Alături de noi oamenii, există şi spiritele, despre care uneori auzim poveşti pe care ne este greu să le credem sau să le acceptăm. Uneori acestea ne apar în poze şi nu ştim ce sunt, alteori le vedem destul de clar pe lângă noi, oricum ar fi, ele stau pe lângă noi. Unele sunt ale persoanelor care au murit în situaţii dramatice şi nu au reuşit să plece în lumină, altele sunt spirite create de propriile noastre gânduri, şi mai există şi altele a căror provenienţă nu o ştiu.

Ceea ce ar trebui să ştiţi – de cele mai multe ori spiritele care stau pe lângă noi sunt ale membrilor familiei decedaţi care nu şi-au terminat încă treaba pe pământ (fie au murit mai devreme, fie înainte de a muri au experimentat furie, ură, mânie, fie nu s-au aşteptat să moară, etc). Dacă sunteţi atenţi, veţi primi tot felul de mesaje de la ei prin intermediul viselor sau al unor anumite întâmplări, cazuri în care puteţi face ceva (puteţi da de pomană, vă puteţi ruga, se poate ruga un preot sau mai mulţi în locul vostru; în cazul în care mesajul primit spune altceva, vedeţi ce anume vrea să vă transmită).

Aceste spirite stau pe lângă noi deoarece au nevoie de energia noastră. Noi suntem sursa perfectă. Le alimentăm foarte uşor – din frici sau ataşamente puternice.

Cum putem sa tinem spiritele la distanta?

Cum tinem spiritele la distanta, cum ne protejam de energii negative 1

Daca vrei sa stii cum sa te protejezi de spirite, in primul şi în primul rând este indicat să nu ne fie frică de ele. După cum am spus mai sus, frica noastră le poate face mai puternice. Trebuie să fim conştienţi că ele nu au ce să ne facă. Atâta timp cât suntem puternici, ele nu au cum să ne atingă, nu au nici o putere asupra noastră.

Din informaţiile culese, există mai multe modalităţi de a ţine spiritele la distanţă.

Ce sa facem pentru a tine spiritele rele la distanta?

Pentru a ne proteja de ceea ce consideram a fi spirite rele, de energiile negative, putem sa:

  • tămâiem casa destul de frecvent;
  • ardem frunze de salvie, dafin , lemn de palo santo, cedru,
  • folosim uleiurile esentiale cu vibratie inalta in aromaterapie,
  • sfinţim casa sau o stropim cu aghiazmă din când în când,
  • ţinem în permanenţă o candelă/o lumânare aprinsă,
  • deasemenea ne putem proteja cu ajutorul culorilor ( culoarea albastru este protectoare – purtăm haine albastre, în special în timpul somnului),
  • putem pune în cele patru colţuri ale camerei în care dormim sau ale casei cristale (putem purta cristale ca şi pandantive cu simboluri sacre – şi sub această formă protejează).

Din punct de vedere al obiectelor protective, acestea pot fi multe, dar esti liber sa alegi. Deasemenea, rugăciunea este foarte puternică în „lupta” cu spiritele.

Ce este foarte important în toate aceste lucruri pe care le puteţi face – intenţia pe care o manifestaţi în momentul acţiunii. Aceasta trebuie să fie foarte clară şi puternică, ca aceste spirite să plece , să vă lase să fiţi liniştiţi. Cel mai bine ştiţi voi ce vreţi de la ele.

În cazul în care vă este frică şi nu reuşiţi singuri, este indicat să chemaţi un preot, sau un practicant şamanic care va reuşi (nu pot să garantez) să facă ceva pentru voi. Nu trebuie să vă fie ruşine sau frică să vorbiţi despre acest lucru! Într-adevăr, cei care nu cred s-ar putea să vă creadă nebuni. Consider insa că este mai bine să vă creadă aşa, decât să trăiţi în frică, în teroare sau în neputinţă!

Ce ar mai fi indicat să ştiţi. Alături de noi există foarte multe spirite care vor să ne ajute. Ele oricum nu se implică în existenţa noastră, doar există pe lângă noi. Vorbim de spiritele animalelor, spiritele plantelor, spiritele naturii, spirite care doar asteapta sa le cerem ajutorul…

Share the Love!

84 de comentarii la „Cum tinem spiritele la distanta, cum ne protejam de energii negative”

  1. ana

    nu am vorbit cu parintii despre bunica mea , daca ei cred ca s-a dus la dumnezeu sau nu …. bunica mea a fost inmormantata cu cerceii si lantul si verigheta (cica asa e bine) ….. tot ce mai am de la ea sunt cartile alea cu ocultism, telechinezie, telepatie ….. am 16 ani si jumatate …. nu neaparat ca mi-e frica … bine uneori mi-e frica de ce s-ar putea intampla (lucruri mai rele) ma deranjeaza faptul ca , cum spuneai si tu, sunt la mijloc si stau si ma intreb daca numai eu simt ca nu sunt singura si am unele momente in care chiar vreau sa fiu singura si ma simt privita si am spus de cateva ori :”pleca!” si parca mai rau era si parca ma privea cu insistenta … ce am spus aici i-am spus doar prietenului meu si atunci eram la mine in bloc , era vreo … opt seara si aveam lumina pe scara blocului (stateam la mine in bloc ) si am inceput sa vorbim despre bunica mea si am inceput sa-i povestesc … ma crede …. eu il tineam in brate si el a simtit ca o a treia mana pune mana pe spatele lui …. l-am crezut … dar nu i-am spus k in momentul ala am vazut o lumina trecand fulgerator pe langa noi cu coada ochiului dar parca nu era de ajuns pentru mine …. s-a ars becul din bloc …. si atunci m-am oprit din povestit si amandoi am auzit nistee pasi foarte apasati venind spre noi … am iesit amandoi din bloc cu cea mai mare viteza posibila … eu eram „obisnuita” dar m-a speriat el … mai mult m-a speriat frica lui … eu chiar iau in serios aceasta situatie si inca incerc sa gasesc unele raspunsuri … de ce mi se intampla mie ? de ce nu si-a gasit linistea ? de ce atunci cand ii spun sa plece sau sa ma lase impace ea/el parca mai rau face ? ,….. apropo … cand am facut aia cu ouija , am intrebat daca mai sunt spirite si a raspuns ca da si am intrebat daca este vre-un barbat si daca are legatura cu bunica mea si raspuns ca da … ma gandesc ca … poate fi bunicul meu langa ea ? (tatal mamei mele) .. multumesc.

  2. ana

    buna … am si eu cateva probleme …. adik … cateva mai multe … o iau cu inceputul … poate sunt eu paranoica… in 2007, pe 25 decembrie a murit bunica mea(mama mamei) si nu se stie nici acum de ce a murit … ea a avut probleme 5 ani pana sa moara si in tot acest timp a vorbit foarte greu (stalcea cuvintele) si se misca foarte greu … nici macar nu se putea ridica din pat si statea intr-un scaun cu rotile … ce m-a mirat foarte mult a fost faptul ca , inainte sa moara a vent preotul ce nuj ce i-a facut el acolo (ce se face de obicei la un om kre e pe moarte) si dupa ce a terminat de zis preotul acolo ea a spus : „eu mor in seara asta” si pe la ora 4 dimineata (25 decembrie) s-au dus parintii mei la ea in camera si au gasit-o moarta … ea il ura pe tatal meu (nu il suporta si era impotriva casatoriei parintilor mei) pentru ca el era in armata si era aproape tot timpul plecat , mama trebuia sa-i faca de mancare , sa-i spele si sa-i calce hainele … si cand a murit, la inmormantarea ei , tatal meu era cu masina in fata cimitirului si a vrut sa se dea jos din masina, dar in momentul ala a venit un tir din senin si i-a zburat si i-a facut portiera masinii praf (a adus-o in portbagaj) – asta a spus tatal meu . la pomana de un an eram cu tatal meu in masina si a intrat cu masina intr-un gard pentru ca pierduse controlul (nu stiu cum si de ce ) . am spus ca este pura coincidenta….. de cand a murit, timp de un an eu ma trezeam in fiecare dimineata in jurul orei 4 si simteam ca sunt privita de cineva … dar nu vedeam pe nimeni …. aveam unele dimineti cand nici macar nu ma mai uitam la ceas, pentru ca stiam deja cat este ora …. eram intr-o dimineata la usa si ma pregateam sa plec la scoala si le-am spus parintilor „pa” si in momentul acela am auzit langa mine o voce spunandu-mi „pa” . am iesit pe usa mai repede decat am iesit vreodata pe acea usa si imi era frica sa ma mai intorc acasa …. acum vreo 2 luni am gasit in biblioteca cateva carti cu telehinezie , cristale … telepatie si altele si am intrbat-o pe mama de unde le are si a spus k au fost ale mamei ei si ma intrebam daca au vreo legatura cu ce se intampla in casa …. am facut o chestie cu placa ouija (a unei prietene) si am pus acolo intrebari … eram cam sceptica … si am spus sa miste ceva … am stat 2 min si nimic … am rugat frumos si in acel moment au cazut cateva caiete de pe dulap ( m-am gandit ca poate au alunecat, dar de ce tocmai atunci ? ) . mai eram cu o fata si amandoua eram foarte speriate …. nu stiu ce sa mai cred … vreau un raspuns la toate astea … daca mi-l poate da cineva si mai vreau si o explicatie … :-|

    1. În primul rând îţi mulţumim pentru că ai împărtăşit aceste lucruri cu noi. După cum bine vezi nu eşti singura care păţeşte lucruri ciudate, deşi restul de mai sus chiar nu sunt toţi cei care au întâmplări stranii în viaţa lor, noi nu suntem mediatizaţi precum unele emisiuni TV ca să vină oamenii să spună ce au de zis.

      Ceea ce aş vrea pentru început este să ştii că noi nu facem mambo jambo şi nu te împingem pe tine să faci lucruri ce le vezi în filme. Noi încercă după cum şi tu doreşti să îţi oferim nişte informaţii pe care acum poate nu le ai dar care te-ar putea face să ştii mai bine ce vrei să faci în privinţa problemelor ce le ai.

      Dacă am vorbit prea provesional până acum, lasă-mă să fiu direct. Aşa că sincer, povestea ta are nevoie de toată susţinerea ta. O dată ce vezi toate aceste lucruri care ţi se întâmplă este clar că tu poţi să le vezi şi alţii nu. De ce eşti specială şi de ce tu? Simplu, eşti încă un copil, ai mintea mai relaxată şi nu e plină de chestii formale ce fac realitatea să pară logică şi atât. Eşti mai aproape de copilul care poate vorbi cu îngerii păzitori dacă ai vrea să accepţi comparaţia asta.

      Oricum, hai să încercăm să stabilim câteva idei. Bunica ta are ce are cu tatăl tău, mama ta probabil este neutră în poveste, cert este că tu eşti la mijloc. Tu ca şi copilul lor păstrezi gena ambilor părinţi, dar sub alte planuri tu ai în câmpul tău energetic, informaţional, oarecum precum cel genetic, ai energii ale părinţilor tăi. Asta te face să fii implicată în problemele lor, cum ai spus de accidentul tatălui tău.

      Fie scapi de aceste energii ce te implică fie le păstrezi şi ajuţi la rezolvarea problemei tatălui tău, tu oricum trebuie să acţionezi cumva. Dacă toată povestea este încă la început, trebuie să te grăbeşti pentru că se pare că spiritul ce te deranjează (tind să cred că e bunica ta) nu se va lăsa până nu va face ceva ce a dorit de mult.

      Da, este posibil ca dacă bunica ta să-i fi dorit moartea tatălui tău, acest gând să-i fi rămas ca un blocaj în sufletul ei, şi dacă nu a trecut în lumină, dacă nu s-a împăcat cu moartea, să fi rămas captivă aici în lumea noastrăm, ca şi energie, ca şi suflet, ca şi orice ai vrea tu să îi dai nume oricum invizibil pentru ochii tăi umani ce caută doar explicaţii.

      Dacă nu vezi nu înseamnă că nu este nimic, defapt simţi, şi ceea ce te supără pe tine este exact asta. Creierul nostru poate să ne fenteze de multe ori, cu multe chestii, dar când vine vorba de ceea ce simţim, are bariere, când nu mai poate ne lasă în minte ideea cum că nu este posibil, a fost o iluzie etc.

      Nu pot să-ţi spun mai multe despre ce poţi să faci, pentru că încă nu te-ai hotărât să faci ceva. Tu cauţi doar să prinzi o informaţie senzaţională, eventual să o spui prietenilor, să o spui cunoscuţilor, care nu ştiu câţi dintre ei te vor crede referitor la povestea ta. Majoritatea cred că vor nega orice legătură cu spiritele, dar nu după ce vor savura cu interes povestea ta. Deci, tu dacă iei în serios această situaţie, noi putem să îţi oferim un sprijin mai mare, dacă tu ne iei cu explicaţii şi cu dovezi, îţi îngreunezi ţie viaţa, consumi energie stând la poveşti cu noi, şi treaba rămâne nerezolvată.

      Acum, am şi eu câteva întrebări pentru tine:
      1. Mama ta crede că bunica s-a dus la Dumnezeu? Dar tatăl tău? Un răspuns sincer ar fi nevoie, nu ca să te cocoloşească pe tine!
      2. Bunica ta purta ceva la gât? Vre-un obiect personal, vechi, gen brăţară, inel, lanţ, sau chiar nu neapărat pe ea ci în apropierea ei? Dacă afli de un asemenea obiect, fă rost de el, şi ţinel cu tine mereu! Dacă nu găseşti ceva concret, caută ceva personal al ei, ceva vechi tare de tot şi care ea îl păstra bine.
      3. Câţi ani ai?
      4. De ce ţi se face frică când te gândeşti la faptul că aceste lucruri sunt făcute de vreun spirit? Are legătură cu frica de moarte? Dacă ţi se confirmă că nu ai să mori, că nu va muri nimeni, eşti dispusă să ajuţi un spirit?

      Cam atât, ne auzim data viitoare!

  3. Sincer să fiu nu mă miră povestea ta. Cred că ticăitul nu este doar un simplu sunet. Poate te-ai întrebat cine face acel ticăit nu doar ce este el. El este ceea ce tu auzi, dar ceea ce cred eu că este mai important este să afli cine îl face.

    Cum am mai spus, spiritele nu pot comunica în modul nostru de comunicare, prin cuvinte, dar ele pot comunica prin alte moduri care de altfel şi noi le uzităm, şi care sunt „mai înalte” decât comunicarea verbală.

    Dincolo de vorbe sunt trăirile noastre, iar capacitatea noastră de a interpreta ne poate ajuta să înţelegem ceva despre ceea ce simţim. Poate ţi se va părea ciudat, dar cred că ar trebui tu să contactezi sursa care crează acel semnal.

    Mă gândesc acum la o chestie, inspirat fiind şi de tine şi de ce cunosc. Sunetele se pot înregistra, iluziile auditive în grup nu există, deci sunetul există. Această anomalie poate o poţi folosi. Este modul „ei” de a comunica cu tine, modul sursei. Cu alte cuvinte, întreabă şi tu „eşti aici cu mine?” în timp ce înregistrezi cu un microfon la calculator sau pe un alt aparat în format electronic. Poţi pune mai multe întrebări, lăsând pauză între ele pentru a capta „răspunsul”. Cu un program de masterizat sunetul poţi analiza fluctuaţiile, modulaţiile, frecvenţele, şi poţi observa dacă se respectă un ritm concomitent cu întrebările tale şi cu pauzele dintre întrebări. Pe parcursul „interviului” poţi să empatizezi cu sursa, adică poţi încerca să exprimi compasiune şi mulţumire, la o adică dacă este un spirit care vrea să te ajute, starea ta energetică este un bun mod de ai spune că deabea aştepţi să primeşti ajutorul.

    Poate te descurci măcar cu înregistrarea unei suite de întrebări. Poţi să îmi trimiţi înregistrarea mie, din fericire cunosc să lucrez cu astfel de programe de masterizat sunetele.

    Apropo, dacă nu mai „face” sunetul, ticăitul, nu înseamnă că a plecat. Nu se întâmplă aşa!

  4. Dana

    Buna,
    Am nevoie de un sfat : parintii mei au cumparat o casa cind eu aveam vreo 14 ani, dupa ce ne-am mutat in ea mama mea a sesizat ca la demisol se auzea un ticait straniu care la inceput era intens apoi isi pierdea din intensitate, dar se auzea in aer nicidecum in pereti, apoi acel ticait l-am auzit si in camera mea si in camera parintilor mei, nu ne deranja , doar ca se auzea, apoi nu i-am mai dat deloc atentie dar se auzea cind si cand prin camere.Ideea e ca daca in momentul in care incercam sa ne uitam in directia din care se auzea, brusc, se muta in alta directie.Ne obisnuisem cu ciudatenia asta. Peste citiva ani eu m-am mutat in alta casa, la Bucuresti si a inceput aceeasi situatie adica a inceput sa se auda si in casa in care m-am mutat, uneori si noaptea se auzea dar eu ma obisnuisem deja si nu imi era frica deloc, nu imi facea absolut nici un rau doar ca se auzea. Pana intr-o dimineata cind am auzit ticaitura fix deasupra fetei mele fapt ce m-a trezit brusc din somn, apoi a inceput sa ticaie in alta parte a camerei. Din cauza sperieturii i-am cerut in gand sa plece si i-am transmis ca m-a speriat foarte tare si ca vreau sa plece. Apoi a plecat definitiv, de atunci n-am mai auzit ticaitul. Nu era doar o parere sau o inchipuire pentru ca auzisem ticaitul atit eu cit si parintii mei, chiar si tatal meu care nu crede in asa ceva. Acum imi pare rau ca i-am zis atunci asa de ferm sa plece ca m-a speriat, ma obisnuisem cu ticaitul si imi pare rau ca nu-l mai aud. Am cautat pe internet si am gasit pe un forum mai multe persoane care scriau despre aceleasi sunete sub forma de ticait . Voi stiti despre asa ceva? Ati auzit sau vi s-a intimplat asa ceva?

  5. adaa_

    Trebuie sa imi amintesc …si apropo Eu sunt in continua transformare :) si se vor mai intampla mai multe chestii , stiu asta

  6. Articolul este pe blog!
    Ne auzim cu comentarii, completări dacă nu ai spus tot sau mai vrei să mai spui ceva!

  7. adaa_

    Am scris ceva , dar cred ca nu am scris chear totul asa simt :D pe moment am scris ce mi-am amintit

  8. Asta chiar este culmea. Normal, tu scrii doar ce vrei tu să scrii.
    Deabea aştept să citesc ce ne trimiţi. Chiar sunt curios!

  9. adaa_

    ok…dar asi putea povestii si ce am mai patit nu?

  10. Acum nu ne lăsa aşa. Vrem şi noi mai multe informaţii despre darul tău. Poate îmi trimiţi un mesaj prin pagina de contact şi poate deschidem un nou articol pe subiectul tău.

    Ce spui?

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *