Zilele trecute am aflat un lucru foarte interesant pe care din nefericire nu l-am întâlnit decât în mediul de specialitate. Este vorba de diagnosticarea tulburărilor mentale pe care se pare că mulţi o înţeleg în funcţie de context.Dacă un individ este schizofrenic, el este considerat de oamenii de rând „un om nebun” şi datorită acestor etichetări se pare că s-a schimbat puţin formularea acestora.De fapt nu se determină „clasa” din care face parte individul, ci clasa din care face parte tulburarea pe care o prezintă, nu este considerat a fi un om bolnav , ci un individ ce prezintă o anumită tulburare . Acesta ar fi unul din motivele pentru care toţi putem fi consideraţi „nebuni” la un moment dat de cei din jurul nostru, cel al atichetării unuia în necunoştinţă de cauză, în lipsa unor aşa zise „probe”.

Literatura demonstrează că există mult „somatic” în tulburările „mentale”si mult „mental” în tulburările „somatice”.

Problema ridicată de termenul de tulburări „mentale” a fost mult mai clară decât rezolvarea sa si, din nefericire, termenul persistă deoarece nu s-a găsit un substitut corespunzător.

Schizofrenic = „un individ cu schizofrenie"..... 1 De asemenea, deşi se oferă o clasificare a tulburărilor mentale, trebuie admis că nici o definiţie nu specifică în mod adecvat limite precise pentru conceptul de „tulburare mentală „. Conceptul de tulburare mentală, ca şi multe alte concepte din medicină si ştiinţă, este lipsit de o definiţie operaţională adecvată care să acopere toate situaţiile. Toate condiţiile medicale sunt definite la diferite nivele de abstractizare – Tulburările mentale au fost definite printr -o varietate de concepte (de ex: detresă, disfuncţie, discontrol, dezavantaj, incapacitate, inflexibilitate, iraţionalitate, parter n sindromic, etiologie, si deviere statistică). Fiecare dintre acestea este un indicator util pentru o tulburare mentală, dar nici unul nu este echivalent cu conceptul, iar situaţii diferite reclamă definiţii diferite.

În DSM-IV fiecare dintre tulburările mentale este conceptualizată ca un pattern sau sindrom psihologic sau comportamental semnificativ clinic care apare la un individ si care este asociat cu detresă prezentă (un simptom supărător) sau incapacitate (adică, deteriorare într -unul sau în mai multe domenii de funcţionare) sau cu un risc crescut de a suferi moartea, durerea, infirmitatea sau o pierdere importantă a libertăţii, în plus, patternul sau sindromul nu trebuie să fie pur şi simplu, un răspuns sancţionat cultural si previzibil la un anumit eveniment, de exemplu, la moartea unei fiinţe iubite. Indiferent de cauza care a generat, el trebuie considerat în mod uzual o manifestare a unei disfuncţii biologice, psihologice sau comportamentale în individ. Nici comportamentul deviant (de ex: politic, religios sau secual), nici conflictele care există, în primul rând între individ si societate, nu sunt tulburări mentale cu excepţia faptului când devianţa sau conflictul este un simptom al unei disfuncţii a individului, aşa cum este descrisă mai sus.

O concepţie eronată comună este aceea c ă o clasificare a tulburărilor mentale clasifică indivizi, când în realitate ceea ce este clasificat sunt tulburările pe care le au indivizii. Pentru acest motiv, textul DSM -IV evită uzul unor expresii ca „un schizofrenic” sau „un alcoolic” si utilizează expresiile mai corecte, dar mai incomode de „un individ cu schizofrenie” sau de „un individ cu dependenţă alcoolică „.

DSM-IV este o clasificare categorială care divide tulburările mentale în tipuri pe baza unor seturi de criterii cu elemente care le definesc. Acest mod de indicare a categoriilor este metoda tradiţională de organizare si de transmitere a informaţiilor în viaţa de zi cu zi si a fost abordarea fundamentală utilizată în toate sistemele de diagnostic medical. O abordare categorială de clasificare lucrează mai bine când toţi membrii unei clase diagnostice sunt omogeni, când există limite clare între clase şi când clase diferite sunt exclusive. Cu toate acestea, trebuie recunoscute şi limitele sistemului de clasificare categorială.

Nu există nici o afirmaţie că fiecare categorie de tulburare mentală este o entitate complet distinctă, cu limite absolute care o separă de alte tulburări mentale sau de nici o tulburare mentală. De asemenea, nu există nici o afirmaţie că toţi indivizii descrişi ca având aceeaşi tulburare mentală sunt identici sub toate aspectele importante.

Ideea acestui articol este aceea de a nu judeca oamenii de lângă noi doar prin prisma unor diagnostice, a unor aparenţe, a unor bârfe, a unor „iluzii auditive”….a acelor voci pe care le auzim pe lângă noi…

Share the Love!

14 comentarii la „Schizofrenic = „un individ cu schizofrenie"…..”

  1. brad patrick

    As zice ca un crimial merita pedepsit in asa fel ca sa aiba remuscari sa se lumineze ca nu e bine ce face.Nu cred ca suntem ca criminalul daca am recurge la ucidere ,pur si simplu ar fi o metoda mai radicala.Iata un exemplu:nu putem raspunde cu acelasi moneda in mod strict,ca atunci ca si comportament suntem ca si cel rau dar,difera comportamentul ce la facut cel rau pe care l condamnam,dar totusi trebuie sa fim alcumva decat el sau ea care a comis raul de a cea si sa avem arta sa putem distruge raul in mod stilat.Deasemenea sunt deacord cu principiul Ahimsa (nonviolenta)dar NU in extrema,iata dovada:cum poti iubi pe cineva,sau pe tine insati daca lasi ca cei rai sa abuzeze fizic fiinta iubita sau pe tine insati,in numele „nonviolentei”,zambind cand vezi violenta?Atunci oare nu esti ca cei rai?nonactivitatea EGAL:complicitate.ATENTIE:nu am spus ca tu faci asta,am dat doar exemplu.Deci:extremele in privinta asta nu sunt bune.Totul incepe de la :Compasiune ,Iubire,Mila.De aici incep si gesturile Yin,adica fine,ajutorul,blandetea,si tot de aici incepe si lupta fizica.Ce zic eu aici sunt dreptele invataturi ale Artelor Martiale,care din pacate au fost reinterpretate si se pune accent pe centuri si medalii,fara sa se puna accent pe suflet.Si invatatura europeana abunda in invataturi de genul acesta:armonie totul pornind de la iubire,adica atunci cand trebuie:blandete ,atunci cand trebuie:lupta.La noi sau cam pierdut aceste valori.Aici ma refer la valori Egalitariste,din alte invataturi europene.NU MA REFER evident la ipocrizia cavalerilor medievali,care tot asa luptau pentru dreptate,aparand pe cei nevoiasi,dar batjocorind,femeile,facand din ele printese,”sexul slab”,luandui le dreptul de a fi puternice si ele,conceptii infioratoare ,discriminatorii,care exista si azi,mai ales in romania.Tot asa distrugand sanatatea,proprie interzicand barbatilor sa fie sentimentali,printre altele,de aceea mureau de inima si tensiune la 50 de ani,si azi e la fel.Aceste expmple ti le am dat,ca sa vezi ca e important sa urmam un drum cat mai coorent,plus ca eu i mi dedic viata pentru idealurile ,pe care le poti vedea in mesajele mele.Ai scris de rabdare:da,intradevar trebuie rabdare dar rabdare pentru a REUSI in lupta nu pentru a accepta raul prin pasivitate.

  2. Într-adevăr, încercăm să schimbăm „răul”, dar nu putem să ucidem un criminal pentru că ar însemna să fim la rândul nostru criminali, nu putem să „desfiinţăm” un om pentru că el face asta. De cele mai multe ori la „rău” reacţionăm din instinct, iar acesta răspunde cu aceeaşi monedă-şi atunci suntem toţi „o apă şi-un pământ”. De asta cred că trebuie să fim puţin atenţi măcar noi care ştim anumite lucruri, să încercăm să avem răbdare cu ceilalţi şi aşa poate vor înţelege şi ei.:)

  3. brad patrick

    Depinde ce trebuie sa acceptam si cum.Acceptam ca exista raul in sensul ca trebuie sa traim in lumea in care exista,dar nu putem sa fim pasivi in fata raului ca atunci suntem:complici.Binenteles ca trebuie sa ai Compasiune si fata de dogmatici,doar nu sunt fericiti ,nu se simt bine asa,doar ca aparenta.Fara sa avem Compasiune ,nu putem sa i ajutam pe altii.Compasiunea ieste un sentiment care se poate forma,avea,si cand avem ura fata de faptele rele,si cand ne luptam psihic sau fizic,si cand suntem blanzi,si cand iubim si avem Mila.Compasiunea ieste un sentiment universal.

  4. Patrick,  cred că cea mai potrivită atitudine este aceea de a accepta adevărul fiecăruia şi să nu încercăm să ne impunem adevărul nostru, doar să-l prezentăm aşa cum e el. Dacă îî judecăm pe ceilalţi că nu fac  aşa cum facem noi, nu suntem cu nimic mai sus decât ei. Bineînţeles că e dreptul tău, dar se merită să faci ce fac şi ceilalţi?Crede în adevărul tau, acceptă adevărul celorlalţi şi vei vedea că şi adevărul tău va fi acceptat, încet încet. E vorba şi de una dintre cele mai importante virtuţi aici…răbdarea….dacă vrei să schimbi ceva trebuie să o ai şi dacă vrei să fii acceptat, acceptă-i şi tu pe ceilalţi aşa cum sunt. Nu  pot să afirm că nu o faci… aştept o confirmare sau infirmare….:) Or fi ei plini de dogme, dar încearcă măcăr să te pui în locul lor… Crezi că se simt bine aşa? Nu cred, însă nu ştiu ce şi cum să facă pentru că au fost „învăţaţi” într-un anume fel şi e destul de greu să te deblochezi. De unul singur e foarte greu, şi dacă nu ai pe cineva lângă tine care măcar să-ţi arate drumul….nu ştiu dacă poţi vedea şi alte posibilităţi. Bineînţeles, depinde de deschiderea fiecăruia, de cât de mult s-au închis în urma contactului cu cei din jur….

  5. brad patrick

    Perfect adevarat ce spui tu aici Bogdan!!!!Intradevar asa e cu rugaciunea si cu boala!!!Dau si eu un exemplu:daca cineva crde in dogme religioase ,total neadevarate lipsite de ratiune,ieste considerat credincios(a),dar(binenteles ca nu consider eu un om credincios „bolnav psihic”deci sa nu se inteleaga gresit!),iar daca sustine ca :extraterestrii ii influenteaza viata ,lucru dovedit rational,stiintific,(sa citim din scriertile lui Zecharia Sitchin,care a descifrat secretele tablitelor sumeriene)atunci e facut”bolnav psihic”,ca doar nu e vorba de o religie oficiala,acceptata de lumea  ,ipocrita scarboasa in care traim.Unde ieste dreptatea?

  6. Îmi place vorba asta : „dacă îi vorbeşti lui Dumnezeu, asta se cheamă rugăciune, dar dacă Dumnezeu îţi vorbeşte, asta se cheamă schizofrenie”.
    Totuşi mai avem timp să descoperim noi „calităţi” ale noastre, ale oamenilor. Când apar noutăţile ce diferă de obişnuinţă, avem tendinţa de a le analiza, când nu le înţelegem le etichetăm, şi urmează prin cântărire să le punem în valiză pe dulap sau să le purtăm cu noi zilnic. Schizofrenia şi alte boli le consider a fi parte din evoluţie, e clara reacţie a organismului viu în faţa manifestărilor ce îl depăşesc şi din punct de vedere al capacităţilor mentale dar şi fizice.
    Totul e-n creier, şi ăsta nu e un fapt ci un simplu adevăr. Acest totul e o confuzie, pentru că defapt este limitat de capacităţile noastre. Un tot este un infinit, asta e perfecţiunea, dar un tot adevărat, este ceea ce suntem acum şi aici!
    :)

  7. brad patrick

    salut jorjette.Ma distreaza chipurile de capcauni,mai simpatici si mai putini simpatici pe care i am gasit afisati la comentarii…As pune ceva poza dar e  cam complicata treaba si nu am timp.Referitor la articol ai perfecta dreptate,si i mi place ce spui la capat.majoritatea medicilor de azi sunt ca inchizitia,am mai scris asta:deschid cartea ca si pe vremea inchizitiei cand sa deschidea o carte si acolo era descrisa persoana „eretica”,in zilele noastre tot asa se diagnosticheaza si multe persoane sunt numite cu aceasta boala fara sa o aiba.Chiar un psiholog a spus aceste lucruri am auzit eu la o emisiune de la o televiziune maghiara,era un psiholog din Ungaria care a  dezvaluit multe…Atat ca rezpectivul psiholog era sceptic la multe alte lucruri si scepticizmul exagerat ca si credinta extrema nu e un lucru bun.Defapt si persoana sceptica ,crede dar crede ca nu exista cutare sau cutare lucru.

  8. Îmi pare bine că ai reuşit să aduci informaţiile astea aici pentru că chiar vroiam să ştiu dacă este adevărat că terminologia este într-o discrepanţă, legată fiind de faptul că ştiinţa îşi orientează încă greşit ideologiile!

    Totuşi, poţi te rog să aduci o sursă mai mare, zic şi eu , un PDF ceva, sau un link de unde cei interesaţi să poată citi mai multe despre categorisirea de care vorbeşti?

  9. Practic, schizofrenia nu este o boala propriu zisa ci o colectie de sindroame (asta e o viziunea des intalnita medicala – moasa mea e medic psihiatru). Faptul ca rar doi pacienti schizofrenici sufera de manifestari similare arata cat de dependenta e boala de om. Un pacient al moasei a trecut peste boala ignorand in prima faza perioadele de ”afectiune” pentru ca ulterior creierul sa invete sa le ignore automat si deci sa nu le mai simta.

  10. Dalina

    Schizofrenia e mai mult decat o tulburare. Nu-i viagera.

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *