Cine nu a fost chinuit in copilarie de „lecurile babesti” este un mare mincinos… Repet, „leacuri babesti”; multe cu un gust „deosebit de oribil” pe care ti le turnau pe gat fara prea multe explicatii fiind de ajuns „sa te faci bine!” sau „treci odata c-o iei!” si al caror gust/miros urma sa ti-l amintesti toata viata. As putea enumera cateva fara sa ma gandesc prea mult: galbenus crud de ou cu zahar, pentru durerile de gat, tot pentru asta apa cu sare gargara, coji de ou pisate, transformate deci in praf si amestecate cu miere de albine sa fie sanatos copilul si sa aiba calciu, lapte fierbinte cu usturoi pisat si miere de albine pentru viermii intestinali etc.

Eu am incercat (nu pentru ca imi doream eu asta evident) tratarea tusei care trezea mortii si daca nu pe ei toti, tot blocul sigur, cu un ceai facut de mama – se puneau la fiert intr-un litru de apa vreo 3 nuci sparte, dar cu tot cu coaja, miere de albine 3-5 linguri si cojile de la vreo 2-3 cepe nu imi amintesc cat timp se fierbeau exact dar stiu ca mirosul din bucatarie era insuportabil si ca prima data n-am stiut ce imi pregateste dar apoi nu stiam pe unde sa fug cand simteam mirosul asta care parca nu-mi iese din nari nici acum cand povestesc si gustul care imi provoca pe atunci greata instant.

Recunosc si ma inclin in schimb in fata maretului efect al ceaiului baut cald pana la fundul canii pentru ca altfel… „tusea magaresca” trecea instant si puteam dormi linistita ca apoi sa aud a doua zi „vezi ti-am spus eu… dar totusi ar mai trebui sa bei o cana sa fim siguri…”.

Am sa folosesc acest tratament oricand imi va face cate o vizita tusea si-l recomand oricui care sufera din cauza ei pentru ca acum, mari fiind, stim ca nu doar gustul bun conteaza ci mai mult efectul! :D

Autor: Corlatan Alina Elena

Share the Love!

24 de comentarii la „Copilaria anilor ’90”

  1. Octavian
    Octavian

    Vai ce ma mai chinuia bunica cu ceai de foi de ceapa… Imi era frica sa racesc doar pentru acel gust „mirific”.

  2. alina elena
    alina elena

    uh! va certati?peace! ce naiba da-le incolo de coji de ceapa si de experienta proprie care nu exista nici macar cat sarea care se pune in cojile de ceapa !:D nici la 80 de ani nu mi-as permite sa vorbesc despre „experienta” proprie” …nasol nu? sunt limitata ce sa-i faci!
    flower power ?! cerul albastru, iarba verde, soare… respiram adanc si …”costica, numara pana la 5 si respira adanc!”

  3. Radu
    Radu

    Mersi Bogdan de raspuns.
    Ideea este ca nu am nimic impotriva cu cei ce cred in superstitii, le respect treaba asta si nu incerc sa conving pe cineva ca nu exista. Eu sunt un pic mai realist si aici ma refer la faptul ca nu cred ca aruncand gunoiul noaptea din casa ti se poate intampla ceva rau. La superstitii de genul ma refer.

    Referitor la partea cu auto-descrierea este normal sa imi bazez opiniile pe experienta proprie. Totusi atunci cand ceri o descriere din partea altcuiva, in mod sigur nu va coincide cu ceea ce crezi tu despre tine.

    1. Cristescu Bogdan

      La faza cu bazatul pe experienta proprie, uite ca mie nu mi se pare normal. O data pentru ca ea e limitata si a doua oare pentru ca exista in acelasi timp si ceea ce nu stiu. Sa nu mai spus si de faptul ca ceea ce am experimentat eu si am inteles eu, sunt aspecte minuscule ale unei vaste experiente pe care eu nu am avut capacitatea sa o asimilez 100%. Uita-te in jurul tau si observa cum mintea ta nu poate intelege totul ci pe rand cate putin. Ori asta inseamna clar ca trec pe langa noi chestii pe care nu le asimilam, pentru ca natura nu ne asteapta pe noi, universul se modifica nu sta sa il constieentizam noi cu ritmul asta lent. Din ceea ce ai in jur, mai putin de 10% constientizezi.

      Cum mai poti spune ca te bazezi pe experienta ta in asemenea conditii?

  4. alina elena
    alina elena

    la litere de exemplu se invata despre diferite traditii ft interesante ale poporului nostru…

  5. Cristescu Bogdan

    Măi, treaba e că nu degeaba unii păstrează tradiţiile, ele chiar sunt lucruri reale nu fantezii şi nu superstiţii cum spun cei care nici măcar nu încearcă să facă ei înşişi (fără supărare Radu).

    Foile de ceapă şi lunile anului chiar se mai practică în unele case ţărăneşti. Tehnica în zilele noastre se cheamă divinaţie, şi se practică nu de zeci de ani ci de mii de ani, la noi în zona carpaţilor.

    Divinaţia are ca scop aflarea de răspunsuri dincolo de ce poate mintea noastra raţiona la rece. După ce afli un răspuns, poate chiar şi puţin ajutător nu neapărat fix, exact, mintea reuşeşte să concluzioneze pe baza altor informaţii mai uşor de procesat.

    Radu, să nu crezi că tu eşti doar ceea ce ştii. Tu eşti şi ceea ce nu ştii. Dacă ieri în mintea ta era o enigmă, iar azi ea s-a elucidat. Şi ieri şi azi ai fost tot tu. Când spun tu, mă refer la tot ce intelectul tău poate spune despre tine (care de obicei e atât de slab încât omite mai mereu aspecte esenţiale, de asta cel mai bine te pot descrie alţii căci tu te manifeşti dintr-un ego bazat pe o experienţă de viaţă care dacă vreo dată a dat de o greşeală şi s-a bazat pe ea, mai departe toată experienţa ta se bazează pe o greşeală, rezultând un lung şir de greşeli).

    Ai prins ideea?

  6. alina elena
    alina elena

    Fac parte din traditiile si obiceiurile romanesti zic eu iar unele sunt destul de amuzante si fiind practicate de zeci de ani in tara noastra ajungi sa le iei de bune:D ai si tu una in care crezi si poate nu-ti dai seama

  7. Radu
    Radu

    Nu stiu de treaba cu lunile anului, oricum astea sunt deja superstitii si nu fac obiectul postului.
    Pentru mine superstitiile nu exista:)

  8. alina elena
    alina elena

    bun ceaiul asta chiar daca nu are un gust excelent tot nu-l uiti vreo data daca l-ai baut o data cel putin!:D
    Stiam cu ceapa ca mai poti afla cum vor fi lunile anului: tai o ceapa in jumatate si desfaci 12 foi fiecare „fiind” o luna din an si le puneau in interior fiecareia cate jumatate de lingurita de zahar sau sare nu mai tin minte exact ideea e ca daca facea „apa” inauntru era o luna fara seceta :D!

  9. Radu
    Radu

    Eu am racit odata si ai mei m-au fortat sa beau ceai de ceapa..nici nu vreau sa imi aduc aminte ce gust avea.

    Dar astfel am scapat de injectii si pastile.

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *