Un prim exerciţiu este să ne urmărim sângele. Poziţia este aşezat sau culcat, în poziţie relaxată. Se respiră încet şi cu plăcere. Trebuie să te gândeşti la sângele care irigă tot corpul, la sângele oxigenat care are o culoare roşie, plăcută, vie. Cu ochii minţii se priveşte cum se deplasează prin căile sale, transportând diverse substanţe către şi de la celule, în mod liniştit şi eficient. Este timpul să se concentreze atenţia asupra unei părţi din corp, şi conştientizează cum sângele curge prin zona respectivă ca o lumină lichidă care hrăneşte şi susţine această parte.
Dacă ai o rană sau o durere gândeşte-te cum sângele aduce ajutor şi confort părţii afectate. Este o idee bună ca atunci când efectuăm acest exerciţiu să o facem cu un sentiment de recunoştinţă pentru munca pe care o face sângele pentru corp, pentru faptul că transportă însâşi forţa vitală către fiecare celulă. Această recunoştinţă poate porni chiar prin vorbe de mulţumire către sânge, după terminarea fiecărei sarcini pe care o consumăm.
Al doilea exerciţiu este să urmărim inima. Din poziţia aşezat sau culcat, în poziţie relaxată, se respiră încet şi cu plăcere, apoi se lasă gândul să poposească asupra inimii. Ne putem imagina cum lucrează ea, într-o atmosferă de mulţumire, şi învăluită într-o aură de bună dispoziţie. Aşa cum inspirăm şi expirăm, şi inima noastră bate în acelaşi ritm calm. Şi ea are la rândul ei nevoie de gândurile noastre constructive şi iubitoare.
Lasă un răspuns