Decizia a fost luată cu ceva timp în urmă şi în fiecare clipă aud cronometrul cum se „scurge”- sunt în aşteptarea dongulului final.

Se apropie, nu mai e mult până în clipa în care vom lăsa în urmă totul. Şi ştii ce e interesant? Celorlalţi nu prea le vine să creadă, sau nu ştiu ce să creadă. Cum adică plecăm?

Da, plecăm, ne-am decis că vrem să experimentăm altceva. Simţim cum ceva ne atrage, ne cheamă. Vrem să simţim natura, să fim mai aproape de ea, să fim mai liberi, să trăim la un alt nivel. Ce poate fi mai frumos decât să-ţi împlineşti visele, fără să fii constrâns de problemele zilnice, de ceea ce vor ceilalţi de la tine, de stresul citadin?

Mult mai interesant este că nu ştim nimic despre ce şi cum va fi, nu avem planuri şi nici nu ne facem, nu ştim unde vom merge şi ce vom face, ştim doar că toate lucrurile se vor aşeza, pentru că au început de ceva timp să se aranjeze în aşa fel încât să ne deschidă calea. Simplu şi incitant în acelaşi timp, nu?

Share the Love!

2 comentarii la „Călători în miez de viaţă”

  1. Aştept primele articole pe blog despre noua voastră experienţă! Pentru noi doi, e poate cea mai minunată parte din existenţă!
    Curaj, încredere în voi înşivă şi, mai ales, ECHILIBRU!
    Aveţi o armă de temut: Munay Ki! Fie să găsiţi în ea medicamentul necesar bolii şi în egală măsură sabia care taie. Cu timpul, veţi învăţa să o folosiţi după cum cere situaţia. Dacă faceţi şi ceva săpături, o să aflaţi că de fapt, este şcoala de IO a Dacilor, a strămoşilor noştri, şcoală care a dat mulţi IO, acestui neam şi încă multor altor neamuri. Ca lectură indispensabilă, înainte de plecare, vă recomand Don Miguel Ruiz — Cele patru Legăminte.

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *