Dinferentele dintre masculin feminin si rolul de gen

Chiar dacă în ziua de azi bărbatul şi femeia au parte de mai multă libertate, rolurile de gen contemporane şi aşteptările continuă să ne limiteze potenţialul. Este destul de evident că în ultimii 25 de ani rolurile de gen nu s-au schimbat foarte mult: bărbaţii sunt observaţi ca având mai mult trăsături indezirabile de orientare asupra sinelui (cum ar fi aroganţa, egocentrismul, dominarea) decât femeile. Femeile sunt văzute ca având predominant trăsături ce reflectă o lipsă a „sănătăţii” sinelui ( cum ar fi de slugărnicie şi de nepotrivire – se simte ca şi cum i-ar lipsi şira spinării), cam acestea sunt diferentele majore dintre masculin feminin.

Limitările bărbatului

Bărbatului i se cere să muncească şi să-şi susţină familia din punct de vedere financiar. Bărbatul ca producător (care aprovizionează ) este unul din rolurile centrale ale bărbatului în căsnicie. Ca rezultat, el nu are aceeaşi libertate a rolului de alegere a locului de muncă cum o au femeile. Mai mult, atunci când intră în balans rolurile de tată cu cel de muncitor, de obicei cel de tată are de suferit.

Chiar dacă işi doreşte să petreacă timp cu copilul său, locul de muncă nu-i oferă flexibilitatea necesară. Pentru că el este sursa de venit a familiei, el nu va reuşi să se identifice prea mult cu rolul de părinte. Într-o scenă de familie, copilul vine în biroul tatălui (sau oriunde acesta îşi desfăşoară activitatea) şi acesta îi spune “Nu acum. Sunt ocupat, trebuie să muncesc. Mă voi juca cu tine mai târziu (dacă mai spune asta)”. Când copilul se întoarce, acel “Nu acum, sunt ocupat” se repetă. Şi aşa scena se repetă până copilul creşte, şi într-o zi, tatăl ajunge să realizeze că n-a ajuns să-şi cunoască copilul.

Bărbaţii continuă să aibă dificultăţi în exprimarea sentimentelor . Ei încearcă să plângă, să-şi arate sentimentele de iubire, bucurie şi tristeţe mai puţin. Când bărbaţii îşi arată sentimentele, în general sunt mai impunători, autoritari şi lăudăroşi, în contrast cu femeile care tind să fie mai tandre şi mai silenţioase. Când o femeie îl întreabă pe bărbat ce simte, răspunsul este adesea “Nu ştiu” sau ”Nimic.”Astfel de bărbaţi şi-au reprimat sentimentele pe care le-au învăţat ca fiind nepotrivite, neprielnice. Această inexpresivitate a bărbaţilor îi face de cele mai multe ori să fie străini pentru ei şi pentru partenerii lor.

Bărbaţii continuă să aştepte , sau în alte cazuri se aşteaptă de la ei să fie membrul dominator al relaţiei (cred că cel mai adecvat rol este acela de partener, nu de dominator, nici de dominat). Din păcate, simţul puterii şi al comenzii de cele mai multe ori nu facilitează relatiile personale. Fără respectul mutual şi egalitatea autentică, intimitatea este greu de atins. O persoană nu poate controla o altă persoană şi în acelaşi timp să împartă intimitatea cu ea.

Limitările femeii

Cercetările sugerează că rolul de gen al femeii nu facilitează încrederea în propria persoană sau sănătatea mental. Ambele sece tind să vadă femeia ca fiind mai puţin competenta decât bărbatul. Femeile tradiţionale căsătorite cu bărbaţi tradiţionali experimentează cel mai des simptomele de stres (se simt obosite, depresive sau inutile) şi îşi exprimă nemulţumirea faţă de viaţă ca întreg.

Datorită deiferenţelor în rolurile de gen, Jessie Bernard (sociolog american) sugerează că fiecare gen experimentează căsătoria diferit. Ea spune că e ca şi cum ar fi vorba despre doua căsătorii “a lui” şi “a ei.”

Bărbaţii par a fi mai mulţumiţi în căsnicie decât femeile – care raportează frustrări, disfuncţii, probleme maritale şi dorinţă de divorţ (în cele mai multe cazuri femeia “trebuie” să renunţe la vise şi la pasiuni pentru viaţa de familie, pentru copii – asta impune societatea – tiparele tradiţionaliste). În schimb , femeile singure tind să fie mai fericite şi mai bine situate.

Mai există un criteriu văzut diferit la cele 2 sece şi anume îmbătrânirea. Cu cât femeile îmbătrânesc , cu atât ele sunt privite ca fiind mai masculine şi mi puţin atractive. În cultura noastră, bărbaţii care îmbătrânesc devin distinşi, femeile pur şi simplu îmbătrânesc. Masculinitatea este asociata cu independenţa, asertivitate, autocontrol, abilitate fizică şi psihică – nici una dintre aceste trăsături nu scad odată cu vârsta. Deoarece sunt considerate ca fiind mai puţin atractive, posibilitatea de a se căsători este foarte scăzută.

Masculin feminin – Rezistenta la Schimbare

S-ar putea sa credem că vrem schimbarea, dar, atât cărbaţii cât şi femeile consolidează stereotipurile tradiţionale a rolurilor de gen între ei şi ceilalţi. Cărţile de auto-ajutorare a femeilor reflectă un conservatorism pe diagonală prin încurajarea femeii să-şi descopere “Eul ” care este oglinda rolului de gen.

Ambele sece reacţionează mai negativ la afişarea la bărbaţi aşa numitei laturi feminine (cum ar fi să plângă destul de uşor sau să caute securitate) decît în cazul femeilor care afişează trăsături de sec masculin (insistenţa sau împământenirea). Bărbaţii, cu toate acestea nu definesc femeile aşa de rigid cum o fac acestea.

Ambele genuri definesc femeia ideală în termeni foarte androgini. În ciuda limitărilor tradiţionale existente şi asumate, nu este uşor să le schimbăm. Rolurile de gen sunt strâns legate de auto-evaluare. Sensul nostru de adecvare de cele mai multe ori depinde adesea de performanţa rolului de gen , definit de părinţi în copilărie “Eşti o fată bună / Eşti un băiat bun”.

Deoarece rolul de gen masculin feminin pare a fi o parte intrinseca a personalităţii noastre şi a temperamentului, le putem apăra ca fiind naturale, chiar dacă sunt destructive relatiilor noastre şi chiar nouă .

Să identifici un rol de gen individual înseamnă să identifici identitatea ei sau a lui ca femeie sau bărbat pentru că oamenii nu fac disţincţie între rolurile de gen şi identitatea de gen. Astfel de ameninţări sunt un important mecanism psihologic care îi ţin pe oameni în rolurile de gen tradiţionale şi disfuncţionale.

În cele din urmă, structura socială lucreză şi ea pentru a consolida normele de gen şi comportamentele tradiţionale. Unele grupuri religioase acordă un suport destul de puternic în păstrarea rolurilor de gen tradiţionale. Biserica Catolică, Protestantă, Iudaismul, Ortodoxismul şi Islamismul văd rolurile de gen tradiţionale ca fiind hirotonisite de divinitate. În viziunea lor, aceste norme însemană ”să violezi” dorinţa lui Dumnezeu.

Deasemenea piaţa locurilor de muncă ajută la aplicarea rolurilor tradiţionale de gen. Diferenţa de salarizare între femei şi bărbaţi (femeile câştigă aproximativ 70 la sută din ceea ce câştiga bărbaţii) este un punct de plecare.

O astfel de diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte veniturile o face “raţională “, rolul bărbatului în muncă are prioritate faţă de rolul femeii . Dacă cineva trebuie să rămână acasă să aibă grijă de copii sau de o rudă apropiată, se vorbeşte despre” sensul economic ” pentru femeie – să renunţe la locul de muncă, pentru că partenerul ei de sec masculin, câştigă probabil mai mulţi bani.

În mare parte ce am scris mai sus e tradus din engleză, din ” The Marriage and  Family experience: Intimate Relationships in a Changing Society ” de Bryan Strong, Christine DeVault şi Barbara Werner Sayad .

Fii Fericit!