Georges Boulanger – O vioară Suspinândă

Gheorghe Pantazi, cunoscut sub pseudonimul Georges Boulanger, s-a născut la Tulcea, la 15 aprilie 1893, şi a încetat din viaţă la 3 iunie 1958, la Buenos Aires (Argentina). În 65 de ani de viață, violonistul, lăutarul, compozitorul, a oferit lumii un repertoriu deosebit, apreciat din păcate mai mult de lumea internațională decât de noi.

Chipuri uitate

Vitregă a fost soarta unor lăutari români de odinioară! Și mai trist este că unii – precum Georges Boulanger – au trecut în istoria muzicii altor popoare, din pricina neglijenţei noastre. Marile nume – Barbu Lăutarul, Dumitrache Ochialbi, Năstase, Angheluţă, Ioan Nedelcu – ori s-au pierdut în negura vremurilor, ori au intrat în legendă, biografia lor reală topindu-se sub nimbul ficţiunii.

Cine a fost Georges Boulanger?

Georges Boulanger s-a nascut la Tulcea, Romania, pe 18 aprilie 1893, in mijlocul unei familii dedicate muzicii timp de sase generatii. Mare parte a membrilor familiei sale erau violonisti, dublu basisti si chitaristi. Impreuna cu tatal sau, George obisnuia sa cante la toate aceste instrumente.

De la varsta de 12 ani, incepe sa studieze la Conservatorul de Muzica din Bucuresti, prin intermediul unei burse. Trei ani mai tarziu, in timp ce tanarul artist canta Paganini, este auzit de catre Leopold Auer, un faimos fabricant de viori, fiind uimit de aptitudinile artistice ale lui Boulanger. Cu sprijinul lui Auer, Boulanger calatoreste la Dresden, in Germania, unde urmeaza cursuri muzicale timp de doi ani.

In 1910, cand Boulanger avea doar 17 ani, Leopold Auer considera ca educatia muzicala a elevului sau este completa. Ii face astfel un cadou, o vioara care il va insoti de-a lungul intregii sale vieti. In plus, ii faciliteaza angajarea ca violonist principal la “Café Chantant” – cea mai importanta cafenea din St. Petersburg, frecventata de aristocratia ruseasca, audienta care l-a aclamat in nenumarate randuri.

In Rusia, Boulanger si-a dezvoltat stilul unic, devenit o caracteristica importanta a tuturor lucrarilor sale: „muzica usoara” – o combinatie de muzica tiganeasca, folclor balcanic si valsuri vieneze. Tot in Rusia a cunoscut-o pe cea care avea sa devina marea lui dragoste: Ellionorr Paulson, o tanara intelectuala estoniana, avocat si studenta la medicina.

In 1917, in urma schimbarilor politice ce au avut loc in Rusia, Georges s-a intors in Romania, unde a activat in cadrul fortelor armate. Simultan, preda lectii de muzica si compune. In timpul sederii in Romania a intretinut o corespondenta sustinuta cu Ellionorr, care locuia cu parintii sai in Estonia. Au decis sa se intalneasca in Berlin in 1922/23, incepand o noua viata impreuna. Ellionorr a fost marea dragoste a lui Boulager – a devenit sotia lui si impreuna au avut doua fiice: Nora si Georgette. Urmand traditia familiei, Nora a devenit un muzician si compozitor recunoscut.

Boulanger a sosit la Berlin cu vioara sa, compozitiile si partiturile sale. Berlinul era unul dintre orasele cele mai prolifice in privinta muzicii usoare (Unterhaltungsmusik), cu sute de cafenele, hoteluri si cabarete unde putea fi ascultat acest gen de muzica, cu o mica orchestra si faimosa figura a Stehgeiger (violonistul care canta plimbandu-se printre mese). Intreaga aristocratie ruseasca ce deja il aclamase pe Boulanger frecventa acum Restaurantul FÖRSTER din Berlin.

In 1926, dupa ce a cantat pentru prima data in fata microfonului unei statii de radio, Boulanger a semnat un contract cu Bote & Bock pentru editarea a sapte dintre lucrarile sale, printre care si Avant de Mourir, care va fi cunoscuta mai tarziu ca My Prayer (conform editarii ulterioare cu versurile lui Kennedy). In 1958, piesa s-a clasat pe primul loc in topul difuzarilor radio din SUA, pentru 21 de saptamani consecutiv. Ulterior, piesa a fost inclusa in coloana sonora a nenumarate filme, precum Black Eyes, Malcolm X, The Big Rip-off 2, Ocean Sky si The Curious Case of Benjamin Button.

In 1927, Boulanger figura in agenda telefonica sub titulatura de dirijor de orchestra. In acea perioada, afisele principalelor hoteluri si music hall-uri anuntau “Boulanger canta astazi!”.

In 1928, sustine un concert la Savoy and Claridge, in Anglia. Trei mai mai tarziu, impreuna cu orchestra sa formata din 11 muzicieni, sustine un turneu in cele mai importante orase din Europa, devenind cunoscut ca un artist nu datorita cantitatii lucrarilor sale muzicale, ci datorita calitatii acestora.

A inregistrat piese cu mai multe case de discuri si a atins varful carierei sale artistice in 1935-36, devenind o legenda in Germania.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, a ramas in Germania pentru ca nu voia sa mearga in SUA.

Georges Boulanger s-a nascut la Tulcea, Romania, pe 18 aprilie 1893, in mijlocul unei familii dedicate muzicii timp de sase generatii. Mare parte a membrilor familiei sale erau violonisti, dublu basisti si chitaristi. Impreuna cu tatal sau, George obisnuia sa cante la toate aceste instrumente.

De la varsta de 12 ani, incepe sa studieze la Conservatorul de Muzica din Bucuresti, prin intermediul unei burse. Trei ani mai tarziu, in timp ce tanarul artist canta Paganini, este auzit de catre Leopold Auer, un faimos fabricant de viori, fiind uimit de aptitudinile artistice ale lui Boulanger. Cu sprijinul lui Auer, Boulanger calatoreste la Dresden, in Germania, unde urmeaza cursuri muzicale timp de doi ani.

In 1910, cand Boulanger avea doar 17 ani, Leopold Auer considera ca educatia muzicala a elevului sau este completa. Ii face astfel un cadou, o vioara care il va insoti de-a lungul intregii sale vieti. In plus, ii faciliteaza angajarea ca violonist principal la “Café Chantant” – cea mai importanta cafenea din St. Petersburg, frecventata de aristocratia ruseasca, audienta care l-a aclamat in nenumarate randuri.

In Rusia, Boulanger si-a dezvoltat stilul unic, devenit o caracteristica importanta a tuturor lucrarilor sale: „muzica usoara” – o combinatie de muzica tiganeasca, folclor balcanic si valsuri vieneze. Tot in Rusia a cunoscut-o pe cea care avea sa devina marea lui dragoste: Ellionorr Paulson, o tanara intelectuala estoniana, avocat si studenta la medicina.

In 1917, in urma schimbarilor politice ce au avut loc in Rusia, Georges s-a intors in Romania, unde a activat in cadrul fortelor armate. Simultan, preda lectii de muzica si compune. In timpul sederii in Romania a intretinut o corespondenta sustinuta cu Ellionorr, care locuia cu parintii sai in Estonia. Au decis sa se intalneasca in Berlin in 1922/23, incepand o noua viata impreuna. Ellionorr a fost marea dragoste a lui Boulager – a devenit sotia lui si impreuna au avut doua fiice: Nora si Georgette. Urmand traditia familiei, Nora a devenit un muzician si compozitor recunoscut.

Boulanger a sosit la Berlin cu vioara sa, compozitiile si partiturile sale. Berlinul era unul dintre orasele cele mai prolifice in privinta muzicii usoare (Unterhaltungsmusik), cu sute de cafenele, hoteluri si cabarete unde putea fi ascultat acest gen de muzica, cu o mica orchestra si faimosa figura a Stehgeiger (violonistul care canta plimbandu-se printre mese). Intreaga aristocratie ruseasca ce deja il aclamase pe Boulanger frecventa acum Restaurantul FÖRSTER din Berlin.

In 1926, dupa ce a cantat pentru prima data in fata microfonului unei statii de radio, Boulanger a semnat un contract cu Bote & Bock pentru editarea a sapte dintre lucrarile sale, printre care si Avant de Mourir, care va fi cunoscuta mai tarziu ca My Prayer (conform editarii ulterioare cu versurile lui Kennedy). In 1958, piesa s-a clasat pe primul loc in topul difuzarilor radio din SUA, pentru 21 de saptamani consecutiv. Ulterior, piesa a fost inclusa in coloana sonora a nenumarate filme, precum Black Eyes, Malcolm X, The Big Rip-off 2, Ocean Sky si The Curious Case of Benjamin Button.

In 1927, Boulanger figura in agenda telefonica sub titulatura de dirijor de orchestra. In acea perioada, afisele principalelor hoteluri si music hall-uri anuntau “Boulanger canta astazi!”.

In 1928, sustine un concert la Savoy and Claridge, in Anglia. Trei mai mai tarziu, impreuna cu orchestra sa formata din 11 muzicieni, sustine un turneu in cele mai importante orase din Europa, devenind cunoscut ca un artist nu datorita cantitatii lucrarilor sale muzicale, ci datorita calitatii acestora.

A inregistrat piese cu mai multe case de discuri si a atins varful carierei sale artistice in 1935-36, devenind o legenda in Germania.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, a ramas in Germania pentru ca nu voia sa mearga in SUA.

In 1945, locuind in Mecklenburg, o zona ocupata de Armata Rosie, este eliberat de soldatii americani atunci cand acestia afla ca este compozitorul faimoasei My Prayer. In 1948 decide sa plece in America de Sud, dat fiind faptul ca nici parintii si nici socrii lui nu mai traiau. Semneaza un contract cu Hotelul Copacabana Palace (Rio de Janeiro, Brazilia). In Brazilia, lucreaza intens si devine foarte cunoscut. Calatoreste prin intreaga tara, pana cand obtine primul sau contract in Argentina, la statia de radio Radio Belgrano. A trait in Argentina pana la moartea sa, pe 3 iunie 1958, in orasul Olivos.

Georges Boulanger botezat creștinește Gheorghe Pantazi!

Despre autorul serenadei Avant de mourir (Înainte de a muri) s-a scris în literatura noastră încă dinaintea celui de-al doilea război mondial. Dar, atât S. Semilian (în lucrarea Contributia Brailei în cultura românească şi străină, 1933), cât mai ales George Sbârcea (în revista Magazin, 1968) şi L. Sarateanu (în revista Discul, 1972) l-au „botezat“ – după ureche – „Ghiţă Bulencea de la Brăila“. şi astfel, a început fabulaţia în jurul acestui talentat lăutar de pe malurile Dunării.

Dar să încercăm, pe baza unor documente puse la dispoziţie de familiile Popp şi Dingu, să refacem existenţa acestui trubadur rătăcitor pe meleagurile europene şi, mai ales, să fixam locul lăutarului-compozitor în istoria muzicii noastre.

„Georges Boulanger“ sună franţuzeşte, dar acesta nu este decât pseudonimul artistic al lăutarului Gheorghe Pantazi din Tulcea! „Numele de Boulanger – ne scria în vara anului 1974 ing. Nicolae E. Popp, fiul farmacistului Popp din Tulcea, prieten al muzicantului nostru – a fost atribuit tatălui său, care a ajuns în peregrinări cu mica trupă la Sulina şi a fost asemuit de către un ofiţer de marină cu generalul francez Boulanger, aşa cum rezultă de altfel şi din romanul lui Jean Bart Europolis.

Fiind un nume de rezonanţă, tânărul violonist Gheorghe Pantazi şi l-a însuşit, apărând în toate actele ulterioare sub numele de Georges Boulanger.“

Dobrogeanul care făcea onoare ţării

De altfel, la sfârşitul secolului XIX şi în pragul veacului XX, adoptarea unui nume de scenă cu rezonanţă străină devenise un fapt curent (vezi Nuovina, Darclée, Zâna de Nori, Gitana d’Olmar, Litta etc).

Asupra locului şi datei naşterii lui Georges Boulanger, ca români, dispunem de un document autograf, care nu mai lasă nici o urmă de îndoială: scrisoarea din 25 septembrie 1933 adresată primarului oraşului Tulcea, prin care lăutarul solicită o copie oficială după extrasul său de naştere.

Muzicantul se afla atunci în Germania, iar documentul este interesant şi pentru că lasă sa razbată ecoul teroarei rasiste din Germania hitleristă a acelor ani. Autorul scrisorii se referă la situaţia grea a evreilor, dar nu-i exclus ca şi el să fi trăit momente de spaimă, pentru că, bănuit ţigan, putea avea aceeaşi soartă crudă. Iată ce scria:

„Berlin, 25 septembrie 1933

Stimate Domnule Primar, subsemnatul viu cu o mare rugăminte, care numai bunavoinţa a D-voastră o va putea aranjea.

Cazul este următorul: eu sunt domiciliat în Berlin şi profesiunea mea este muzicant; eu sunt fiul lui Vasile Boulanger (care sunt convins că l-aţi cunoscut şi care a murit la Londra acum 3 ani, când eu cântam la Hotel Savoy). Acuma în Germania este legea unde este absolută nevoie, ca eu să arat că parinţii mamei mele au fost creştini, ca şi mine.

În actul meu de naştere scrie că eu sunt ortodox, dar mai cere şi documentele bunicilor mei (din partea tatălui meu care este născut în Călăraşi, jud. Ialomiţa, am documentele părinţilor lui), acuma este nevoie şi din partea mamii mele, care a murit în anul 1920, 25 februarie, şi nr. recipisei de mormânt cls. II este nr. 700 şi al Jurnalului este nr. 1.215 din anul 1926, 7 iunie.

Eu sunt convins că în actul mamii de moarte este scris numele părinţilor dânsii şi ce religie (pe tatăl ei l-a numit Ciobanu şi pe mama dânsii a numit-o Stanca şi actul de deces al mamii are nr. 146/920, eliberat de Primaria Oraşului Tulcea). Actul meu de naştere este din registrul actelor de născuţi pe anul 1893, nr. 216.

Stimate Domnule Primar, ca să am documentele bunicilor mei din partea mamii mele depinde de bunăvoinţa a D-voastră şi inteligenţa şi stăruinţa D-lui Oficier al stării civile. Cred că aţi înţeles, Domnule Primar, că este vorba de documentele (adică o adeverinţă din partea Primăriei) că părinţii mamei mele au fost creştini (ceea ce nu ma îndoiesc)…

Deci, încă o dată, Stimate Domnule Primar, vă rog să aranjaţi chestia de mai sus şi voi rămâne al D-voastră Georges Pantazi-Boulanger, dobrogean care face onoare ţării româneşti în străinătate…

Toate costurile acestui document vor fi plătite de Ambasadă (unde am şi lăsat bani pentru a se plăti).

Cu respect al D-voastră,

G. Boulanger

Vă rog transmiteţi complimente D-lui Emmil Popp (Drogerist).“

Prin precizia amanuntelor biografice documentul este edificator, atât pentru originea lăutarului, cât mai ales pentru atitudinea sa patriotică. „Dobrogeanul care făcea onoare ţării româneşti în străinătate“ se născuse în 1893, la Tulcea, dintr-o familie de lăutari din Călăraşi, fiind fiul lui Vasile Pantazi şi al Dumitrei Ciobanu.

Ar merita un CD

Studiile muzicale le-a început sub îndrumarea tatălui (şcoala primară a urmat-o la Tulcea), continuându-le apoi cu profesorul Fritz Prohaska. Anii care au premers primului război mondial l-au aflat pe Georges Boulanger în Rusia – ca pianist şi violonist –, probabil alături de formaţia în care cânta şi tatăl. Se pare că perioada cât a stat la Odessa şi Petersburg a coincis şi cu o completare a studiilor muzicale la conservatoarele din aceste orase.

Izbucnirea războiului mondial şi a revoluţiei bolşevice în Rusia l-au readus pe Georges Boulanger în patrie. Desigur, pentru scurtă vreme, fiindcă în 1926 „cariera sa începuse la Berlin“ (cum scria pe coperta discului Kristal, editat în anii ’70 în fosta R.D. Germană, sub semnificativul titlu Georges Boulanger. Original-aufnahmen des berühmten Künstlers und seines Ensembles / Georges Boulanger. Înregistrări originale ale vestitului artist şi ale formaţiei sale).

În timpul călătoriei spre ţară – a traversat Estonia, Germania, Austria, Ungaria – s-a căsătorit cu o estoniană (Nora). A avut două fete pe care le-a adorat. O fotografie „la minut“, în postura de călăreţ pe un panou animalier (des întâlnit pe orice plajă din lume) ni-l înfăţişează – la 21 aprilie 1929 – pe muzicant împreuna cu fiica sa (Norinca) în Anglia. Iată textul de pe verso-ul imaginii:

„Dragă tată,

Aici m-am fotografiat cu Norinca pe un măgar – fals. Astăzi am fost liber şi am plecat cu Nora şi Norinca pe malul mării, un ceas departe de London. Brighton (aşa se numeşte oraşul).“

Peregrinările artistice în deceniul imediat încheierii primului război mondial l-au dus în Franţa, Anglia, Ţările de Jos şi Germania. La Paris se pare că s-a întâlnit cu George Enescu. La Londra a cântat la „Savoy-Hotel“ (vestit local de noapte), unde l-a înlocuit pe cunoscutul jazzmann Jack Hilton.

Muzicologul George Sbârcea declară că l-a cunoscut personal pe Georges Boulanger la restaurantul „Österreichischer Hof“ din Salzburg, completându-i palmaresul artistic cu următoarea afirmaţie, greu de acceptat deocamdată, în lipsa izvoarelor documentare, dar nu imposibilă: „Ne-a povestit câte ceva din viaţa lui de vagabondaj artistic, despre cele două turnee în America, despre discurile înregistrate la Paris, Berlin şi Amsterdam, despre cele peste o suta de melodii compuse de el.“

Într-adevăr, Georges Boulanger a fost un fecund compozitor de muzică uşoară, de café-concert, romanţe şi muzică în stil popular (românească, rusă, orientală, ţigănească etc). S-a bucurat multă vreme de colaborarea preţioasă cu aranjorul muzical şi impresarul „baltic“ H. Bick (nume ce apare pe multe din discurile firmei Telefunken alături de Georges Boulanger).

Momentul de vârf al carierei artistice a muzicianului român se identifică cu deceniul al patrulea, când tiparul şi discul berlinez i-au asigurat o popularitate mondială. Prin 1930 cânta cu enorm succes la ceaiurile dansante de ora 17 în localul lui Barnabas de Géczy, în aşa-numitele „Paganini des 5 Uhr-Tees“.

Participă, de asemenea, la seratele cu muzică, organizate la Casina Română din Berlin. Un afiş din 8 noiembrie 1935 al sălii Berliner Konzerthaus „Clou“ ni-l aduce în acelaşi concert pe G. Boulanger alături de Ansamblul C.F.R. din Bucureşti, dirijat de Nicolae Georgescu-Postelnicu.

Nimic însă nu a putut egala gloria lăutarului român, ca zecile de discuri ale firmei Telefunken răspândite în lumea întreagă. „Acest violonist din România – scria pe mapa amintitului microdisc un autor german – a însemnat pentru discofilii zilelor noastre ceva asemănător cu Mantovani. Fiecare licean l-a cunoscut, fiecare fată visa la el şi la suspinânda sa vioară. Nici un ochi nu rămânea uscat, atunci când acest pseudo-francez, cu arcuşul sau fermecat, lăsa să freamăte lucrările Einsamer Sonntag (Singur duminica), Fascination sau Narcisus.“

Dar tot atât de adevărat este că nici o pagină muzicală nu a egalat serenada Avant de mourir, care l-a impus definitiv pe Georges Boulanger în istoria muzicii contemporane.

Repertoriul său a cuprins bineînţeles un mare număr de piese româneşti (hore, sârbe, romanţe), unele înregistrate pe discuri. Nu au lipsit nici pagini din operetele clasice (Lehar, în special), precum şi mici lucrări de Fr. Kreisler, B. Godard, L. d’Ambrosio, J. Brahms etc.

Alte titluri renumite semnate de compozitorul Georges Boulanger:

• Avant de Mourir
• Flageolett Walzer Nr 1 (G.Boulanger)
• Da capo
• Comme ci, comme ca
• Die lustige Puppe
• Quand je suis content
• Pizzicato-vals
• Juanita
• Vitamin-Polka
• Orientalische nacht
• Eisam Steh ich unterm Sternenzelt
• Die Zigeunerin
• Amerikanische Vision
• An eine schone Frau
• Hora Rumaenischer Tanz in A-DUR
• Tokay
• Afrika
• Max und Moritz
• La Trioletta
• Hallo Budapest
• Krach- Czárdas
• Gemuse! Gemuse! Gemuse!
• Gipsy serenade
• Winke. winke
• Gruss an Franz Liszt
• Tango Torero
• Danse Hongroise
• Hora Rumänischer tanz in A-Moll
• Strahlendes Licht
• Auf leisen Sohlen
• Immer Jung
• Der Dudelsakpfeifer
• Familien Polka
• Teddy-Bär
• Für Dich
• Mandschuria
• Laß mich allein

O inspirație profundă

Georges Boulanger a cantat mai mult de 400 de piese, atat in concerte cat si in inregistrari si performante radio. Majoritatea lucrarilor sale dureaza 5 sau 6 minute, unele dintre ele fiind chiar mai scurte. Muzica lui Boulanger este destinata unui public foarte larg, fiind axata in in principal pe genuri de muzica ce pot fi dansate (foxtrot, marsuri, tango, one-step).

Multe dintre lucrarile sale sunt usor de recunoscut si datorita titlurilor celebre, precum: Langa lac, Fluierul, Petrecere la Budapesta, Stari de toamna, fara a face referire la piesele cele mai cunoscute. Inspiratia sa a fost data de tot ceea ce il inconjura, starile sale de spirit sau folclorul balcanic, care au generat lucrari precum „Legenda romaneasca”, „Ciardas romanesc”, „Rapsodie ungara”, „Dans ungar”, „Dans si ciardas unguresc” sau „Intermezzo rusesc”. Peste toate acestea, cele mai celebre lucrari ale lui Boulanger au fost Avant de mourir, Africa, Da Capo si Perspectiva americana.

S-a stins departe de ţară, tocmai în Argentina, cum am reuşit sa aflu.

Pentru cultura noastră muzicală, Gheorghe Pantazi-Boulanger rămâne, pe lângă „dobrogeanul care face onoare ţării româneşti în străinătate“, un nume de prestigiu, definitiv înscris în istoria şcolii noastre naţionale.

Casa de discuri Electrecord credeam că i-ar putea cinsti memoria printr-un CD, dar nu a fost așa!

Dumnezeu să-l odihnească în pace.

V-am oferit această călătorie prin viața distinsului violonist, pentru a oferi împreună un omagiu etern celui care a fost, pentru mine și mulți pasionați de arta muzicii etnice, un îndrăgit om, un talentat compozitor și un deosebit caracter din istoria muzicii române din secolul trecut. Informațiile au fost preluate din diverse materiale demult pierdute chiar și de pe internet.
ABC