Plangi, razi, glumesti, zambesti, te certi, te bati, tipi, te ierti, mananci, canti, dansezi, te misti, ti-o tragi, ăsta ești tu, asta sunt eu. Nu este pic de dragoste in tine, daca tu crezi, te-nseli, e altceva. Ce dragoste e aia care peste noapte poate fi ucisă si transformata-n ura? Ce dragoste e aia care-si bate joc de tine, care te acapareaza si pune stapanire pe minte ta și pe acțiunile tale? Te minți, da, și asta știi să faci.
Cine esti tu?
Ți-e frică. Nu știi de unde vii, ce faci, unde ești, dar cel mai frică ți-e de mâine că nu știi unde o să fii. Ești îngrozit, dar totuși stai plăpâd în corpul tău, fumezi o țigară sau mănânci un dulce și spui că va fi bine. Dar mintea ta tremură de frică și corpul ți-e înțepenit că nu știi tu de unde vii și unde pleci.
Râzi! Râzi și uiți. Uiți de mine, uiți de tine, uiți de toate. Râsul te ajută, pentru o clipă cât râzi, mintea ta face pauză și timpul se opreste-n loc. E liniște!!!!! Poate ar fi bine să râzi mai mult, să nu mergi mai departe.Râzi. Râzi pur si simplu de tot ce te-nconjoara, razi chiar de tine, de natura, razi , razi și iar razi. Zambeste! Zambeste cand iti vezi figura luminata într-o picătură mică de apă, zamește-i greierului ce îți cântă la fereastră și spune-i lunii să îți intre-n casă.
Vorbește! Vorbește singur, tu cu tine, nu e nebunie, e schimbare. de ce să nu vorbesti cu tine, când tu ești tu cum nu e nimeni? De ce să taci când poți să spui cu vorbe dulci ce simți și ce te doare? De ce să fii străin cu tine când știi că doare. Vorbește tare și țipă chiar de crezi că asta te va vindeca.
Și uită! Uită tot ce-a fost că nu va mai veni, uită ce va fi că asta tu nu poți să știi, dar stai cu ochii larg deschiși și prinde-te în joc, observă tot ce miscă-n preajma ta și-n tine și stai si neclintit măsoară-ți mintea și vei vedea cât e de goală.
E liniște și tu ești tot aici, dar te-ai oprit din loc. Acum ești totul și nimic!
