Faptul care presupune ca, în anumite condiţii (în cursul exaltării mistice, de exemplu), trupul omenesc este, pentru moment, capabil să se mărească, să se alungească, se numeşte elongaţie corporală.
Voi cita cazul relatat de R.P. Thurston: „Într-o zi ca oricare alta, în timp ce Veronica Laparelli, aflată în transă, îşi spunea rugăciunea alternativ cu un interlocutor invizibil, am văzut că se lungeşte progresiv, astfel încât lungimea gâtului ei părea cu totul disproporţionată faţă de dimensiunea lui obişnuită. Noi, toate, uluite de acest eveniment straniu, am vrut să vedem dacă ea se ridicase de la sol; dar, atât cât ochii noştri au putut vedea, nu se întâmplase. Atunci, ca să verificăm faptul, am luat un aune (Veche măsură de lungime folosită la măsurarea stofelor, cu valoarea de aproximativ 1,20 m) şi i-am măsurat înălţimea; mai târziu, am măsurat-o din nou, şi era cu cel puţin un spart (cam 25 cm) mai scundă.”
Elongaţia corporală se întâlneşte rar. Ea este, totuşi, menţionată de Annalecta sanctorum, prima dintre revistele iezuiţilor bolandişti; aceştia îşi propuseseră să colecteze fenomenele de misticism şi minunile atribuite sfinţeniei.