Şi asta doar pentru că ceea ce la naştere suntem, prin copilărie schimbăm.

Cum ar suna un discurs al unui copil, ajuns pe lumea noastră, plin de toate câte a adus cu el, şi prin ce cauză necunoscută, să îşi prezinte existenţa, să-şi spună părerea, să prezinte mesajul său? Ar fi un paradox, spunând că nu ştie să vorbească încă, deşi şi noi ne dăm mesaje unul altuia fără să cunoastem mereu aceeaşi limbă, şi nu ne acuzăm de necunoaştere a limbajului ci doar de diferenţă.

Acum desigur, ce limbaje au copii de reuşesc să comunice cu ele. Prin comunicare din start reţinem un canal pe care se transmite, un limbaj, un cod şi modalitatea de decodare a limbajului, descris prin înţelegere şi nu numai. Deci auzim un copil de un an că ne spune ceva, şi prima reacţie este să potrivim spusele li în ceea ce noi cunoaştem şi putem înţelege. Eventual îl corectăm şi îi spunem că nu aşa se spune, îi arătăm că poate îl învăţăm să vorbească ca noi, limba noastră.

Oare nu cumva ne este frică să avem încredere în copil şi să îl lăsăm să ne înveţe şi el din câte a adus cu el pe lume?

By Cristescu Bogdan

Share the Love!

2 comentarii la „Ne vindem unei raţiuni fără antidot”

  1. Derscanu
    Derscanu

    Pai copilul gangareste acolo ceva de neinteles, el poate o spune ceva, dar noi am „avansat” si nu putem intelege.

    1. Cristescu Bogdan

      La faza cu avansatul îmi vine şi mie să râd. Şi se mai şi ştie că atunci când se nasc ei sunt puri. Imediat după cei 7 ani de acasă … poţi vedea clar cât de puri mai sunt!

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *