Priviţi aceste minuscule insecte care trag după ele încărcături „uriaşe” şi care, dintr-un salt, se desprind de sol până la o înălţime de 30 cm. Arma lor secretă nu se află, aşa cum s-ar părea, în picioare, ci la nivelul toracelui.
Acesta ascunde o substanţă dotată cu o foarte mare elasticitate: rezilina. Puricele este un campion al tuturor categoriilor de salturi „fără elan”. Pentru a realiza performanţele sale să ne inchipuim că dintr-un singur salt am ateriza pe… Turnul Eiffel.
Americanca Maria Fernanda Cardoso a prezentat adevărate tururi de forţă ale acestor insecte ce masoară doar 2 mm, în spectacole care-ţi taie răsuflarea şi în care nu e vorba numai de dresaj, ci şi doar de o abilă utilizare a aptitudinilor naturale ale puricilor. Forţa secretă a acestora a fost descoperită prin anii ’60 de către cercetătorii Muzeului de istorie naturală din Londra care au depistat în zona toracelui două mici cavităţi circulare ce ascund aceeaşi proteină specială care s-a dovedit a fi cea mai elastică substanţă naturală.
Lăsată să cadă de la o înălţime de 10 m, o minge de rezilină sare 9,7 m în timp ce o minge din gumă nu se ridică mai mult de 8,5 m. Cum se produce însă acest spectaculos salt acrobatic? Simplu! Pregătindu-se de săritură, puricele îndoaie picioarele posterioare comprimând puternic cele două sfere de rezilină. Din momentul în care se destind nu e nevoie decât de o milisecundă pentru ca energia eliberată de rezilină să imprime insectei o acceleraţie şi o viteză maximă (125 cm/s), într-un salt pe care ochiul liber nu-l poate urmări.
Pentru a evita un „accident” la revenirea pe sol, organismul puricelui a fost „prevăzut” cu un sistem original de amortizare a şocului. Este vorba de minusculi saci cu aer care se umflă în momentul impactului. Recordul săriturilor este deţinut de un parazit (purice) al şobolanului oriental cu 10000 de salturi pe oră.
Lasă un răspuns