Vizualizare 1 articol (din 1 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #111200 Răspunde

    Lavanda (Lavandula) îmbunătățește digestia, are efecte sedative, antispastice. Infuzia de flori uscate de lavandă se poate folosi ca sedativ eficient în caz de suprasolicitare, stres, nevroză, insomnie. Are efecte benefice în cazul stomacului sau intestinelor agitate și accelerează funcțiile biliare. Ca tratament extern, intră în compoziția frecțiilor pentru tratarea reumatismului sau nevritei.

    Speciile principale din genul Lavandula:

    1. Levănțica (Lavandula angustifolia)
    2. Lavanda olandeză (Lavandula x intermedia)

    Levănțica este o specie nativă în zona Mării Mediteraneene și face parte din flora spontană a Europei de Sud, ajungând până la altitudini de peste 1700 m.

    Lavanda olandeză crește spontan în sudul Franței și în Spania, la altitudini de până la 1000 m.

    Denumiri populare ale genului Lavandula: lavandă, levant, aspic, epichine

    Detalii generale despre Lavandula

    Speciile din genul Lavandula sunt semi-arbuști care fac parte din familia labiatelor (Lamiaceae).

    Rizomii constituie sisteme radiculare lemnoase, puternic ramificate în partea inferioară. Rădăcinile pot pătrunde în sol la adâncimi de până la de 3-4 m.

    Tulpinile dense, stufoase pornesc din rozeta bazală. Tulpinile mai vechi de levănțică au o înălțime de 40-60 cm și un diametru de 80-120 cm.

    Lavanda olandeză este mai robustă, cu o înălțime de 80-100 cm și un diametru de peste 150 cm. Frunzele sunt lineare sau lanceolate-înguste, alterne. Frunzele lavandei olandeze sunt puțin mai mari, ușor pufoase.

    Levănțica înflorește la sfârșitul lunii iunie sau în iulie, în timp ce lavanda olandeză un pic mai târziu. Florile compuse din pseudoverticile formează inflorescențe speciforme. Florile au o culoare albastru-violetă, cele ale lavandei olandeze au o tentă gri dar apar și specimene cu flori albastre deschise sau chiar albe.

    Cultivarea speciilor de Lavandula

    Speciile de lavandula preferă solurile uscate, calcaroase, de consistență medie. Sunt plante care necesită căldură, dar rezistă bine la frig, fiind vătămate de îngheț mai degrabă în timpul iernilor foarte reci, fără zăpadă. Gerurile târzii de primăvară constituie o amenințare mult mai mare pentru plante, deoarece tulpinile proaspăt-apărute se pot îngheța din nou.

    Levănțica se înmulțește prin răsaduri transplantate sau prin butași, iar lavanda olandeză numai prin butași. Perioada ideală pentru plantarea lavandulei este toamna, din mijlocul lunii septembrie până la sfârșitul lunii octombrie.

    În cazul levănțicii, distanța optimală de plantare dintre rânduri va fi de 1-1,5 m, iar distanța dintre tulpini de 50 de cm. Lavanda olandeză are suprafața de cultivare puțin mai mare. În următorul an după plantare, la sfârșitul lunii mai sau la începutul lunii iunie, tulpinile se taie la o înălțime de 8-10 cm. Procedura se repetă și la anul următor, de data aceasta înălțimea de tăiere fiind de 15-18 cm, după care tulpinile nu se mai taie.

    Pentru extragerea uleiurilor esențiale, florile de lavandă se recoltează atunci când ele sunt complet deschise, ceea ce înseamnă o perioadă relativ scurtă. Pentru a obține flori uscate, florile tăiate se vor usca imediat. Din 8-10 kg de flori uscate se obține 1 kg de medicament uscat.

    Substanțe active din speciile genului Lavandula

    Medicamentul este obținut din florile de levănțică (flos Lavandulae) și din uleiul esențial obținut din inflorescențele proaspete (Aetheroleum Lavandulae). În cazul lavandei olandeze, medicamentul constă în uleiul esențial extras.

    Florile de levănțică conțin 0,5-3% de ulei esențial, având constituenți principali acetatul de linalil și linalolul. Florile de lavandă olandeză conțin 0.9-5% de ulei esențial. Pe lângă uleiurile esențiale, speciile de lavandula conțin și flavonoide, steroli, cumarine și taninuri.

    Utilizare, proprietăți și beneficii

    Lavanda îmbunătățește digestia, are efecte sedative, antispastice. Infuzia de flori uscate de lavandă se poate folosi ca sedativ eficient în caz de suprasolicitare, stres, nevroză, insomnie. Are efecte benefice în cazul stomacului sau intestinelor agitate, accelerează funcțiile biliare.

    Ca tratament extern, intră în compoziția frecțiilor pentru tratarea reumatismului sau nevritei. Uleiul de lavandă amestecat cu terebentină, ulei de ienupăr și de rozmarin, are efecte benefice în cazul artritei sau durerilor reumatice.

    Băile medicale cu flori de lavandă au efecte benefice împotriva reumatismului, gutei dar sunt și calmante bine-cunoscute.

    Ca tratament intern, uleiul de lavandă picurat pe cuburi de zahăr se folosește pentru tratarea afecțiunilor gastro-intestinale ale persoanelor nevrotice.

    Industria cosmetică utilizează cele mai mari cantități de ulei esențial de lavandula.

Vizualizare 1 articol (din 1 în total)
Răspunde la: Speciile principale din genul Lavandula (Lavandula spp.)
Informația ta: