Incredibile minuni ale acestei lumi, florile sunt adevarate fiinte care ne capteaza atentia prin frumusete si miros, prin diversitate si prin maiestria lor de a exista. Ziua ne farmeca pe noi oamenii, iar noapte se tranforma in zane si dantuiesc pana la rasarit, in inima naturii. Nu trebuie sa le vezi dansul, dar le simti dimineata cum, parca obosite, se linistesc si se lasa rapuse de zapuseala zilei sau se lasa cucerite de prospetimea ploilor.
De-as fi o albinuta, as zbura din floare in floare si m-as inmiresma cu mii de miresme, pentru ca mai apoi sa ma hranesc cu aceste prafuri inmiresmate, dar si sa le ofer oamenilor. Florile se ofera oamenilor prin frumusete, dar si prin puterile lor tamaduitoare, cum si albinutele le ofera oamenilor din munca lor.
Daca as fi o albinuta…
Dar oare noi mai stim sa le multumim? Cand folosesti o floare, ii multumesti pentru ca exista si pentru ceea ce face pentru tine? Cand mananci miere de albine, polen si alte cele, te gandesti cu gratitudine la micile fiinte care au lucrat de zor la aceste minunatii din care te infrupti?
Daca as fi o albinuta, mi-as face un hamac intr-o floare, de fapt in fiecare zi in cate o floare, si mai apoi m-as intoarce acasa fericita cu parfumul si cu hrana zilnica, m-as intoarce la ai mei cu daruri si cu bucurii.
A mai trecut o zi si multumesc pentru ceea ce sunt, o floare printre flori, un om printre oameni, o albina printre albinute, sunt ceea ce vreau sa fiu, sunt ceea ce vreau sa simt. Sunt vie si toate fiintele din jurul meu imi permit sa simt cum e sa fiu ele, dar doar daca vreau eu. Multumesc!
Oricum sunt o albinuta, si oricum stau toata ziua cu nasul in flori! Iubesc florile si-mi minuneaza, bucura, rasfata toata fiinta! Iubeste-le si tu, dar nu in vaza!
Lasă un răspuns