Levitatia superconductoare a unei bucăţi de oxid de ytriu-bariu-cupru, care devine superconductoare la aproximativ 91K, totuşi experimentul funcţionează bine şi la temperatura azotului lichid (77K adică -196°C).
Superconductorii sunt nişte materiale foarte bizare, care la temperatura camerei se comportă precum un metal normal sau ceramică, din punct de vedere electric sau în orice alt mod, atunci când aceştia sunt răciţi sub temperatura lor critică (Tc), rezistenţa lor în întregime scade la zero. Probabil, cel mai frumos şi accesibil rezultat poate fi oferit de levitatia magnetică.
Care este explicaţia pentru levitatia superconductoare?
Ai nevoie de un magnet cu flux magnetic dublu. Despărţirea celor două fluxuri va crea un câmp magnetic ce va împedica conductorul să se mişte. Dacă conductorul nu are nici o rezistenţă (precum un superconductor) curentul emis de magnet nu se va risipi astfel conductorul va respinge magnetul şi astfel apare levitatia.
Un experiment cu totul deosebit, dar care spre nemulţumirea unora aduce şi multe îmbunătăţiri în sistemele actuale industriale. Superconductibilitatea are deja foarte multe întrebuinţări, cum ar fi cablurile de alimentare, magneţii mari, senzorii, rulmenţii etc. dar poate avea mult mai multe întrebuinţări (având în vedere că foarte mulţi nici nu au auzit de ea). Dacă superconductorul ar fi fost perfect(adică nu răcit doar pentru o perioadă) ar fi fost mereu respins de magnet.
Lasă un răspuns