Cine nu a fost chinuit in copilarie de „lecurile babesti” este un mare mincinos… Repet, „leacuri babesti”; multe cu un gust „deosebit de oribil” pe care ti le turnau pe gat fara prea multe explicatii fiind de ajuns „sa te faci bine!” sau „treci odata c-o iei!” si al caror gust/miros urma sa ti-l amintesti toata viata. As putea enumera cateva fara sa ma gandesc prea mult: galbenus crud de ou cu zahar, pentru durerile de gat, tot pentru asta apa cu sare gargara, coji de ou pisate, transformate deci in praf si amestecate cu miere de albine sa fie sanatos copilul si sa aiba calciu, lapte fierbinte cu usturoi pisat si miere de albine pentru viermii intestinali etc.

Eu am incercat (nu pentru ca imi doream eu asta evident) tratarea tusei care trezea mortii si daca nu pe ei toti, tot blocul sigur, cu un ceai facut de mama – se puneau la fiert intr-un litru de apa vreo 3 nuci sparte, dar cu tot cu coaja, miere de albine 3-5 linguri si cojile de la vreo 2-3 cepe nu imi amintesc cat timp se fierbeau exact dar stiu ca mirosul din bucatarie era insuportabil si ca prima data n-am stiut ce imi pregateste dar apoi nu stiam pe unde sa fug cand simteam mirosul asta care parca nu-mi iese din nari nici acum cand povestesc si gustul care imi provoca pe atunci greata instant.

Recunosc si ma inclin in schimb in fata maretului efect al ceaiului baut cald pana la fundul canii pentru ca altfel… „tusea magaresca” trecea instant si puteam dormi linistita ca apoi sa aud a doua zi „vezi ti-am spus eu… dar totusi ar mai trebui sa bei o cana sa fim siguri…”.

Am sa folosesc acest tratament oricand imi va face cate o vizita tusea si-l recomand oricui care sufera din cauza ei pentru ca acum, mari fiind, stim ca nu doar gustul bun conteaza ci mai mult efectul! :D

Autor: Corlatan Alina Elena

Share the Love!

24 de comentarii la „Copilaria anilor ’90”

  1. Leacurile băbeşti au cam dispărut, din păcate,ceea ce a mai rămas sunt doar uşoare urme care pe zi ce trece se şterg din ce în ce mai mult. Unele dintre ele mai există adunate în cărţi, care şi acestea, unele dintre ele, stau prăfuite printre rafturi sau sunt aruncate…

    Cred că noi am avut parte de o copilărie cât de cât sănătoasă. Bunica pentru tratarea tusei tăia o ceapă în mijloc, în conul făcut în mijloc punea zahăr şi punea ceapa pe plită – zahărul se topea şi iesea un fel de sirop pe care-l beam pentru tuse -probabil o fi bun şi pentru altele, tot ce ştiu este că îmi plăcea, deşi gustul este puţin ciudat.

  2. Marius

    Cel mai des folosit de (pe) mine a fost castravetele pentru durerea de cap si pe locul 2 iaurt pentru arsurile de la soare.

  3. Diana

    Eu când mă gândesc la chestii mult mai ciudate și creepy când aud leacuri băbești.

    Astea sunt doar naturiste.

    Mie chiar îmi place ceaiul cu busuioc, petale de trandafiri și foi de ceapă pentru tuse. :D

  4. alina elena

    blogul asta se joaca cu mine :)) eu ii zic sa publice ceva si el nu vrea apoi sta, se gandeste si-si da seama ca-s fata buna si decide intr-un final sa publice ce-am zis

  5. alina elena

    Daniela:- te cred pe cuvant! stim cu totii cum era:)) si ma bucur ca am „trezit amintiri” cu articolul meu!
    Cristescu Bogdan:- sa ma propuneti redactor intr-un colt de pagina pe aici:D:))

  6. Daniela

    Imi aduc amninte cand trebuia sa beau fortat un ceai din coji de ceapa dar fara nimic altceva. Avea un gust amar de mi-l aduc aminte si acum…

  7. alina elena

    am stat 5 minute sa imi publice comentariul si apoi a dat eroare…zic: „insist!” si mai scriu unu ! si ghici ce SURPRIZA: amandoua au fost de fapt publicate!:))

  8. alina elena

    imi pare rau ca aseara pe la 2 cand m-am hotarat sa particip si am scris n-am respectat toate semnele de punctuatie in rest cred in mine ce mama masii voi fii candva un jurnalist bun!:))

  9. alina elena

    eh imi imi pare rau ca aseara pe la 2 cand m-am hotarat eu sa particip n-am respectat semnele de punctuatie in rest sper ca articolul meu de viitor jurnalist sa „atraga atentia” :D:))

  10. Până la ultimul paragraf am crezut că eşti taman opusă tratamentelor şi remediilor băbeşti (adică naturiste), dar se pare că eşti o persoană care apreciază rezultatul şi nu se lasă blocată în aspectul grosier al preparatelor…

    Îmi place cum ai povestit!

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *