Amaterasu; Amaterasu Omikami (epitet: Cerul Strălucitor)

Zeiţa Soarelui, în mitologia japoneză. Născută din ochiul stâng al zeului primordial Izanagi, după moartea soţiei acestuia, Izanami, Amaterasu alcătuieşte un cuplu cu zeul furtunii Susano-o, devenind strămoaşa directă a primului împărat (mikado), Jimmu Tenno, într-o epocă   arhaică,  apoi ocrotitoarea simbolică a insulelor nipone.

Un mit cu implicaţii astronomice povesteşte un conflict al zeiţei Amaterasu cu paredrul ei Susano-o şi supărarea ei imediată (numită şi „marea eclipsă”): dorind s-o viziteze pe zeiţa Izanagi, soţia tatălui lor, strămutată în imperiul întunecat al morţii, Susano-o îşi jigneşte prin aceasta paredra care se închide într-o grotă şi blochează intrarea; astfel, Amaterasu lipseşte lumea de lumină şi întrerupe succesiunea de zile şi nopţi; spre a o convinge să iasă din peşteră, intră în acţiune întregul panteon, dar numai divinitatea Ama-no-uzume găseşte o soluţie, executând un dans cu care stârneşte râsetele celor 8 milioane de divinităţi japoneze; curiozitatea o atrage pe Amaterasu afară, zeii îi pun în faţă o oglindă (obiect pe care ea nu-l cunoştea) şi, uimită de propriul chip îşi uită ambiţia, merge înainte, iar între timp zeii întind o funie ca să-i taie retragerea; lumea reintră în cadrul firesc, având din nou soare, zile şi nopţi, anotimpuri.

După „marea eclipsă”, Amaterasu trimite pe pământ pe Ninigi-no-Mikoto (fie fiul ei, fi un nepot), ca stăpân al insulelor nipone, Jimmu-Tenno fiind descendentul acestui strămoş solar.

În shintoism, Amaterasu a devenit divinitatea supremă; de altfel, cel mai vechi templu shintoist (templul Naiku din provincia Ise) este consacrat zeiţei Amaterasu.

Share the Love!

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *