Înfometarea voluntară în comparație cu foametea forțată

Timp de citire estimat: 21 minute


Ce este înfometarea și de ce este bine să o practicăm uneori? Cum să practicăm înfometarea astfel încât să fie în beneficiul nostru și care este diferența între această practica ca și exercițiu voluntar și foametea forțată? O să aflăm toate aceste răspunsuri, dar și multe alte detalii în acest articol.

Înfometarea este o stare care apare atunci când o persoană nu are suficientă hrană pentru a-și susține nevoile nutriționale sau când aceasta alege să nu consume hrană. Înfometarea poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv sărăcie, foamete, conflicte, boli sau abuz, dar poate fi și o alegere conștientă.

Totuși, dacă avem la dispoziție tot ce ne trebuie, de ce ar fi recomandat să practicăm înfometarea?

Când o persoană este înfometată, corpul ei începe să-și consume rezervele de grăsime și mușchi pentru a obține energie. Acest lucru se întâmplă în procesul de autofagie, proces în care corpul “mănâncă” din resursele proprii, fapt care duce la apariția unor beneficii pe care le vom descoperi mai jos.

Tu cum te simți când apare foamea? Ce se întâmplă cu tine când prelungești starea de foame și apare înfometarea?

Am observat că multe persoane nu reușesc să gestioneze înfometarea și fie devin agitate, nervoase, irascibile, sau atunci când ajung să mănânce, își pierd controlul și mănâncă inconștient mai mult decât are corpul nevoie.

Tu cum reacționezi în fața senzației de foame?

Totuși, există și cealaltă categorie de persoane care acceptă foamea cu seninătate, chiar dacă aceasta vine la pachet uneori cu dureri de cap, cu amețeli, cu dureri și stări intense. Experimentarea stării de înfometare este o adevărată provocare, însă vine la pachet cu atât de multe transformări, încât merită, atâta timp cât ești pregătit!

Infometarea și posibile simptome ale înfometării

Simptomele ce pot să apară în cazul înfometării depind foarte mult de perioada în care suntem expuși acestui exercițiu voluntar sau forțat de împrejurări. Un astfel de exercițiu voluntar ne poate ajuta să facem față mai ușor în fața foametei, în cazul în care aceasta se instalează în urma unor factori ce nu depind de noi.

Înfometarea, cunoscută și sub numele de inaniție, este o stare cauzată de lipsa prelungită de hrană. Această lipsă de nutrienți esențiali poate modifica și chiar afecta organismul la multiple nivele, având consecințe atât fizice, cât și psihice.

Simptomele infometării pot varia în funcție de severitatea și durata deprivării de hrană, dar pot include:

Simptome fizice ale înfometării:

  • Scădere semnificativă în greutate;
  • Slăbiciune musculară și posibilă oboseală;
  • Amețeală;
  • Piele uscată și fragilă;
  • Posibilă constipație dacă nu se face clismă sau o curățenie a intestinelor (află care este procedura de clismă);
  • Tulburări ale somnului;
  • Modificări ale temperaturii corpului;
  • Dureri de cap;
  • Aritmie cardiacă;
  • Posibile stări de vomă.

Simptome psihice și rezultate ale înfometării:

  • Dificultăți de concentrare și memorie;
  • Iritabilitate, anxietate în cazul în care înfometarea este un rezultat al factorilor externi, și nu al unei decizii conștiente;
  • După câteva zile de înfometare conștientă, apare o formă de claritate și deschidere;
  • Unele persoane au experimentat o stare de extaz, bucurie fără motiv;
  • Unele persoane au reușit ca în această perioadă să se organizeze mult mai ușor, datorită unei stări extinse de conștiință și a unei observații mult mai profunde;
  • Se poate experimenta o stare de eliberare a energiilor negative adunate de-a lungul vieții. Unele persoane au reușit să se raporteze cu acceptare și bucurie față de persoane pe care le-au urât ani de zile, le-au purtat ranchiună sau efectiv nu le-au putut accepta.

Diferența între înfometarea voluntară și foametea forțată

Înfometarea voluntară este un exercițiu pe care alegem să îl practicăm în mod conștient, pentru o perioadă limitată de timp, din diverse motive:

  • pentru utilitatea în planul fizic – vindecare, eliminarea kilogramelor;
  • pentru utilitatea în planul emoțional – echilibrarea emoțională la nivel chimic;
  • pentru beneficiile aduse în planul spiritual – o conexiune mult mai profundă cu Sinele Superior.

Foametea în schimb este o problemă complexă, cu multiple cauze care se pot combina între ele. Există o serie de factori importanți care contribuie la apariția foametei, factori ce se merită a fi menționați:

Cauze naturale ale foametei:

  • Seceta – lipsa precipitațiilor duce la secetă, afectând drastic culturile și disponibilitatea hranei;
  • Inundațiile pot devasta zone agricole fertile, distrugând recoltele și afectând infrastructura vitală pentru transportul alimentelor;
  • Deșertificarea – Schimbările climatice și managementul defectuos al terenurilor pot duce la deșertificare, eroziunea solului și pierderea productivității agricole;
  • Bolile care afectează culturile pot duce la pierderi semnificative de recolte și creșterea prețurilor la alimente.

Impactul schimbărilor climatice este din ce în ce mai evident. Evenimentele meteorologice extreme, creșterea temperaturilor globale și variațiile precipitațiilor cresc riscul de secetă, inundații și alte dezastre naturale care afectează grav productivitatea agricolă.

Combinarea acestor factori amplifică impactul foametei. De exemplu, o secetă severă poate afecta o țară care se bazează pe importuri alimentare, crescând prețurile și provocând o criză alimentară pentru cei care trăiesc în sărăcie.

Cauze socio-economice ale foametei:

  • Sărăcia – Oamenii care trăiesc în sărăcie extremă nu își pot permite să cumpere hrana necesară supraviețuirii.
  • Conflictele armate – Războaiele civile și internaționale pot perturba producția agricolă, distruge infrastructura alimentară și împiedica distribuția hranei.
  • Instabilitatea politică – Regimuri politice corupte sau ineficiente pot crea politici agricole greșite care agravează problema foametei.
  • Dezechilibrele comerciale – Prețurile schimbătoare la alimente și dependența de importuri pot face o țară vulnerabilă la crize alimentare.
  • Risipa alimentară – Pierderile din lanțul de producție și risipa din consum duc la indisponibilitatea hranei care ar putea fi accesibilă altora.

Cum și de ce să practicăm înfometarea voluntară – 5 Beneficii evidente

Atunci când ne folosim de tehnica de vizualizare negativă, alegem să ne imaginăm tot felul de scenarii negative care ni s-ar putea întâmpla. Această tehnică ne ajută să ne pregătim parțial din punct de vedere emoțional, însă, ca să aprofundăm, nu este suficient doar să luăm în calcul posibilitatea necazurilor, ci și să trăim ca și cum acestea s-ar produce sau s-ar fi produs.

Ar trebui, de exemplu, nu doar să ne imaginăm cum ar fi viața noastră fără bani, ci periodic să practicăm viața fără bani. În acest fel, ajungem foarte ușor la ceea ce mă interesează pe mine, să practicăm periodic viața fără hrană sau viața cu hrană cât mai puțină. În acest fel ajungem să experimentăm pentru început foamea pentru a ne da seama ce presupune, pentru a vedea cum reacționează organismul și în primul rând cum gestionează mintea această etapă.

Înfometarea, practica în sine, nu este doar o metodă de pregătire pentru un viitor incert, ci este și o cale spre un stil de viață sănătos, echilibrat, spre o autocunoaștere aprofundată. Restricțiile pe care alegem să ni le impunem nu sunt o formă de pedeapsă, ci o metodă prin care alegem să ne bucurăm la un alt nivel de viață.

Aceste acte de disconfort voluntar în primul rând ne călesc. Atunci când nu cunoaștem disconfortul, suntem vulnerabili și suntem predispuși să trăim un șoc atunci când ne confruntăm direct cu lipsa hranei, a apei și cu prezența durerii. Disconfortul voluntar este ca un fel de vaccin pentru că ne expunem la o situație care stimulează în noi dezvoltarea imunității care ne va proteja în viitor. E ca o poliță de asigurare pe care ne-o oferim deoarece disconfortul pe care îl vom simți în cazul unei situații reale, va fi mai mic decât ar fi fost în mod normal, în lipsa acestei practici.

Un al doilea beneficiu al acestui exercițiu vizează prezentul. Cine alege să experiementeze periodic acest tip de disconfort voluntar, înfometarea, va căpăta încredere în fața unui presupus disconfort major, așa încât perspectiva neplăcerilor majore ale viitorului nu va fi o sursă de anxietate în prezent. E o formă de antrenament pentru a fi curajos.

În schimb, persoana care nu a cunoscut disconfortul, care nu a răbdat niciodată de foame sau de frig sau de lipsa oricărui alt tip de confort, s-ar putea să se simtă foarte neliniștită la gândul că într-o zi va suferi de foame sau de frig. Chiar dacă fizic duce o viață confortabilă, are hrană suficientă și se află la adăpost, persoana aflată în acest tip de situație poate fi expus unui alt tip de disconfort, de data aceasta de natură emoțională, la teama față de ce îi rezervă viitorul.

În al treilea rând, practica disconfortului voluntar ne ajută să apreciem mai bine ceea ce avem deja, mai exact bunăstărea din viața noastră. Hrana și apa o vom aprecia cu adevărat atunci când suntem înfometați sau însetați, la fel și căldura o vom simți altfel când suntem înfrigurați.

În al patrulea rând, și poate unul dintre cele mai importante beneficii, înfometarea îi permite organismului o stare de repaus în care acesta are timp să facă curățenie, adică să elimine din toxinele acumulate, să regenereze, să restructureze și să avem parte și de multe alte procese care ochiului liber îi sunt ascunse.

Într-un al cincilea rând, înfometarea ne diminuează numărul de kilograme, ne transformă atât corpul fizic, cât și cel energetic. Acest proces duce la întinerirea pielii și a întregului organism, la ridicarea vibrației energetice și la o deschidere spre conexiune divină naturală, accentuată.

Important de știut este faptul că, în înfometarea voluntară, din ziua a 3-a sau a 4-a, senzația de foame dispare și aceasta reapare în momentul în care procesul de curățare și restructurare a organismului este finalizat. Senzația de foame reapare astfel atunci când este momentul potrivit. Chiar și în Biblie aflăm despre acest lucru când ni se vorbește despre postul lui Iisus:

“Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit.”

Exercițiul de înfometare conștientă devine cu atât mai intens cu cât este necesar ca pe parcursul lui să pregătim mâncare pentru alte persoane din familie sau din comunitatea din care facem parte.

Infometarea sau postul cu apa

Mai multe despre înfometarea voluntară

Înfometarea conștientă, postul negru sau postul cu apă este un proces complex ce merită aprofundat, practicat și integrat în stilul de viață al fiecărei persoane , și asta pentru a putea beneficia de modificări profunde la nivelul fizic, emoțional și spiritual!

Concepții greșite despre înfometarea voluntară sau postul cu apă

Am observat adesea că înfometarea este asociată cu moartea, fără a exista o experiență personală sau o cercetare amănunțită. Cu toate acestea, în urma a mii de experiențe persoanle legate de o înfometare conștientă pe parcursul unui număr de zile cuprins între o zi și până la 40-60 de zile, nu există cazuri de decese! Vorbim aici strict de Postul cu apă, un proces intens de curățare și regenerare, și nu de cazurile de foamete forțată!!

Iarăși înfometarea este asociată cu boala. Lipsa hranei în corp ajută la curățarea acestuia de toxine și oprește alimentarea celulelor bolnave, a virușilor, a ciupercilor, bacteriilor și altor intruși prezenți în organismul nostru, motiv care pot să apară pe moment reacții adverse intense, cu toate acestea, rezultatul final este un sistem imunitar mai puternic, un corp mai sănătos, revigorat, întinerit! În concluzie, multe boli dispar din corpul nostru în urma înfometării voluntare și depinde doar de noi păstrarea nivelului de sănătate!

Atenție!! Chiar dacă în timpul înfometării corpul este lipsit și chiar pierde substanțe esențiale, urmează o revenire maxim de atentă, graduală, în care se consumă doar hrană crudă și hrană vie!! Vezi aici cum se face revenirea!

Foametea și traumele produse de-a lungul istoriei în strămoșii noștii

Foametea sau înfometarea forțată a marcat istoria omenirii, lăsând urme adânci în psihicul strămoșilor noștri. Comparativ cu înfometarea voluntară, foametea este starea în care hrana este indisponibilă sau în cantități extrem de mici pentru o perioadă foarte lungă de timp, perioadă impusă de împrejurări forțate de diverși factori.

Traumele provocate de lipsa de hrană nu se limitează doar la aspectele fizice, ci au și o profunzime emoțională și psihologică semnificativă.

Impactul înfometării în planul fizic a fost marcat de:

  • Malnutriție – Lipsa nutrienților esențiali duce la probleme de dezvoltare, slăbiciune, boli și chiar moarte.
  • Scăderea fertilității – Lipsa resurselor afectează capacitatea organismului de a procrea.
  • Creșterea mortalității – Foametea favorizează răspândirea bolilor și slăbește sistemul imunitar, făcând populația mai vulnerabilă.

Impactul înfometării în planul psihologic a avut ca rezultat:

  • Stresul și anxietatea – Frica constantă de lipsa hranei generează o stare de stres permanent, afectând bunăstarea mentală.
  • Depresia și apatia: Lipsa speranței și sentimentul de neputință pot duce la depresie și pierderea motivației.
  • Traume emoționale: Experiența foametei poate duce la traume emoționale profunde, care se pot transmite generații la rând.

Consecințe sociale resimțite:

  • Instabilitate socială: Foametea poate duce la conflicte, revolte și migrații în masă.
  • Dezintegrarea familiilor: Lipsa resurselor poate pune presiune pe familii, ducând la separări și abandon.
  • Scăderea productivității: Lipsa de energie și concentrarea afectată reduc capacitatea de muncă a populației.

Înfometarea forțată de împrejurări – Exemple din istorie

  • Marea Foamete din Irlanda (1845-1852): Aproximativ un milion de oameni au murit din cauza foametei și a bolilor asociate, iar un alt milion a emigrat.
  • Holodomorul (1932-1933): O foamete artificială provocată de regimul sovietic a ucis aproximativ 3,9 milioane de ucraineni.
  • Foametea din Etiopia (1984-1985): Aproximativ 1 milion de oameni au murit din cauza foametei.
  • Foametea din China (1959-1961): Cunoscută și ca “Marele Salt Înainte”, această perioadă a fost marcată de politici agricole dezastruoase care au dus la moartea a aproximativ 15-55 de milioane de oameni.
  • Foametea din Bengal (1943): Aproximativ 3 milioane de oameni au murit din cauza foametei în Bengalul de Est (astăzi Bangladesh) din cauza politicilor neglijente ale administrației coloniale britanice.
  • Foametea din Somalia (1991-1992): O combinație de secetă, război civil și neglijență internațională a dus la moartea a aproximativ 250.000 de oameni.

Din păcate, istoria României este marcată de mai multe episoade de foamete, dintre care:

  1. Foametea din 1898-1899:
  • A fost provocată de o secetă severă și de politici agricole necorespunzatoare.
  • S-a estimat că aproximativ 200.000 de oameni au murit din cauza foametei și a bolilor asociate.
  • A dus la o creștere semnificativă a emigrației din România.
Romania anilor 1900
  1. Foametea din 1946-1947:
  • A fost provocată de o combinație de factori, inclusiv seceta, războiul civil, și politica de rechiziții impusă de regimul comunist.
  • S-a estimat că aproximativ 1 milion de oameni au murit din cauza foametei și a bolilor asociate.
  • A fost una dintre cele mai grave tragedii din istoria României moderne.
  1. Foametea din 1981-1982:
  • A fost provocată de politicile agricole greșite ale regimului comunist, care au dus la o scădere semnificativă a producției agricole.
  • S-a estimat că aproximativ 300.000 de oameni au murit din cauza foametei și a bolilor asociate.
  • A fost ultima foamete majoră din România.

Moștenirea traumelor

Traumele provocate de foamete au marcat profund societatea românească. Multe familii au pierdut membri dragi, iar cei care au supraviețuit au suferit de malnutriție și boli. Foametea a dus și la o creștere semnificativă a emigrației din România.

Efectele traumei se resimt și astăzi. Multe persoane care au suferit traumele foametei suferă de tulburări de stres post-traumatic (PTSD). Traumele din copilărie pot afecta capacitatea de a forma relații stabile și sănătoase, ducând și la dezechilibre alimentare.
Stresul prelungit poate duce la un risc crescut de boli cardiovasculare, diabet și boli autoimune.

Experiența foametei poate avea un impact transgenerațional. Traumele suferite de strămoșii noștri pot fi transmise prin intermediul ADN-ului, influențând comportamentul și emoțiile generațiilor viitoare.

Cunoașterea traumelor provocate de foamete ne ajută să înțelegem mai bine impactul acestui fenomen și să luăm măsuri pentru a preveni repetarea tragediilor din istorie.

Foametea nu este doar o problemă de supraviețuire fizică, ci are și o dimensiune psihologică și socială profundă. Traumele provocate de lipsa de hrană pot marca generații întregi, afectând bunăstarea individuală și colectivă. Este important să combatem foametea nu doar pentru a salva vieți, ci și pentru a vindeca rănile din trecut. Din acest motiv este atât de important să ne pregătim pentru orice eventuală foamete, pentru a evita șocul emoțional și chiar cel fizic. Înfometarea voluntară este un pas important în acest proces de pregătire!

Așadar, să ne întrebăm în permanență dacă să profităm sau nu de plăcerile care apar în viața noastră, să ne întrebăm dacă este un moment prielnic să practicăm un exercițiu de înfometare pentru a transcede spre un alt nivel de conștiință, spre o altă perspectivă!


Acest articol a fost actualizat recent pe

de către

cu tematica

Despre autor

Avatar Jorjette C

Păreri și impresii:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *