Eu sunt picătura de apă ce cutreieră universul, sunt într-o transformare continuă, sunt! Tot universul mă ştie şi-mi spune „fulg de nea”- pentru unii sunt doar o amintire, pentru alţii sunt prezent, pentru unii viitor, iar pentru mine sunt un prezent continuu. Sunt liber să zbor, să cunosc, să mă transform , dar ce vreau eu sa fac?

Să plutesc e visul meu, să explorez şi să descopăr, să nu mă las topit de ceilalţi, să fiu EU. Sunt un fulg de nea colorat- în copilărie eram alb şi mic, până am înţeles că pot fi aşa cum vreau eu-am devenit treptat un fulg de nea colorat- vreau să fiu un fulg de nea CURCUBEU!

Ideile mele se adună aici împreună cu ale voastre pentru a crea un tot, nu pentru a fi judecate. Îi invit aici pe toţi cei care vor să construiască acest puzzle alături de mine, pe cei care vor să schimbe ceva, pe cei care acceptă.

Cei care acceptă prezenţa celuilalt fără cea mai mică judecată, critică şi care au viziunea totală a fiinţei realizate a celuilalt sunt cei care au descoperit ce e iubirea! Scriu aici pentru a pune în comun, pentru a-mi  descoperi potenţialul creator, pentru a evolua si invata alaturi de voi!

Cine sunt eu, Jorjette, in viata de zi cu zi

In viata de zi cu zi sunt un simplu om ca si tine care se pierde in aceasta multime. Mai special este faptul ca am renuntat la viata urbana si am ales o viata mai retrasa, linistita, la tara, intr-un sat alaturi de oameni dragi sufletului meu. Alaturi de natura, redescopar frumusetea si marinimia ei si a vietii in fiecare zi, ma redescopar ca fiinta clipa de clipa.

Dupa absolvirea Faculatatii de psihologie, in urma cu 7 ani mi-am dat seama ca viata de oras nu mai e pentru mine. Crescuta in sanul naturii pana sa incep scoala, pot spune ca aceasta m-a pregatit pentru viata. In copilarie, mi-a fost revelata natura in toata splendoarea ei, motiv pentru care nu mai pot sa o nesocotesc. Bunicul a fost cel care mi-a oferit cunostinte despre o parte din plantele medicinale si din ciupercile comestibile.

Copil fiind, cutreieram dealurile din Bucovina in cautare de flori. Nu eram chiar asa sociabila cu copiii, asa ca preferam natura in locul oamenilor. Eram totusi populara si vorbareata, dar doar cu oamenii mari. In natura eram ascultatoare si deschisa, gata sa zbor ca un fluturas zburdalnic, din floare in floare. Priveam fiecare floare si ma lasam cuprinsa de magia ei. Florile, fiinte minunate, m-au invatat sa le iubesc si sa ma iubesc.

Eu sunt Jorjette

Chiar daca am uitat asta intre timp cand viata m-a luat prin surprindere, luandu-ma departe de ele, dupa ani si ani, am revenit. Acum incerc sa refac legaturile, insa timpul petrecut printre blocurile de ciment si iluzii nu se poate sterge. Amprenta e prezenta si va fi mereu. Eu sunt recunoscatoare insa pentru fiecare experienta, pentru ca toate m-au facut sa fiu ceea ce sunt astazi. Iar astazi sunt o femeie minunata si ma iubesc pentru ceea ce eu sunt intru totul. Am invatat ca nu exista greseli, doar experiente si alegeri. Am invatat ca totul este schimbator si ca nu am de ce sa fiu suparata, trista, ingrijorata. Invat in fiecare zi sa traiesc in regatul plantelor, al zanelor si spiridusilor, al animalelor si al oamenilor .

M-am mutat la tara alaturi de cel care a devenit intre timp sotul meu, un om minunat, drag peste masura sufletului meu. De 7 ani traim si ne bucuram zi de zi unul de altul, de gradina mica si darnica pe care o avem, de 3 pisici minunate, de experiente unice, de oameni simpli si frumosi. Ne minunam de flori noi pe care le descoperim , de insecte nemaivazute si de triluri de pasari. De gusturi si arome, de miresme si privelisti, de apusuri si rasarituri.

Din experientele si cunostintele noastre incercam sa daruim si celor care ne citesc, macar un gram din nebunia si fericirea noastra.

Poze din gradina – Viata la tara

Acestea sunt doar cateva poze din ceea ce inseamna pentru noi viata la tara. Viata este pictata in fiecare clipa, ceea ce inseamna ca totul este trecatr si schimbator de la nu moment la altul. Aceasta continua transformare nu poate fi expusa aici.

Iti multumesc ca esti alaturi de noi si ca ne sustii prin faptul ca ne citesti! Pentru mine inseamna foarte mult sa stiu ca informatiile pe care le oferim ajung acolo unde trebuie!

Vrei să îmi trimiți un email direct? -> Foloseste acest formular de contact

Vrei să fim prieteni pe Facebook? Eu sunt Jorjette

Share the Love!

102 comentarii la „Eu Sunt Jorjette – metafora terapeutica”

  1. Şerban
    Şerban

    @Jorjette, Bogdan
    Îmi cer scuze, am uitat să menţionez ceva important! Layoutul blogului acum e mult mai potrivit! (Bun, Bogdan!). Mi-a scăpat în textul anterior, deşi am remarcat şi chiar am petrecut minute bune, remarcând îmbunătăţirile. Feeling-ul acum e mult mai potrivit şi cred că asta se vede şi din impactul produs de pagina „home”. Bannerul mi se pare potrivit şi cred că o să pun şi eu unul pe situl meu (la secţiunea RO…). A propos, poate îmi daţi link-ul lui de aici…
    Bogdan, poate îmi explici tu ce e confuzia asta:
    diferenţa nu ar trebui să existe ci doar să o facem noi„. Ce ai vrut să spui aici, dincolo de faptul că foloseşti cu un aer de expert, noţiuni pe care abia dacă le ghiceşti ca înţeles?
    După cum vezi, ce îmi propui tu, e ceva cam aşa: Deşi e rău să faci X lucru, trebuie neapărat să îl faci, pentru că altfel ce justificare de a fi ai mai avea?
    Deşi  e inutilă existenţa unei diferenţe (Afirmaţia nr. 1) trebuie neapărat să o facem noi (Afirmaţia nr. 2)
    Asta ne învăţa de fapt pe vremuri la socialism ştiinţific… Hai să facem propagandă la filosofia marxist leninistă, chiar dacă ştim cu toţii că e o minciună gogonată şi un faliment total…

  2. Cristescu Bogdan

    „Totul” atunci când îl uzităm, este modul raţiunii de a pune o barieră, de a marginaliza ceea ce poate cuprinde în raţiune. De exemplu Şerban, îţi poate spune ceva ce tu nu ştii, aflând, vei şti, paradoxal, acea informaţie exista înainte să o raţionalizezi tu, conştientizarea nu te face decât un consumator dacă este să practici ceea ce înveţi. Mai este o latură, viitorul, în prisma totului, el este un infinit. Când prezentul este totul, şi viitorul este un infinit, tu rămâi acelaşi. Paradoxal, în orice plan ai juca viaţa ta, tu mereu eşti tu!

    Chiar şi ceea ce îţi spun eu este relativ, căci relativul este doar o formă, absolutul nu există pentru că nu poate fi definit ci doar acceptat incontestabil. Uite de exemplu faptul că eşti viu. Habar nu ai de ce, şi nici experimental nu poţi să spui totul despre tine, pentru că eşti în prezent o fărâma din viitor, din al tău, defapt tu, trăind acum, construieşti viitorul tău, care, te modifică acum, asta se numeşte şi karma ta!

    Esenţa este aceeaşi pentru că toţi suntem aici, să ne bucurăm de viaţa pe pământ, diferenţa nu ar trebui să existe ci doar să o facem noi, (nu ştiu de ce am impresia că aşa şi este) …

  3. orator
    orator

    @serban totul inseamna noi sau noi suntem la fel ca totul…dar oamenii sunt diferiti pentru ca nu toti percepem la fel lucrurile. Daca esenta este asemanatoarea nu trebuie sa uitam ca adevarul absolut este acelasi cu cel relativ.
    concluzia mea era ca nimeni nu mai e ca jorjette, nimeni nu mai e ca serban chiar daca am plecat din acelasi loc!!!

  4. Şerban
    Şerban

    Cred că e mai puţin important dacă îţi pui această întrebare şi mai important cum anume o pui. Asta însemnând atitudinea interioară. Atunci când ai o atitudine neutră faţă de (toate) posibilele răspunsuri, interesându-te doar informaţia, atunci merită să te întrebi. Altfel, cred că este exact cum ai precizat: o formă de a îţi satisface orgoliul. În cealaltă situaţie, poţi afla multe, dacă chiar vrei. Spre exemplu, acum circa două săptămâni, într-o meditaţie făcută în aer liber, am intrat în conexiune cu prima şi a doua dimensiune. Tema meditaţiei a fost una simplă, „Integrare”. Informaţia recepţionată, a fost oarecum spectaculoasă. Esenţa ei, este, din perspectivă înaltă, lipsa diferenţelor dintre „noi, oamenii” şi celelalte forme de manifestare, cum ar fi lumea celor 4 elemente fundamentale (mineralelor, Apei, Aerului, Focului) şi planul 2, al vegetalelor şi animalelor.
    Atunci când comunici cu aceste Universuri, ajungi să înţelegi multe şi merită să te întrebi „cine mai e ca mine”, măcar pentru a te feri de timpul pierdut în tentativa de a te convinge că eşti o „singularitate”, în sensul individualizării.
    Chi8ar dacă avem aspecte diferite dintr-o anumită perspectivă, suntem la fel, ca esenţă.

    1. Jorjette

      Nu mi-am pus niciodată întrebarea „cine e ca mine”, dar e o întrebare foarte bună! Încă mai meditez asupra ei! Mi-ai mângâiat puţin ego-ul…

  5. orator
    orator

    bravo…frumoasa descriere…acum te recunosc :)

  6. Jorjette

    Îţi mulţumesc, Luminitza pentru că ai poposit aici şi pentru cuvintele de laudă!!

  7. Luminitza
    Luminitza

    Frumos si interesant!! Multumesc!! Plus ca ai atasat si shamanic music!! Deosebit situl!!Felicitari!!

  8. michaela moshe
    michaela moshe

    va rog sa ma dezabonati!!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *