In englezeste inseamna: casa, dulce casa. Caminul nostru cald, in care ne izolam cateva ceasuri pe zi, din gregarismul nostru extraordinar, de fapturi ale satului planetar. Philip K.Dick, vizionar ca toti scriitorii de SF, isi inchipuia casa viitorului ca pe o masinarie in care, daca pui mina pe clanta usii, un mic magnetofon incorporat iti cere o moneda, usa se deschide doar daca numita clanta („desteapta”!) iti recunoaste amprentele, apoi, in apartament, fiecare usa isi cere, cu voce tare, dreptul ei (banesc), la fel, robinetele, cuptorul de bucatarie, televizorul si telefonul – capitalismul secolului XXI-XXII este puternic electronizat si informatizat si patrunde, agresiv si guraliv, in toate cutele si pliurile dulcei noastre case.

Case ecologice?
casa ecologica

Pana la casa si orasul conduse de computer – ceea ce, in 10-20 de ani, se va intimpla pe toata planeta! – va descriu cateva intamplari din satul planetar, care ne vor face viata mai buna, in casele noastre si pe strazile noastre.

Prima este o revolutie calma, o furtuna fara zgomot, un uragan linistit: o inventie din secolul trecut, care iese abia acum la suprafata. Se numeste pila de combustie si functioneaza pe principiul invers electrolizei, adica din combinarea hidrogenului si oxigenului da nastere la curent electric (continuu) apa si caldura. A reinventat-o Michael Wals, de la Plug Power, si si-a instalat-o deja acasa, in Latham, langa New York, dupa ce – amanunt esential! – a schimbat filtrele catalizatoare din pilele de antart (erau din platina! ingrozitor de scumpe) cu unele din fibra sintetica numita Gore-Tex, mult, mult mai ieftina. Walsh a obtinut astfel o masinarie silentioasa in care nici o piesa nu este in miscare, cu un randament urias (80% comparati cu 25%-30%, randamentul unui motor de combustie clasic…) si care… nu scoate fum, caci pe „teava de esapament” a pilei curg doar picaturi de apa.

Costa, in anul 2000, circa 3500 dolari bucata, numai potrivita pentru o locuinta obisnuita. Dupa producerea pe cale industriala, pretul, bineinteles, va scadea, punand realmente in pericol gigantica industrie energetica a centralelor termice si nucleare. Experimentul lui Michael Walsh a si fost de altfel preluat de companiile EDF (franceza) si Bewag (germana) care spuneau ca vor construi o pila de combustie de dimensiuni industriale la Chelles, cu o putere instalata de 300 kW, capabila sa asigure si energie electrica si caldura pentru un cartier de 200 de locuinte.

Alte actiuni, ale urbanistilor de aceasta data, sunt indreptate impotriva dusmanului comun: automobilul poluant, periculos si creator al traficului stresant. In Franta, primarii au pornit o adevarata batalie (programul „Orasul de maine”) pentru a-i limita utilitatea, convingand cetatenii de avantajele transportului in comun, prin folosirea… batranului tramvai – desigur, intinerit, cu operatii estetice, silentios si nepoluant, electric fiind, cum bine se stie. Atit Strasbourgul, cat si Nantes, orasul lui Jules Verne, intra astfel in ceea ce edilii numesc „a treia varsta a orasului”. La „originalul” mijloc de transport se mai adauga, peste tot, gestionarea traficului prin computer si… pistele pentru biciclete!

Tot pentru marile aglomeratii: „uzinele” de reciclat si ars gunoaie menajere se retehnologizeaza, in Bordeaux trecandu-se la „executarea” gunoaielor prin jetul de plasma. Este o tehnologie… aviatica, pusa la punct de inginerii de la compania Aerospatiale, un fel de torta cu aer cald, capabila sa atinga temperatura de 1500 grade Celsius, care transforma rapid o tona de gunoi in 700 kg de „caramizi” de sticla, de culoare inchisa, utilizabile in constructii! Tehnologia este de 10 ori mai ieftina decat cea clasica – si imi aminteste ca, la noi, inginerul Andrei Hododi construieste, de cativa ani buni, locuinte din gunoaie vegetale. Poate il observa cineva, mai ales ca tehnologia DURREF are brevet international (acordat de SUA, Uniunea Europeana si Japonia, printre altii), este ieftina, nepoluanta si prezinta doar un singur dezavantaj: incurca ploile, cum se zice, ale constructorilor de locuinte de la noi, care ar lua, daca ar putea, si pielea de pe om…

Vezi Eurelectric – New Energy World – annual convention & conference DUBLIN 14-15 JUNE 2010 (.pdf)

Share the Love!

2 comentarii la „Home, sweet home… Viitorul casa eco?”

  1. Al doilea inventator
    Al doilea inventator

    Dl. G. Andrei Hododi cred ca este aproape de stadiul unui bolnav psihic. In plus mosul a ajuns la fundul sacului cu banii de la Bancorex si nenumaratele procese din instanta, fiind evacuat din locuinta pentru neplata chiriei. Nici cu smecheriile de la firma Duref administrata de frasu’ nu a mers pentru ca a intrat in insolventa. Incearca cu disperare sa-si vanda ideile brevetate de care chiar nu are nevoie nimeni!!! Iti prezinta o solutie sau nu stiu ce material „minune” si nu are o baza solida stiintifica, in afara de laude nu vei afla nimic tehnic – nici un amanunt. Daca-l intrebi amanunte se supara. Daca-i cititi cu atentie brevetele comparativ cu stadiul actual al tehnicii, veti observa ca sunt mediocre si vor fi uitate in analele istoriei.

    FERITI-VA DE ACEST SARLATAN STIINTIFIC !

  2. Un inventator
    Un inventator

    Îmi pare că Andrei Hododi are probleme cu legea. Probabil i-a copt-o careva şi cred că are legătură cu ce a inventat el.

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *