În acest articol încercăm să vă oferim o imagine clară și corectă asupra procesării plantelor medicinale pentru tratamente naturiste prin crearea de extracte. Preparatele cel mai des folosite sunt soluții extractive apoase sau cele pe bază de alcool (hidroalcoolice) și spre acestea ne orientăm să vă îndrumăm în a le prepara „ca la carte”.

Flora spontană de plante medicinale și condimentare cuprinde peste 3700 de specii cu proprietăți curative recunoscute. Cu o tradiție veche în domeniul medicinei naturiste, tot mai mulți români aderă în zilele noastre la consumul de plante medicinale. Procesarea plantelor în scopul utilizării lor în tratamente naturiste poate fi redusă la două moduri de pregătire: pentru consumul ca atare și pentru extracte pe bază de plante.

Urmează prezentarea metodelor de procesare avansată a plantelor medicinale în scopul obținerii de produse fitoterapeutice sau fitocosmetice prin transformarea materiilor prime vegetale în preparate farmaceutice: solutii extractive apoase și solutii extractive hidroalcoolice.

Solutii extractive apoase

Solutiile extractive apoase sunt cele mai uzitate preparate din tratamentele naturiste. Apa reprezintă solventul pentru principiile active (solubile în apă) din materia primă vegetală.

Aceste extracte medicinale naturiste se pot îndulci cu zahăr (de preferat cu miere, ea însăşi fiind un factor terapeutic), exceptându-se persoanele cu diabet, obezitate, gastrite hiperacide, colite de fermentaţie, ulcer. Se prepară din aceste solutii extractive apoase, de regulă, numai necesarul pentru 24 ore, deoarece se pot produce degradări (procese fermentative, dezvoltare de microorganisme sau chiar pierderea substanţelor active).

Tipurile de tratamente naturiste obținute din solutii extractive apoase sunt: infuzia, decoctul şi maceratul.

Solutii extractive apoase

Infuzii – Solutii extractive apoase recomandate pentru flori și frunze

Solutiile extractive apoase de tip infuzii se prepară astfel: peste 1-2 linguriţe de plantă mărunţită pusă într-un vas smălţuit, din ceramică sau sticlă, se toarnă 250 ml apă clocotită. Se acoperă şi se lasă la infuzat circa 15 minute, după care se filtrează prin presare pe o strecurătoare sau printr-un tifon.

Dacă este posibil, pentru a obţine o infuzie cât mai completă, se recomandă, în mod deosebit ca, în prealabil, recipientul să fie preîncălzit cu apă clocotită, după care se evacuează apa. Se pune planta în recipient şi se infuzează după procedeul descris mai înainte.

O extracţie mai completă, dar mai complicată, se face punându-se peste materia primă vegetală 3 părţi apă rece, ţinându-se la umectat 5 minute, după care se toarnă deasupra apa în clocot. Infuzia se mai ţine apoi încă 5 minute pe baia de apă în clocot. Se mai lasă încă 20—30 minute la infuzat, apoi se filtrează.

Infuzarea se recomandă, de regulă, pentru organele de plante la care pereţii celulari sunt mai subţiri, îngroşările secundare ale pereţilor celulozici fiind inexistente sau slabe: flori, frunze, partea aeriană a plantei, chiar unele fructe.

Decoctul (sau fiertura) – Solutie extractiva apoasă recomandată pentru rădăcini și coji

Planta mărunţită se introduce de la început în apa rece care se pune la fiert, lăsându-se, după ce lichidul dă în clocot, încă 20—30 minute să fiarbă la foc domol. Concentraţiile sunt de regulă aceleaşi (1—2 linguriţe parte vegetală la 250 ml apă). Decoctul se filtrează fierbinte şi se completează până la volumul iniţial de apă, cu apă fiartă şi răcită turnată peste planta din strecurătoare.

Decoctul (decocția) se recomandă, în general, pentru rădăcini şi coji, respectiv acele organe ale căror celule au membrane prin care difuziunea se face mai greu, care au îngroşări secundare etc. Mai rar se recomandă să se facă decoct şi din flori, frunze, fructe, îndeosebi când se urmăreşte extracţia unor substanţe a căror difuziune este mai lentă.

Maceratul la rece – Solutie extractiva apoasa recomandată pentru plante cu conținut în mucilagii

Unele principii active se extrag printr-un contact mai îndelungat al plantelor cu solventul. În aceste cazuri, după o spălare prealabilă, plantele mărunţite se lasă în apă la temperatura camerei (15°—25°), timp de 6—8 ore (fără să se depăşească această durată, deoarece se pot dezvolta microorganisme). Practic, seara, înainte de culcare, se pun plantele la macerat, iar a doua zi dimineaţa vor fi filtrate prin tifon sau strecurătoare.

Maceratele din plante sunt solutii extractive apoase ce se recomandă a fi păstrate la rece în sticle închise. Macerarea la rece se recomandă pentru unele plante medicinale cu conţinut în mucilagii (rădăcină de nalbă, seminţe de in), precum şi pentru frunzele de vîsc.

Siropurile – Preparate pe baza de solutii extractive apoase recomandate pentru gust plăcut si conservare îndelungată

Reprezintă solutii extractive apoase (infuzie, decoct, macerat) la care se adaugă o cantitate ridicată de zahăr, astfel încât concentraţia acestuia să depăşească 640 g la 1 kg lichid. Adaosul ridicat de zahăr îndepărtează gusturile neplăcute (astringente, amare etc.) şi reprezintă, totodată, un factor de conservare a produsului, care se administrează în cantităţi mici (fiind concentrat) o perioadă mai îndelungată. Având în vedere aportul energetic al zahărului, se recomandă convalescenţilor şi persoanelor cu o stare de extremă slăbiciune.

Tincturi – Solutii extractive hidroalcoolice

Tincturile sunt preparate farmaceutice lichide obţinute prin extracţia produselor vegetale cu o cantitate de 10 ori mai mare de solvent pentru tincturile preparate din produse vegetale care conţin substanţe foarte active şi de 5 ori mai mare pentru tincturile preparate din celelalte produse.

Prepararea tincturilor hidroalcoolice

Extracţia produselor vegetale se efectuează prin macerare, macerare repetată sau percolore cu solventul respectiv, de obicei alcool diluat, în majoritatea cazurilor de 70° (se prepară cu aproximaţie din 700 g alcool etilic pur şi 300 g apă pentru 1 litru alcool de 70°), în unele cazuri acidulat. În cazuri speciale se pot folosi şi alţi solvenţi indicaţi în rețetele de tratamente naturiste.

Macerarea pentru prepararea tincturilor

Produsul vegetal mărunţit, la gradul indicat în rețeta tratamentului naturist, împreună cu lichidul extractiv alcoolic se introduc într-un vas care se închide bine şi se lasă 10 zile la temperatura camerei, agitându-l de 3—4 ori pe zi. Soluţia extractivă alcoolică se decantează şi reziduul se presează. Farmaciștii pe o probă filtrată, determină principiile active şi dacă este necesar, tinctura o aduc cu lichid extractiv la concentraţia prescrisă. Tinctura din macerat se păstrează la rece cel puţin 6 zile, apoi se filtrează și se folosește în tratamente naturiste după prescripție.

Tincturi obținute prin macerarea repetată

Produsul vegetal mărunţit se tratează succesiv cu cantităţi din volumul total de lichid extractiv, menţinându-se în vas închis timpul prevăzut. Soluţia se separă, produsul se presează şi se tratează cu porţiunea următoare de lichid. Porţiunile de soluţie extractivă se amestecă. Farmaciștii, pe o probă filtrată , determină concentraţia în principii active şi dacă este necesar, soluţia o aduc cu lichid extractiv la concentraţia prescrisă. Tinctura obținută prin macerare repetată se păstrează la rece cel puţin 6 zile, apoi se filtrează din nou.

Tinctura obținută prin percolare

Produsul vegetal mărunţit se umectează cu 0,5 părţi lichid extractiv, se amestecă şi se lasă 3 ore în vas închis. Se trece apoi prin sită, se introduce în percolator presând uşor, se adaugă lichidul extractiv puţin câte puţin, până când acesta începe să curgă prin robinetul inferior deschis, iar deasupra amestecului se mai află un strat de lichid. Se închide robinetul şi după 24 de ore se începe percolarea. Viteza de percolare trebuie să fie astfel reglată încât în 24 ore să se obţină 1,5 părţi soluţie extractivă pentru fiecare parte de produs. În tot timpul extracţiei produsul trebuie să fie acoperit cu lichid extractiv.

Se percolează cantitatea prevăzută în monografia respectivă. Farmaciștii, pe o probă determină principiile active şi dacă este necesar, diluează cu lichid extractiv la concentraţia prescrisă. Tinctura obținută se păstrează la rece cel puţin 6 zile, apoi se filtrează și se poate folosi în tratamentele naturiste.

Forma de preparare potrivită la tincturi hidroalcoolice

Respectarea indicaţiilor la fiecare plantă, pentru una din formele de preparare a tincurilor alcoolice menţionate, are extrem de mare importanţă, fiind vorba de o modalitate de extracţie cât mai completă a principiilor active.

Pentru convingere, faceţi o infuzie de fructe de chimion şi veţi obţine o licoare deschisă la culoare, plăcută, parfumată, cu aroma subtilă dată de uleiul volatil ce conţine substanţele utile. Faceţi şi un decoct şi veţi obţine o licoare mai închisă la culoare, cu un gust astringent şi greţos, în care aroma caracteristică este aproape complet mascată de tanin, uleiul gras şi alte substanţe (care s-au extras în urma fierberii prelungite).

Sunt şi cazuri inverse: un ceai din coajă de cruşin făcut prin infuzare va avea un efect foarte slab, deoarece oximetil-antrachinonele nu ajung să fie extrase decât parţial. În schimb, prin decocţie se va obţine efectul terapeutic urmărit.

Alte forme farmaceutice de uz intern a plantelor medicinale

Consumul ca atare – Se recomandă la unele seminţe care au conţinut de mucilagii şi care şe pot lua ca atare (ex. seminţe de in).

Sucul plantei proaspete obţinut prin zdrobirea plantei proaspete.

Pudra din plantă – Se prepară prin mărunţirea foarte fină a produsului bine uscat. Se recomandă spre exemplu în cazul frunzelor de vîsc — Folium Visci — sau al celor de pătlagină — Folium Plantaginis etc.

Definiții pentru termeni folosiți:

  • Umectarea plantelor (a se lăsa la umectat) – Plantele se umezesc ușor în puțină apă rece.
  • Difuziunea ingredientelor – Pătrunderea apei în toată structura părții vegetale.
  • Percolator pentru plante – Dispozitiv special pentru percolare folosit îndeosebi la obținerea extractelor din plante medicinale

Bibliografie despre solutii extractive apoase sau alcoolice

  • Tehnologie farmaceutica, Autor Prof. univ. dr. Lupuleasa Dumitru,
    Editura Carol Davilla, 2005, Bucuresti
  • TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ PENTRU  ASISTENŢII DE FARMACIE – Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene – Partea II
  • Curs: Procesare avansată a plantelor medicinale – MedPlanet [pdf]

Share the Love!

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *