Priviţi aceste minuscule insecte care trag după ele încărcături „uriaşe” şi care, dintr-un salt, se desprind de sol până la o înălţime de 30 cm. Arma lor secretă nu se află, aşa cum s-ar părea, în picioare, ci la nivelul toracelui.
Acesta ascunde o substanţă dotată cu o foarte mare elasticitate: rezilina. Puricele este un campion al tuturor categoriilor de salturi „fără elan”. Pentru a realiza performanţele sale să ne inchipuim că dintr-un singur salt am ateriza pe… Turnul Eiffel.
Americanca Maria Fernanda Cardoso a prezentat adevărate tururi de forţă ale acestor insecte ce masoară doar 2 mm, în spectacole care-ţi taie răsuflarea şi în care nu e vorba numai de dresaj, ci şi doar de o abilă utilizare a aptitudinilor naturale ale puricilor. Forţa secretă a acestora a fost descoperită prin anii ’60 de către cercetătorii Muzeului de istorie naturală din Londra care au depistat în zona toracelui două mici cavităţi circulare ce ascund aceeaşi proteină specială care s-a dovedit a fi cea mai elastică substanţă naturală.
Lăsată să cadă de la o înălţime de 10 m, o minge de rezilină sare 9,7 m în timp ce o minge din gumă nu se ridică mai mult de 8,5 m. Cum se produce însă acest spectaculos salt acrobatic? Simplu! Pregătindu-se de săritură, puricele îndoaie picioarele posterioare comprimând puternic cele două sfere de rezilină. Din momentul în care se destind nu e nevoie decât de o milisecundă pentru ca energia eliberată de rezilină să imprime insectei o acceleraţie şi o viteză maximă (125 cm/s), într-un salt pe care ochiul liber nu-l poate urmări.
Pentru a evita un „accident” la revenirea pe sol, organismul puricelui a fost „prevăzut” cu un sistem original de amortizare a şocului. Este vorba de minusculi saci cu aer care se umflă în momentul impactului. Recordul săriturilor este deţinut de un parazit (purice) al şobolanului oriental cu 10000 de salturi pe oră.
