Elongaţia corporală sau capacitatea de alungire a corpului

Faptul care presupune ca, în anumite condiţii (în cursul exaltării mistice, de exemplu), trupul omenesc este, pentru moment, capabil să se mărească, să se alungească, se numeşte elongaţie corporală.

Voi cita cazul relatat de R.P. Thurston: „Într-o zi ca oricare alta, în timp ce Veronica Laparelli, aflată în transă, îşi spunea rugăciunea alternativ cu un interlocutor invizibil, am văzut că se lungeşte progresiv, astfel încât lungimea gâtului ei părea cu totul disproporţionată faţă de dimensiunea lui obişnuită. Noi, toate, uluite de acest eveniment straniu, am vrut să vedem dacă ea se ridicase de la sol; dar, atât cât ochii noştri au putut vedea, nu se întâmplase. Atunci, ca să verificăm faptul, am luat un aune (Veche măsură de lungime folosită la măsurarea stofelor, cu valoarea de aproximativ 1,20 m) şi i-am măsurat înălţimea; mai târziu, am măsurat-o din nou, şi era cu cel puţin un spart (cam 25 cm) mai scundă.”

Aceasta este depoziţia uneia dintre surorile Veronicăi Laparetli, pentru introducerea cauzei ei la beatificare. După cum remarcă R.P. Thurston, ea este foarte tulburătoare: nu numai pentru că această elongaţie este foarte improbabilă, dar şi pentru faptul că ea nu poate servi în nici un caz de edificare. „Avocatul Diavolului” (sau promotor Fidei însărcinat să aducă obiecţii în timpul procesului de beatificare) adaugă chiar ca această manifestare, în loc să producă devoţiune şi fervoare, ar genera mai degrabă un sentiment de repulsie şi de teamă la spectatori. , Acestea sunt observaţii foarte judicioase, scrie R.P. Thurston, şi, într-un anumit sens, ele probează ca întâmplarea n-a fost inventată de călugăriţe, fără nici o bază reală.”

Elongaţia corporală se întâlneşte rar. Ea este, totuşi, menţionată de Annalecta sanctorum, prima dintre revistele iezuiţilor bolandişti; aceştia îşi propuseseră să colecteze fenomenele de misticism şi minunile atribuite sfinţeniei.