiv pentru ea să le arate atât lor cât şi celorlalţi că „EA POATE„. Dacă ar şti acest lucru doar pentru ea şi ar fi conştient de el, ar fi suficient, dar ea aşteaptă de la ceilalţi ca să-şi poată demonstra capacităţile.

Absenţa lucrurilor pozitive este o altă cauză pentru căutarea atenţiei-atunci când avem o viaţă ce ne nemulţumeşte, sperăm să găsim o fărâmă de sperantă la ceilalţi, nu în noi, sperăm să ne lumineze o rază de soare , deşi raza de soare suntem noi, sau e în noi.

În general căutam atenţie prin modul în care ne îmbrăcăm (cum ne simţim pe stradă când toţi ochii sunt îndreptaţi spre noi?), prin modul de exprimare a ideilor, de a face un anumit lucru, sau de a face ceva nou , prin dramatizare, prin aborbarea tipului de control „bietul de mine”- depinde doar ce caută fiecare….

Share the Love!

10 comentarii la „Am nevoie de atenţie!”

  1. Daniela

    Toti avem nevoie de atentie dar nu stim sa oferim macar asta! Suntem mult prea ocupati cu viata, cu traiul nostru.

  2. Toti avem nevoie de atentie , este unul dintre elementele care ne fac sa ne simtim speciali pentru acea persoana care ne-o acorda

  3. Aşa este, ei nu depind de ceilalţi , nu caută să se completeze cu ceilalţi deoarece au descoperit în interior ceea ce alţii caută în exterior.
    În fiecare din noi este, dar atâta timp cât nu ştii că ai, nu poţi să dai. Şi mai mult, atunci când eşti conştient de ceea ce ai, nu mai trebuie să dai, pur şi simplu se duce acolo unde trebuie, fără a face nimic…
    Pe mulţi dintre noi dependenţa ne ţine la suprafaţă, dar cred că am fost „învăţaţi” să fim dependenţi. Bine, pentru orice învăţ există şi dezvăţ…

  4. Egoul cauta atentie mereu pentru ca el sufera de frica nimeni nu ma iubeste. Sinele nu are nevoie de aceste surogate ca el nu are frici ci numai iubire si pozitivitate. Marea majoritate suntem condusi de ego care ne ajuta sa spuravietuim si sa evoluam material ca sa zic. Dar mai sunt si oameni care au intrat in contact cu sinele lor prin rugaciune meditatii sau mai stiu eu ce metode. Si acestia nu mai sunt dependenti de parerea celorlalti. Ci pur si simplu fac asa cum spui tu ca traiesc ei fericiti si din preaplinul lor ii binecuvanteaza si pe cei din jur. De unde nu e oricum nu ai cum sa dai. Practic cand cauti apreciere nu oferi nimic ci iti creezi un cont de datornici.

  5. Da, mi s-a întâmplat şi mie să mă simt bine de foarte multe ori când am ajutat pe cineva, dar asta s-a întâmplat atunci când m-am oferit întru totul să ajut, adică inconştientul meu n-a avut nici o reţinere. La asta mă refeream…acum de fiecare dată când mi se cere ajutorul încerc să văd dacă pot să fac ceea ce mi se cere, ca mai apoi să existe nepotriviri.

  6. Mie mi s-a întâmplat să ajut pe cineva, şi prin asta să pierd „timp, energie, bani şi altele”, dar să mă simt eu bine… Şi cred că ăsta a fost motivul pentru care am făcut-o

  7. E un lucru care s-a format în timp, şi care tot s-a modelat până ce a ajuns la acest nivel. Însă ştii că se spune că atunci când faci pentru tine faci şi pentru întreaga omenire, dacă tu te modifici într-un fel, spaţiul în care te desfăşori se modifică şi el. ( dacă este un spaţiu ce emană o stare paşnică, de bunăstare, toţi vor prelua acea stare).

    Plus, că mai există: pe primul loc sunt eu, pe locul doi sunt eu, pe locul 3 sunt eu, mai apoi vin ceilalti.

    Nu ştiu dacă ai observat, eu am „experimentat”. Mi s-a întâmplat să mă gândesc să fac pe plac la alţii, fără să mă gândesc dacă eu sunt ăn acord cu ceea ce vor ei, şi am avut foarte mult de pierdut… timp, energie, bani şi altele. De atunci am învăţat că dacă eu sunt în concordanţă cu mine, dacă eu sunt bine, şi cei de lângă mine sunt.

  8. De mult am eu ideea asta… Cum că noi toţi suntem egoişti… Tot ce facem e pentru noi… Fie că suntem „trişti”, optimişti, altruişti… o facem din egoism. Pentru a ne simţi noi maibine… Şi nu e un lucru rău asta… Asta facem cu toţii… şi nu de acum, ci de secole.

  9. Cum e mult mai uşor ca altcineva să fie oglinda noastră şi nu noi înşine, alegem să ne „raportăm” la ceilalţi.

  10. Mulţumesc pentru toate mesajele pe care mi le trimiţi!
    Interesant mod de abordare a problemelor de personalitate.
    Cred totuşi că fiecare are nevoie din când în când de o „oglindă”  în prieteni, pentru a se putea convinge de frumuseţea lui ca om în totalitate: minte, trup şi suflet.
    Când ne vedem bine în „oglinzile” în care ne proiectăm ne simţim în siguranţă că nu ne-am rătăcit de la drumul nostru în viaţă.
    Prietenii adevăraţi la nevoie ne ajută!

    Simina S

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *