Când Noe a fost sfatuit sa îmbarce în Arca lui câte un cuplu din fiecare specie, a vazut defilând prin faţa lui (afara de pesti si monstri marîni) toti reprezentantii unei faune ce-i era adesea străina. Printre acestia trebuie sa se fi strecurat si unele fapturi frauduloase, creaturi diabolice sau improbabile asa cum le faurea imaginatia vrajitoarelor sau relatarile calatorilor. Noe n-a avut timp sa separe animalele pure de cele impure. Biblia a facut-o însa pentru noi.

Sfânta Scriptura socotea impur animalul pe care nu-i îngăduit sa-l manânci, nici sa-l oferi ca jertfa lui Dumnezeu, ca si pe oricare animal care este îngaduit a fi mâncat, dar este înterzis a-l oferi Domnului pentru ca prezinta o anomalie oarecare, o pată de exemplu.

Unele animale sunt în mod natural impure, precum cele care n-au copita despicata si nu rumega, cele care rumega dar n-au copita despicata, în sfîrsit, cele care au copita despicata dar nu rumega. Toate aceste animale sunt nu doar impure, ci chiar abominabile. Sunt de asemenea consideraţi impuri pestii care n-au înotatoare sau solzi. Impure sunt si pasarile care merg pe sol cu patru picioare, impur este si cel, cu labe sau fara, care merge pe pântec si se tîraste pe pamânt.

A împarti patrupedele dupa cum au sau n-au copita despicata pare la început cam fantastic. Sunt trecuti în categoria impurilor calul, magarul si catârul care, desi foarte folositori omului, au laba piciorului „unita, plana si fara despartitura”, iar în categoria purilor capra, oaia si cerbul, care au copita despicata în doua, precum si câinele, lupul, pisica si leul care au laba despicata „în diverse parti”. Potrivit lui Moise, animalele care au laba despicata merg în mâini.

Lista completa a animalelor pure si impure este următoarea:

Animale pure sunt: boul, vaca, viţelul, oaia, mielul, capra, ţapul, cerbul, antilopa, capra salbatică, bivolul, căprioara, antilopa-suliţă (oryx), girafa, lăcusta, porumbelul, paseriformele, prepeliţa, ciocârlia, cocoşul, claponul, găina, fazanul, ierunca, sturzul, ortolanul, potârnichea, sitarul, turturica, albina, bondarul, cantarida, rădaşca, tânţarul, viespea, musca, tăunul, fluturele, musculiţa, furnica, paianjenul, molia, scorpionul, broasca, balena, physeterul.

Impure sunt considerate următoarele animale : cămila, iepurele de casa, iepurele de câmp, nevastuica, şoarecele, crocodilul, chiţcanul-de-pădure, cameleonul, guşterul, şopârla, cârtiţa, calul, măgarul, câinele, catârul, elefantul, leul, leopardul, tigrul, linxul, pantera, ursul, lupul, hiena, vulpea, măgarul salbatic, inorogul, rinocerul, mistreţul, maimuţa, porcul spinos, broasca, broasca-râioasa, musca, scorpionul, vulturul, şoimul, grifonul, gaia, corbul, struţul, bufniţa, papagalul, uliul, cufundarul, ibisul, barza, buhaiul-de-baltă, bâtlanul, pupăza, liliacul, vulturul de mare, ixionul, eretele, coţofana, cucuveaua (Simon, Grand Dictionnaire de la Bible, 1717).

Musca si scorpionul se afla în ambele liste cu animale pure si animale impure; este probabil vorba de specii diferite, în orice caz, simbolistica clasica va da peste cap acest inventar si asa destul de încurcat.

Musulmanii admiteau în „Paradisul lui Mohammed” următoarele – chitul lui lona, furnica lui Solomon, berbecul lui Israel, viţelul lui Avraam, măgarul reginei din Saba si pe cel al lui Mohammed, camila profetului Saleh, boul lui Moise, câînele celor şapte Adormiţi si cucul lui Balkis,

Share the Love!

5 comentarii la „Animale pure şi animale impure? Lista (aproape) completa!”

  1. Derscanu

    Cred ca este deasupra puterii noastre de a intelege de ce Dumnezeu le-a considerat pe unele curate iar pe altele nu. In anumite cazuri intrezarim o oarecare intelegere, in altele deloc.
    Daca luam porcul ca exemplu, il putem considera impur pentru faptul ca „traieste ca un porc”, mananca ce apunca chiar si din mocirla, si isi traieste toata viata namolindu-se. Plus ca grasimea de porc este extrem de toxica pentru organism.
    Daca luam insa calul, ne afundam un pic. Ca animal, calul este extrem de igienic. Calul este loial omului si are o memorie foarte buna. Si tot calul incearca din rasputeri sa nu isi calce in picioare calaretul in cazul unui accident.
    Totusi, daca Dumnezeu le considera pe unele animale pure iar pe altele impure nu vad de ce nu L-am crede pe Dumnezeu.

    1. Porcul nu este chiar aşa de murdar pe cat se crede, într-adevăr, îi place nămolul, dar acesta se usucă pe el şi cade. La noi este considera murdar pentru că este ţinut închis. Porcul este un foarte bun prieten omului şi este un mai bun apărător decât câinele, dacă îl laşi liber şi îl creşti cu dragoste de mic.

      Oricum mie mi se pare o diferenţă mare între a fi pur sau impur şi a fi considerat pur sau impur – oricum nu ştim dacă Dumnezeu ne-a spus asta sau e doar mintea oamenilor la mijloc.

    2. La faza cu crezutul ai fost nostim. În primul rând vorbele lui vin de la oameni nu de la el. Inclusiv Biblia, a fost scrisă de oameni ce susţineau că aud vocea lui Dumnezeu ori fie le-a apărut cineva de la El şi le-a transmis mesajul important. Ştim deasemena că în trecut oamenii erau conduşi de Biserică în scopuri nu tocmai spirituale sau omeneşti, eventual cu dragoste şi iubire. Oamenii erau forţaţi cu ajutorul Bibliei să plătească dări la stat ori la Biserică, li se impuneau anumite comportamente ce îi făceau uşor controlabili la nivel de mase, tot cu ajutorul Bibliei sau Cărţii Sfinte cum îi mai spune.

      După ultima cruciadă, şi mai ales Marea Schismă, treburile au devenit mai altfel. Masele au prins curaj iar după moartea majorităţii sfinţilor ce au trăit în vremea lui Iisus, Biserica a lăsat-o mai moale. Dar au început adevăratele chinuri ale vremilor căci şi capii bisericeşti se schimbau. Astfel Biserica a intreprins un fel de dogmă interioară. Preoţii mari aveau o conduită, iar cei ce urmau la „tron” învăţau şi păstrau din talent. Ajunşi în funcţii, aflau că mizeria Bisericii este bună şi atrăgătoare, că se fac bani şi că se duce bine viaţa din punctul acesta, şi continuau cu conduita lor murdară şi îndepărtată de orice adevăr divin.

      Mai presus de toate, Biserica a continuat prin intermediul canonurilor bisericeşti să îşi impună violent dogma ce îi ajută pe ei în viaţa asta, dar nu pe oameni în evoluţia lor spirituală. Aici s-a ajuns de calul este un animal impur. Pe vremea aceea iubitorii de animale erau fictivi. Animalele se spune clar, sunt date de Dumnezeu pentru a le folosi ca şi sclavi ori să le mâncăm sau să le jertfim lui. Societatea a evoluat şi cum spiritul oamenilor a evoluat şi el, au apărut iubitorii de natură şi vieţuitoare (chiar şi oameni), aici încapi şi tu, şi eu, şi Jorjette.

      Viitorul? Dogma Bisericii se duce singură la culcare, fără să fie nevoie de vreo revoltă ceva. Pur şi simplu oamenii încep să trăiască după cum simt nu după cum gândesc. Iar de simţit, natural şi firesc, este să ne iubim cu toţii şi să trăim în pace pe acest pământ, interpretare în care actualul Dumnezeu al Bisericii fie catolice fie ortodoxe, pur şi simplu nu are loc – Dumnezeu, şi aşa construit din ideologiile, tradiţiile şi miturilor popoarelor antice (mă refer la dogme şi la valorile credinţei în Dumnezeu).

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *