Omul primordial biblic, omul ca specie, creat din ţărână de divinitate şi sălăşluit în Eden. După Biblie, alcătuieşte primul cuplu cu Eva, dar după Zohar, prima femeie a lui Adam a fost Lilith. Biblia conţine 2 variante antropogonice; în una, …
Stadiul de mijloc între cele 3 zone ale universului sau între stările existenţei, în mitologia celtică: focul purificator, ca simbol al schimbării veşnice şi al stării de libertate; echivalent cu „Infernul”. În Abred domneşte zeul profetic Gwyon. Credinţele mitologice din …
animism (lat. anima – suflu, suflet) Rezultat al gândirii antropomorfice a omului primitiv, stadiu prereligios timpuriu, manifestat prin personificarea obiectelor şi fenomenelor naturii imediate şi prin investirea lor cu atribute ale fiinţei umane, mai ales cu atributele elementare. Animismul e …
Iridologia este prezentată ca o metodă de diagnosticare fondată pe ipoteza (extrem de slabă) că tulburările organice se reflectă în iris, „prin alterarea coloraţiei; fiecare sector al irisului ar corespunde astfel unei anumite zone a corpului” (Gerald Messadie, „Les medecines …
Vis la fel de vechi ca şi omenirea: să nu mori. Să trăieşti şi să renaşti. S-ar putea crede că reîncarnarea este numai o credinţă inerentă religiilor din Orient sau din Extremul Orient. Chiar eronată, cât de consolantă ar fi …
albigenzi (lat. Albigenses) Sectă creştină medievală din Franţa (în Languedoc, numiţi albigeois, adepţii sunt amintiţi prima dată de abatele Gotfried din Limousin, în 1181), ramură a sectei catharilor. Albigenzi – sectă creştină din Franţa Doctrina albigenză e dualistă, considerând că …
Aditya (sanscr. aditya — divin) Grup arhaic de divinităţi primordiale, în mitologia vedică, odrasle ale zeiţei Aditi; Aditya erau socotiţi paznicii lumii: Varuna – zeul apelor, Mitra – zeul razelor solare, Aryaman – şeful strămoşilor (al părinţilor răposaţi – pitarah), …
Apa diluviană este reprezentată de apele potopului universal, rezultând din îndelungatele ploi de pedeapsă (cu durate diferite, de la o zonă mitologică la alta), la sfârşitul ciclului hotărât de divinitate (Mesopotamia, Palestina, Hellada, Scandinavia, însă si la popoarele Americii precolumbiene …
Anat a fost zeiţă din panteonul ugarit (mitologie feniciană), fiică a zeului El, având 2 funcţiuni fundamentale: zeiţă a fecundităţii şi a dragostei, dar era cunoscută şi ca zeiţă războinică. Pe de o parte, e socotită sora zeului Baal şi …
Amrita este considerată a fi băutură a nemuririi, pe care, în mitologia vedică, o beau zeii şi acei dintre oameni care sunt hărăziţi să ajungă în cer; uneori e confundată cu soma. Istoria mitică a amrita (după Mahabharata, Ramayana, Purana) …
Amaterasu; Amaterasu Omikami (epitet: Cerul Strălucitor) Zeiţa Soarelui, în mitologia japoneză. Născută din ochiul stâng al zeului primordial Izanagi, după moartea soţiei acestuia, Izanami, Amaterasu alcătuieşte un cuplu cu zeul furtunii Susano-o, devenind strămoaşa directă a primului împărat (mikado), Jimmu …
Adiçeşa (sanscr. adhici – a zăcea, a se odihni culcat); çeşa (capăt, sfârşit, ultimul) Şarpele primordial din mitologia vedică, simbolizând timpul infinit sau timpul absent (cf. Ananta) şi patul cosmic pe care se odihneşte zeul Vişnu, înainte de prima urnire …
