Modalităţile de preparare sunt diverse şi trebuie respectate, deoarece extractele din plante se utilizează în conformitate cu normele de preparare. Modalităţile de preparare sunt :
Infuzia – obţinută prin menţinerea în contact a plantelor cu apa, la o temperatura ridicată, timp de 15—30 de minute ; practic se procedează în felul următor : organele de plante se pun la înmuiat cu 3 volume de apă timp de 5 minute, apoi se adaugă volumui prescris de apă clocotită, lăsîndu-se în contact timp de 15—30 de minute, după caz, vasul fiind acoperit ; după acest interval de timp se strecoară, reziduul se stoarce, ceaiul astfel obţinut urmînd să fie consumat imediat sau în decurs de 12—24 de ore după preparare, cald, fierbinte sau la temperatura camerei, îndulcit cu zahăr, miere sau zaharină. Ceaiurilor foiosite în afecţiunile respiratorii şi digestive se beau fierbinţi. În general se infuzează părţile aeriene ale plantelor.
Decoctul – soluţie obţinută prin fierberea produselor vegetale, timp de 15— 30 de minute (15 minute pentru părţile aeriene şi a organelor care conţin mucilagii şi 30 de minute pentru scoarţe, sau părţile subterane). După fierbere se filtrează fierbinte, reziduul se stoarce şi se completează pînă la volumul prescris, cu apă clocotită (turnată peste reziduul stors). Se consumă la temperatura camerei, cald sau fierbinte, îndulcit ca şi infuzia.
Maceratul – este o soluţie obţinută prin tratarea produsului vegetal mărunţit cu solvent (apă, alcool, oţet, ulei) la rece sau la cald, un anumit timp, urmînd apoi ca extractul să fie filtrat, utilizîndu-se supernatantul strecurat. De obicei, maceratul la rece sau plămădeala se face la temperatura camerei, timp de 1 – 24 ore, pînă la 30 de zile, în funcţie de prescripţie, în general 7-14 zile. După filtrare, reziduul stors se spală cu solvent, aducându-se la volumul iniţial. Macerarea la rece se face, în general, cu apă, alcool, vin, oţet. Macerarea la cald se face cu solventul încălzit la 40—60°C, în general la o temperatură inferioară aceleia la care solventul fierbe. De obicei se face utilizînd uleiurile vegetale, uneori apa şi alcoolul. In cazul folosirii uleiurilor, produsul vegetal va fi lăsat timp de 12 ore într-o cantitate de alcool de 1-3 ori volumul sau, adăugîndu-se apoi uleiul, folosindu-se încălzirea la baia de apă 2—3 ore, după care se lasă la macerat perioada de timp prevăzută de formulă.
Tinctura : soluţie preparată prin macerare, folosindu-se ca solvent alcoolul, deci este un macerat alcoolic, uneori hidroalcoolic, administrându-se sub formă de picături.
Uleiul : macerat în care solventul este uleiul vegetal.
Vinul : macerat, obţinut prin plămădirea la rece, timp de 7—8 zile, a produsului vegetal în vin, amestecul agitându-se periodic ; uneori, după filtrare, se poate îndulci cu sirop sau zahăr ori miere.
Oţetul : macerat, în care solventul este oţetul de vin, uneori şi cel de mere.
Pulberea : este preparatul obţinut prin fărâmiţarea foarte fină a produselor vegetale uscate, uneori cernute, administrate cu linguriţa ca atare, amestecată cu zahăr, miere sau sirop ori sub formă de comprimate sau casete.
Sucul : de plante sau de fructe, se obţine prin presarea sau centrifugarea produselor vegetale proaspete, uneori şi conservate, cum este cazul merelor sau morcovilor păstraţi în timpul iernii ; se poate folosi şi metoda farâmiţării, a tocării, prin maşina de tocat carne (cu excepţia unor produse acide care pot fi influenţate negativ de metalul din care este fabricată maşina de tocat carne). Se consumă ca atare sau îndulcit.
Siropul: se prepară din macerate, infuzii, decocturi sau sucuri, de plante, la care se adaugă cel puţin 60% zahăr, putându-se combina şi cu alte substanţe medicamentoase. Se fierbe zahărul cu extractul sau sucul de plantă.
Cidrul : băutură cu conţinut moderat de alcool, obţinut prin fermentarea sucurilor din fructe sau flori.
Loţiunea : preparat obţinut prin extracţie apoasă, alcoolică sau prin diluarea unor uleiuri volatile, folosită pentru fricţiuni şi masaje pe tegumente ; se confundă cu frecţia.
Apa de faţă : preparată prin macerarea unor plante în apă sau alcool, rareori alţi solvenţi, folosită în scopuri cosmetice.
Laptele de faţă : produs cosmetic realizat din diverse combinaţii de sucuri sau extracte; datorită aspectului lactescent, iau numele de lapte, fiind în general emulsii, cu rol nutritiv sau demachiant.
Masca cosmetică : preparat obţinut prin amestecul de sucuri de plante, fructe, părţi de plante bine fârâmiţate, cu diverse pulberi vegetale sau minerale, produse animale sau vegetale, până la consistenţa unei creme, a unui produs vâscos sau semivâscos, care se aplică pe faţă, gât, decolteu în scopuri cosmetice.
Crema : amestec de extracte de plante sau pulberi vegetale sau minerale cu un excipient gras sau semigras, care, prin conţinut încorporează şi apă, avînd un aspect mai puţin unsuros.
Unguentul, pomada sau alifia : este un amestec dintr-un macerat din organe de plante în ulei vegetal sau diverşi excipienţi graşi ca untura, untul, smântâna, la care se pot adăuga diverse pulberi.
Linimentul: amestec de extracte apoase sau uleioase cu apa de var, cu uleiuri, având rol calmant, de înmuiere.
Pudra : este un preparat obţinut din plante bine mărunţite, cernute, ca atare sau în amestec cu pulberi minerale, folosite pentru pudrarea tegumentelor.
Ceara : produs obţinut prin înglobarea în ceară topită a unor extracte sau sucuri din plante sau a altor substanţe active.
Lasă un răspuns