Pelinul alb îmbunătăţeşte circulaţia sângelui

Pelinul alb planta medicinala din care se face absintul

Pelinul alb (Artemisia absinthum) – este o planta medicinala erbacee, perena, comuna in zonele de ses si de deal ale tarii. Popular se mai numeste si iarba-fecioarelor, lemnul Domnului, pelin bun, pelin de gradina, pelin verde, pelinas, polen de cel mare. Este o plantă magică şi sacră pentru zeităţile lunii. Dacă planta este ingerată, este otrăvitoare.

Pelinul alb are radacina lemnificata, ramificata. Tulpina este cilindrica, cu straitii fine, inalta de pana la 120 cm, ramificata. Planta are doua tipuri de tulpini, cele florifere si cele sterile. Frunzele sunt verzi-cenusii pe fata si argintii cenusii pe dos. Florile galbene sunt grupate in calatidii globuloase.

Pelinul alb a fost folosit inca din Antichitate la aromatizarea unor bauturi. Cultivatorii vitei de vie din curbura Carpatilor il pun in vinul rosu, preparand astfel vinul pelin. In Franta, planta de pelin alb este folosita la prepararea lichiorului de absint.

Pelinul alb – Compozitie chimica

Planta de pelin alb contine ulei eteric, in materialul proaspat, mai ales in frunzele si varfurile inflorite, flavone, derivati lignanici, querbrahitol, un fitosterol, acizi organici, vitaminele C, B6 acid folic, substante minerale cu elemente Ca, K, Na, P, Fe, Mn, Mg, Zn, Cu, Mo, B. Uleiul eteric are miros caracteristic, gust amar, culoare verde, uneori albastra sau bruna si contine tojona, izotojone, alcool tujilic, nerol, etc.

Consumul abuziv determina stari de agitatie, halucinatii, convulsii, pierderea constiintei, chiar moartea. Abuzul de bauturi cu pelin alb determina tulburari psihice, pierderea memoriei, greata, tremur.

Utilizarea terapeutica a plantei de pelin alb

Pelinul amar este o plantă folosită pentru a aroma vermutul şi binecunoscuta băutură „interzisă” – absintul. O infuzie din frunze şi vârfurile înflorite este un tonic pentru sistemul digestiv, ficat, vezica biliară şi sânge, reducând inflamaţiile şi curăţând impurităţile. Planta tratează febra, expulzează viermii şi reduce toxicitatea intoxicării cu plumb. Pelinul acţionează ca un factor de descurajare a insectelor dăunătoare.

Daco-getii si mai apoi daco-romanii i-au acordat intrebuințări medicinale multiple. Pelinul alb plămădit în vin a fost folosit ca stimulent digestiv în anorexii, afecțiuni hepatice și gastro-intestinale. Cu zeama de pelin alb se spălau rănile. Frunzele de pelin alb, opărite cu oțet, se legau la cap contra durerilor. Zeama de pelin era folosită pentru eliminarea viermilor intestinaliși la spălături vaginale in cazul afecțiunilor genitale. Contra frigurilor se lua dimineața câte o linguriță de suc obținut prin presarea și stoarcerea plantei.

În prezent, pelinul alb are utilizări terapeutice în medicina umană și veterinară, cultă și tradițională. Produsul are miros puternic aromat, caracteristic, gust amar, aromatic. Principiile active din pelinul alb au acțiune antiinflamatoare asupra mucoasei gastrointestinale, vermifugă, excitantă asupra secrețiilor gastrice, diuretică, laxativă. După administrare îndelungată și in doze mari, pelinul alb este emanagog, adică provoacă apariția ciclului menstrual întârziat.

Pelinul alb este indicat intern în în anorexie, în anorexiile convalescenților, dispepsii cu constipație, gastrite hiperacide, edeme renale, în bolile aparatului digestiv cu hipotonie gastrică, lipsă de aciditate, vomismente, iar extern în tratarea hemoroizilor, vaginitelor atrofice, în oxiurază, plăgi purulente.

Empiric, pelinul alb este folosit pentru tratarea frigurilor, luxațiilor, umflăturilor, în albeață, răceală, reumatism, paralizie, hipertensiune.

Medicina veterinară folosește pelinul alb pentru stimularea secrețiilor gastrice și ca antiparazitar (vermifug și insectifud).

Recoltare – Cand se culege pelinul alb

Pentru extracția de ulei volatil, planta de pelin alb se recolteaza înainte de înflorire (iunie-iulie), iar pentru un conținut ridicat în substanțe amare, pelinul alb se culege în timpul înfloririi, în lunile iulie-septembrie.

Uscarea plantei se face la umbră, în strat subțire, de preferat în poduri acoperite cu tablă sau în încăperi bine aerisite.

Pelinul alb în remediile folosite de medicina naturistă

Frunzele şi florile sunt folosite în infuzii uşoare pentru a ajuta la digestie, flatulenţă şi în arsurile la stomac. Pelinul îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi stimulează ficatul. Utilizaţi o lingură de plantă la o cană de apă fierbinte şi lăsaţi 20 de minute – se bea câte un sfert de cană de 4 ori pe zi, sau se poate administra sub formă de tinctură de pelin, între 8-10 picături adăugate în apă, de 3 ori pe zi. Cataplasmele din frunze şi flori calmează vânătăile şi entorsele. Uleiul de pelin ameliorează artrita.

Pentru stimularea poftei de mancare, eliminarea din organism a unor substanțe toxice, tratarea hipertensiunii, eliminarea viermilor itnestinali, înlăturarea senzațiilor de vomă, în edeme renale, gastrite hipoacide, dispepsii cu constipatie, se recomandă o infuzie de pelin alb – 1 linguriță de plantă uscată și mărunțită la 200 ml de apă. Se lasă la infuzat 20 de minute, după care se strecoară. Se bea în 3 reprize, cu jumătate de oră înainte de masă.

Pentru combaterea viermilor intestinali, se prepară un amestec de 1-2 lingurițe pulbere de plantă cu miere de albine. Se administrează dimineața pe stomacul gol. Tratamentul se asociaza cu un ceai de pelin din care se fac clisme și băi de șezut.

Pentru îmbunătățirea activității digestive, în dischinezie biliară și colecistopatii, se recomandă un ceai obținut din 1 linguriță de plantă la 1 l de apă clocotită. Se lasă acoperită 15-20 de minute. Se strecoară și se bea câte jumătate de ceașcă după mese. De asemenea, se poate folosi și tinctura obținută din 20 g plantă uscată și macerată în 100 ml de alcool, timp de 7-10 zile. Se strecoară si se consumă 15-20 de picături în apă îndulcită cu miere, de 3 ori pe zi.

Pentru tratarea bolilor de stomac, ficat, dereglarea ciclului menstrual și combaterea viermilor intestinali, se bea tinnctură de pelin alb, pregătită din 20-30 de vârfuri înflorite macerate în 20-30 ml de alcool. Se lasă la macerat 24 de ore, după care se adaugă 200 ml ulei de floarea soarelui, soia sau germeni de porumb. Se fierbe pe baie de aburi 3-4 ore. Se lasă acoperită 2-3 zile, după care se strecoară în sticluțe mici, închise la culoare. Se folosesc câte 10 picături pe zi.

Pentru tratarea frigurilor palustre, adică malarie, se recomandă:

  • suc de pelin alb proaspat. Pelinul alb, imediat după ce se recoltează, se pisează. Pasta obținută se pune într-un tifon și se stoarce. Sucul obținut se bea dimineata – câte o linguriță.
  • decoct obținut din 1 linguriță plantă uscată și mărunțită la 200 ml de apă. Se fierbe 5 minute. Se strecoară și întreaga cantitate se bea într-o zi, jumătate dimineața și jumătate până la masa de prânz.
  • extracție din 4 linguri de plantă uscată și mărunțită la 1 l de vin alb sau roșu. Se lasă la macerat 14 zile. Se strecoară. Se bea câte jumătate de paharel dimineața, după care se manâncă.

Aceste preparate intervin favorabil și în anorexii, dispepsii, edeme renale, boli ale aparatului digestiv, vomismente și răceală.

Cum se folosește pelinul alb în tratamentele externe?

Pentru combaterea oxiurilor, se fac clisme sau băi anale cu o infuzie preparată din 20-30g pelin alb la 1 l de apă clocotită. Se lasă la infuzat 30 de minute.

Pentru tratarea rănilor purulente sau a ulcerațiilor, se folosește un ceai din 2 linguri pelin alb la o cană cu apă clocotită. Se lasă 30 de minute, după care se strecoară. Se aplică băi locale, folosindu-se un tampon de vată sau comprese.

Pentru tratarea luxațiilor, a umflăturilor, se preparăun decoct din 2 linguri de pelin alb mărunțit, la o cană de 250 ml vin. Se fierbe 10 minute. Se lasă la răcit. Decoctul și planta fiartăse amestecă cu o mână de frunze de pelin alb, proaspete și tocate mărunt, cu miez de pâine și mămăligă. Se așează pe locul afectat și se bandajează.

Atenție! În tratament, se fac cure de scurtă durată (cel mult 2 săptămâni), deoarece tratamentele prelungite pot să aducă ca și efecte adverse sub formă de tulburări nervoase și digestive.

Contraindicatii

Femeile însărcinate, cele care alăpteaza,bolnavii cu afecțiuni nervoase și afecțiuni intestinale acute ar trebui să evite consumul de pelin alb în orice formă existentă.

Atenţie! Este toxic în doze mari!! Uleiul esenţial de pelin este folosit numai pentru uz extern!! Utilizarea prelungită a pelinului poate provoca leziuni nervoase!!

Părţi folosite: frunze şi flori

Utilizări magice: se spune că mirosul de pelin îmbunătăţeşte puterile psihice. Se arde alături de alte mirosuri pentru divinaţii şi profeţii, în mod special este benefic atunci când este combinat cu pelinul negru. Ţinut la oglinda retrovizoare, pelinul protejează de accidente pe drumurile periculoase.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Verificare anti-zombi *