Cuplurile căsătorite aleg la un moment dat să facă unul sau mai mulţi copii, însă nu ştiu cât de mult se gândesc la responsabilităţile pe care le cere un copil.Toată atenţia este îndreptată asupra copilului în primii săi ani de viaţă, însă până la un punct. Pentru mulţi părinţi e suficient să-i oferi copilului tot la nivel material, ce ar putea avea nevoie mai mult aşa că munceşte, munceşte, munceşte şi dacă mai are timp….e obosit.Să ştiţi că pentru copil afectivitatea este pe primul loc, el o caută cu ochii pe mama, caută îmbrăţişarea ei, mai mult decît orice(nu vorbim aici de nevoile fiziologice).

Copiii au început să meargă la şcoală mai repede de 7 ani pentru că părinţii consideră că e mai bine aşa şi pentru că nu au timp să se ocupe de ei, deşi e impropriu să îl faci să renunţe la copilarie pentru a-i responsabiliza.Dimineaţa stau la şcoală şi eventual după sunt duşi la un after-school.Şi aşa ajungi să-ţi vezi copilul seara când el trebuie să doarmă şi când tu eşti obosit, irascibil şi lipsit de chef.Şi trec anii şi te întrebi:

„De ce copilul meu nu vorbeşte cu mine? De ce trece prin tot felul de etape? De ce nu pot să-l înţeleg?-DE CE OARE?”

Bineînţeles, majoritatea părinţilor îşi pun întrebarea de ce copiii lor sunt aşa pentru că ei nu i-au educat aşa….dar cum? Au avut timp să le răspundă la toate întrebările puse de ei, să-l petreacă alături de copil-dar vina este a copilului(mereu e vina celuilalt)?

Nu sunt în măsură să vorbesc pentru că nu sunt mamă, dar spun doar ce am observat aşa că puteţi să mă judecţi cum vreţi. Vorbeam la un moment dat cu o rudă care are un băieţel de 4 ani, dar ea are două job-uri, tatăl şi el munceşte iar copilul stă cu străbunica sau cu bunicii şi străbunica la ţară….şi plânge uneori că îî este dor de părinţi.Am întrebt-o de ce nu renunţă la un şloc de muncă-sincer au o situaţie materială foarte bună la care unii doar visează, iar răspunsul ei a fost „păi vrem să ne cumpărăm o canapea şi costă 1000 de euro”. Întrebarea care mi-a venit a fost „Ce e mai important, canapeaua sau copilul?”

Legat de şcolarizarea copilului, el are nevoie de o pregătire înainte de a intra în contact cu acest mediu-grădiniţa joacă un rol important în atenuarea şocului începerii şcolarităţii. O mare greşeală pe care o fac părinţii este aceea de a induce copiilor frica, groaza sau ameninţarea ceea ce şi duce la apariţia şocului şcolarizării în primele săptămâni, acest model fiind preluat şi de fraţii mai mari de a adult şi transmis mai departe.
Ameninţarea , chiar în joacă o întâlnim destul de des atunci când părinţii nu ştiu ce să mai facă, exemplu: „Dacă nu încetezi o să vorbesc să vină un ţigan să te ia”, apropo de ce spunea Bogdan în comentariu de la articolul „Reintegrarea persoanelor cu nevoi speciale”, de mici li se impune modul în care TREBUIE să gândească, să reacţioneze, ce trebuie şi cum trebuie să facă. În articolul „Teatrul de control” este prezentată modalitatea prin care părinţii îşi controleză copii şi cum îî pot face să devină dependenţi de ei.

Share the Love!

7 comentarii la „Educaţia deficitară în sistemul familial”

  1. Nu mărefeream la această distanţare care e necesară, ci la cea exagerată când ajungi să-ţi vezi copilul doar în week-end, dacă ai timp şi atunci.

  2. Paul

    Intotdeauna sunt foarte multe de spus/scris/etc. Yannis al meu va fi bancher! :)))))))))))))))) Glumeam bineinteles. Eu traiesc pe propria`mi pielea distantarea copilului meu de mine, si am invatat de ceva timp sa fiu acolo. Sa fiu cat pot de mult alaturi de el. Dar ce te faci, cand nu-ti permiti asta? Si nu din cauza unei canapele de 1000 de euro. Ci din cauze de „pampers, creme, laptic, hainute, etc” ?

  3. brad patrick

    Da asa ieste fiecare ie victima societatii pana la urma,pot fi nulte de spus.

  4. brad patrick

    As zice ca si fetele pot forma o astfel de dependenta de tata.Totul e posibil.

  5. Da pot deveni dependente faţă de tată dar şi de mamă. Era un exemplu….Eu una până nu demult , până să conştientizez, eram dependentă de mama mea, chiar pot spune că devenisem  „partenerul său”, sau un substitut, în urma plecării tatălui meu.Acum câţiva ani dacă îmi spunea cineva cineva nu înţelegeam şi eventual întrebam ce vrea de la mine. Ea, din frica de a rămâne singură, lua decizii în aşa fel încât eu să nu reuşesc să mă responsabilizez şi să depind de ea….tot timpul „trebuia” să-i dau explicaţii, pentru că ea folosea teatrul de control al interogatorului, respectiv a distantului. Iar eu eram bietul de mine care accepta orice, din anumite frici ce luau naştere încet, încet. Bineînţeles, mi-am dat seama că nu e vina ei, ci nici ea nu a primit afectivitate şi nu a avut de unde să ştie ce înseamnă să ofere….Sunt multe de spus……foarte multeee….

  6. Cam aşa e, copiii de mici sunt blocaţi, blocaje ce se resimt la adolescenţă şi aşa mai departe. Nu sunt lăsaţi să fie ei însuşi, să se descopere ci sunt „obligaţi ” să urmeze tiparele părinţilor, să traiască visele şi vieţile lor, ajung astfel să-şi urască părinţii sau să devină dependenţi de ei-adică să nu poată lua decizii singuri, nu pot trăi fără aceştia, fără mamă în general. De exemplu datărită dependeţei băiatului de mamă, acesta nu va reuşi să aibă o relaţie normală pentru că el se va raporta mereu la mamă mai mult decât la soţie-aici este una din cazele divorţului….

  7. brad patrick

    SUPER ADEVARAT CE SCRII AICI!!!Acum dau alte exemple:multe persoane cu idei ceausisto comuniste ,sau religioase ma ataca pe mine si alti detinatori de caini,spunand vesnica propadanda stupida si lipsita de ratiune si bun simt:”mai bine ia un copil decat un caine”,uitand faptul ca AMANDOI sunt suflete cu constiinta si cu drepturi egale de viata,fiin la fel de importanti ca ori ce fiinta indiferent ce animal e uitand faptul ca au nevoi diferite,pur si simplu din rautate de dragul de a face rau de a jigni fac astfel de afirmatii.Sa vedem putin lucrurile mai peaproape:nu sunt deacord cu comertul cu animale,si inmultirea lor fortata,deci cainii sunt adoptati si nu provin din crescatorii(o parte din ei),insa copilul de cele mai multe ori a ca si  cainii din crescatorii a venit pe lume ,fara sa fie intrebat daca vrea sau nu sa traiasca in societatea asta mizera,nesanatoasa,deci:nu am nimic daca catelul sau copilasul sa nascut ,nu e vina lui,MA BUCUR daca ii ofera conditii optime de trai si la unul si la altul,dar oare merita sa faci comert cu animale sau sa faci copii in ziua de azi?STIU ca sunt doua lucruri cu SCOPURI diferite,dar:ambele fiinte,ajung de cele mai multe ori in conditii,rele de viata.De exemplu:nu se ia nimeni de acei oameni defavorizati,care fac copii engros doar ca sa stea cu ei la cersit,si sa primeasca ajutor social.In Suedia nu se mai incurajeaza facerea unui copil,ieste un lucru riscant.Asa ca departe de mine ori ce rautate,pur si simplu am aratat aceste axemple,ca si realitate sa complectez ce ai scris tu aici.Ma bucur deasemenea pentru pilda adusa aici cu amenintarea:nu numai cu romii sunt amenintati copii ci si cu cainii:”te dau la caine sa te manance daca nu iesti cuminte”sau”vine catelu si te papa”,ori am auzit o buninca ce spunea copilului:”te arunc in canal sa te manace sobolanii daca nu iesti cuminte”…pai astefel de oameni pot fi numiti parinti???Sa nu ne mire ca copii vor fi rai cu animalele.(altceva daca i se zice copilului sa se fereasca de cainii straini:”nu te duce acolo ca nu te cunoaste,nu i voie sa dai in el”)Sugestii negative patriarhale ,discriminatorii,de genul:”fetitele nu se bat,nu fac muschi,ele sunt printese in roz”(pai bine nu lovim nevinovati ,nu ne batem dar daca suntem atacate…?)sau:”baietii nu plang”,ori jigniri si defaimari la adresa femeilor:”ce iesti fetita de plangi”,sau cavalerizme care in tari ca Germania, Suedia sunt jigniri grave aduse sexelor:”prima data fetele…dati prioritate sexului slab”aceste poluari patriarhale sunt la ordinea zilei,in loc sa dezvolte in copii si Compasiune Iubirea Mila fata de toate fiintele,dar si calitati puternice :curaj,hotarare,Arte Martiale,INDIFERENT DE SEXUL COPILULUI.Ma intreb unde ne indreptam?societatea vorbeste de:egalitate de sanse dar ce se face cu copii e cu totul altceva.Aceste sunt doar cateva din aspectele sociatatii in care traim.

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *