channeling-with-hitlerAm crezut într-un ideal ce simţeam la început că îl regăsesc în esenţa idealurilor tuturor. Am crezut că dacă am curajul să îl prezint tuturor, lumea va fi mai bună. Dar, care lume ar fi mai bună?Acest mesaj poate aduce ceva nou prezentului dar este sigur o imagine adevărată a trecutului.

Eram o parte din ei, din cei ce trăiau prinşi în mreajele egourilor, cei ce conduc. Ridicându-mă deasupra lor, am reuşit să îi văd pe toţi, aveam cunoştinţe despre fiecare parte din marea masă din care eu făceam parte. Cu timpul au apărut cunoştinţele şi despre cei care ne conduceau, iar eu, devenind prin idealurile mele conducător sau mai bine spus reprezentant al masei din care mă ridicasem, am început să fiu contactat de ceilalţi. I-am deranjat pentru că oamenii începeau să conştientizeze care este adevărata lor viaţă, cum arată ea defapt. Ştiau şi fără să le spun eu, ştiau tot, dar nu făceau nimic, iar eu , i-am făcut să simtă că sunt uniţi. Eu am fost ceea ce ei aveau nevoie, eu am fost sprijinul lor în toată suferinţa lor adunată până atunci.

Am realizat că nu sunferinţa era sursa sau punctul de legătură ci nerecunoaşterea dragostei şi a păcii, nerespectarea umanului, am văzut cum oamenii au accentuat lupta dintre bine şi rău, dintre ce unii agreau şi alţii nu, dintre ce unii experimentau şi alţii nu doreau nici să audă. A fost un moment când am scăpat de sub control totul. Cei care mă ascultau au devenit fanatici cu ideile mele. Trebuia să iau decizii pentru toţi oamenii având în vedere faptul că ceea ce aveam în comun se punea în frontul altor credinţe deja existente, iar oamenii nu ştiau cum să trăiască cu această nouă perspectivă. Cu timpul am pierdut până şi speranţa în divin, am uitat de credinţa în creaţie în ceea ce noi suntem, devenind încetul cu început părtaşi în propriile noastre închisori de egouri adunate.

Am văzut şi partea bună şi partea rea în ceea ce am construit, fără să îmi dau seama că se va ajunge la o astfel de putere. Eram conduşi de propriile noastre egouri, chiar şi eu, şi mai ales cei ce mă ascultau.

Nu am reuşit să repar ceea ce am construit, nu am reuşit să echilibrez balanţa şi poate de asta îmi pare rău că am adus atât de multă suferinţă oamenilor, celor care erau ca şi mine indiferent de credinţă, naţie sau istorie …

Nu am nici un mesaj pentru prezent, am doar o idee din trecut iar ceea ce nu ştiam, nu aveam cum să ştiu decât în pragul morţii, în ultimele secunde de viaţă am realizat că oamenii nu mai au nevoie de mine.

La început am simţit că merg pe drumul cel bun; erau puţini cei care îmi împărtăşeau ideile dar cu timpul s-a extins grupul, devenind practic un imens cerc unde împărtăşeam ideile tuturor prin gura mea. Le vorbeam de ceea ce era deja în ei, de ceea ce ei doreau undeva în adâncul lor, să facă. Fără să-mi dau seama devenisem o unealtă a maselor. Energia puternică ce toţi o trimiteau în mine, m-a făcut să mă ancorez cu putere în ceea ce nu eu am clădit, adică nu era aşa cum am crezut. Este dificil să înţeleagă oricine asta, cum şi pentru mine a fost, şi a trebuit să nu mai trăiesc ca să pot să simt asta.

Au fost momente dificile, am trăit clipe grele pentru că epuizat fiind nu puteam să mai continui, dar toţi cei pe care eu singur i-am trezit, erau lângă mine pentru a îmi alimenta manifestările în modul cum le-am îneput. Aşa am rezistat, aşa am putut continua indiferent de impas sau piedică. Cei ce erau alături de mine sau mai bine spus din cauza ideilor ce le împărtăşeam, îmi aminteau prin prezentă şi prin modul de manifestare ceea ce trebuie să fac.

Eram oarecum orbit de graniţa ce am construit-o, eram captiv într-o lume în care se adunau la comun idei puternice. Ceea ce nu am realizat a fost că ele făceau grupul, ele veneau de la toţi pentru că se regăseau în ei, nu eu eram cel care le-a adus ci doar le aminteam, dar aceste idei ce mi-au construit un imperiu la picioare nu erau toate ideile. Dându-le puterea aceasta enormă, celelalte au fost închise în interiorul umanităţii, într-un loc ascuns în fiecare suflet ce se alătura nouă. O nouă apariţie, un nou membru era ca un nou botezat, şi parcă în scurt timp se schimba de tot, primea o noua minte, o nouă înfăţişare, un nou ideal. Era fals, un nou membru accepta să fie înrobit de o parte din propiile sale idei.

Când am descoperit cele două părţi puternice ale lumii, am trăit un şoc. Atunci m-am îmbolnăvit. Cele două mari părţi poţi să le spui bine şi rău, sau poţi să le spui drumuri către bine şi rău, important a fost că m-au făcut să trăiesc o clipă de pauză. Simţeam cum că eu am ales calea către una dintre ele, şi ea a fost către bine. Masele de oameni ce îmi împărtăşeau ideile au ales ca şi mine aceeaşi cale, dar înrobiţi şi o grămăjoară de idei ce au devenit fixaţii mai apoi, ignorând multe alte idei ce contribuiau la acest drum spre calea binelui, am stagnat într-o faza mecanică. Limbajul descrie doar aspecte, dincolo de cuvinte există şi imagini şi sunete. O mecanizare a idealurilor fasciste m-a făcut să refuz să mai continui. Nici cei care îmi erau aproape nu reuşeau să mă scoată din decizii. Acesta a fost momentul în care m-am îmbolnăvit. Oamenii nu au fost pregătiţi pentru ce aveam eu să le ofer.

După o perioadă de lipsă, timp în care totul a continuat precum am lăsat, nici o idee nouă, nici o evoluţie, ci doar o mecanizare statică, au apărut feţe noi lângă mine. Ele au venit cu idei noi, cu aspecte noi. Eram confuz, pentru că nu veneau contra ci veneau în completarea acestei stagnări mecanizate a idealurilor deja pronunţate printre toţi. Am încercat să înţeleg ce s-a schimbat şi cu greu am reuşit să realizez care a fost adevărata acţiune de atunci.

Am fost prins în braţele celeilalte căi, calea răului. Această stagnare, această mecanizare fixată a fascismului s-a datorat implicării unei alte ideologii, sau poţi să-i spui implicarea celeilalte părţi din lume. Prin ceea ce am început şi faptul că rezultatele se observau în implicarea tuturor germanilor şi chiar a celor din exteriorul tării, a atras atenţia unei organizaţii ce era cu mult deasupra celor pe care noi îi vizam, faţă de care noi ne răzvrătisem. Am realizat că tocmai am descoperit un nou pas al evoluţiei. Noi cei deranjaţi şi cei ce ne deranjau eram pioni în jocul unei mari puteri care se afla de mult timp la conducerea mondială. Am văzut atunci de unde am plecat, ce am făcut până în acel punct şi vedeam viitorul oprindu-se într-un alt punct.

Am realizat că oamenii ca să evolueze trebuie să aleagă singuri, dar oamenii au fost educaţi să aleagă să fie conduşi, să facă ceea ce altcineva alege pentru ei. Deşi le-am arătat câtă putere se află în ei, ei mă vedeau lider şi mă ascultau, iar eu nu puteam să mai schimb asta, nu puteam să îi fac să aducă noutate în puterea creată.

Cealaltă cale a venit la mine pentru a mă face pionul lor principal. Nu vedeam altceva în jurul meu, iar ei erau o evoluţie pentru mine, şi am crezut că pot aduce această evoluţie şi în cei care mă ascultau, că pot crea un echilibru între bine şi rău, între cele două căi, dar aşa a început să decadă totul. Am acceptat ce mi s-a oferit, o nouă perspectivă, o extindere şi o globalizare a ideilor mele, ale tuturor, dar în ciuda aspectelor acestea pozitive după un timp am realizat că făceam jocul lor. Discursurile erau întrerupte, oamenii făceau diferite acţiuni comandate nu de mine dar în numele meu. Mulţi din cealaltă lume s-au infiltrat printre noi şi au modificat totul. Am fost ameninţat cu moartea atunci când m-am opus, iar de aici totul s-a năruit.

Am acceptat să fiu un sclav al propriilor mele alegeri pentru că îmi era frică de moarte. Ştiam că am greşit de la bun început şi îmi era frică să accept, aşa că zi de zi am trăit cu speranţa că deşi oamenii mă ascultau, poate vor descoperi în ei adevărata cale, vor observa că este altceva ceea ce se întâmplă, că se vor opune până nu vor muri mulţi nevinovaţi. Nu a fost să fie aşa, totul a avut un curs dur pentru omenire, pentru istorie …

De mic copil am învăţat despre această luptă între bine şi rău, dar acum realizez că nu e o luptă, ci doar o alegere. Binele şi răul nu reprezintă cauza sau efectul, ele sunt de partea alegerilor, ele sunt alegerile noastre. Dacă le-am numi apa şi foc, pământ şi vânt, lună şi soare, ar veni perfect în viaţa noastră dacă am trăi-o în jurul dualităţii astfel create. Binele şi răul prind o putere, şi această putere este defapt tot o alegere de-a noasră, este de a trăi mecanizarea într-o anexă a propriei noastre manifestări. Noi nu am construit un imperiu, ci cele două mari lumi au construit o anexă. Binele şi răul din nivelul primar de alegeri, s-au materializat şi au putut fi simţite în toată lumea.

Diferiţi indivizi au venit la mine în momentul în care am decis să renunţ la a mai conduce oamenii către calea ce o împărtăşeam în comun, pentru că am realizat că nu mai evoluează, că ceva împiedică asta, că s-au diluat idealurile. Aceşti oameni mi-au arătat ce anume face ca totul să stea la acest stadiu. Fără voia lor le-am înţeles apartenenţa, ideologiile, planurile şi tot ceea ce au adus în contribuţie, clar diferite faţă de ceea ce am început şi în ceea ce am crezut.

Am trăit momentul în care am fost forţat să fac mai departe ceea ce am început desigur cu modificările dure ale mecanizării stagnante a ideologilor puse în slujba controlului oamenilor. Am fost forţat să exprim aceleaşi idei, poate unele formulate altfel. Atunci eram în mâinile răului. Mi-a fost frică să mor pentru că vedeam moartea mea, clipă de clipă, ca pe singura mea speranţă de a mă elibera. Eram atât de bine păzit încât nici cei care vroiau să mă omoare nu o puteau face, deşi au fost nopţi în care doream să apara cineva cu un pistol, să tragă şi să mă scape pe mine şi lumea în care trăiam.

Probabil, că mulţi se întreabă dacă am murit, dacă da, cum anume, deşi există deja o informaţie despre asta, adevărul nu a fost aşa. Am murit, dar nu m-am împuşcat. Am încercat să fac asta, nu am reuşit pentru că cealaltă lume a trimis după mine şi aveau grijă ca aşa ceva să nu se întâmple, iar în timpul asaltului final, eu am fost luat şi dus într-un loc secret. În buncăr am stat, dar am fost luat şi dus undeva pe o insulă. S-au ocupat de tot pentru că lumea atunci avea capacitatea să facă multe din cele ce chiar în ziua de azi sun banalităţi. Şi atunci erau aşa doar că nu ştiau mulţi despre tehnologii.

Am trăit în secret mulţi ani. Eram închis deşi îmi dădeau senzaţia că sunt liber. Cei care m-au condus, au dorit o reîntoarcere a mea, pentru că într-un fel îi puteam ajuta în planul lor. Când au realizat că trebuie să treacă la următorul pas şi că eu nu mai pot reveni, m-au omorât.

Planul lor, a fost şi este la fel ca al celorlalţi, la fel ca şi cei de pe calea binelui. Toţi vor oamenii uniţi pentru o cauză comună, doar că binele are o cauză în pace şi lumină, iar răul are o cauză către altceva. Cei ce aleg o cale din cele două, după un timp ajung să nu mai poată înţelege cealaltă cale, astfel se crează o luptă de impunere a idealurilor. Spre deosebire de bine, răul domină lumea materială, el domină mintea oamenilor pentru că oamenii au uitat de suflet, au uitat de principala lor sursă interioară de viaţă. Toate drumurile duc către suflet, căile diferă, iar transformarea finală este o apartenenţă a unei duale existenţe chiar şi la nivel de spirit.

Ce am făcut eu a fost un bine pentru omenire până la un puct, am ajutat omenirea să urmeze calea spre bine până la un punct, după aceea a fost o stagnare, iar imediat după a fost instaurat un nou sistem ce nu mai urma drumul către nici o cale, era doar în stăpânirea răului, iar deşi eu eram gura, altul era mintea.

Lumea trebuie să înţeleagă că toţi au dreptate, dar calea este una, bine sau rău. Să trăieşti zi de zi, nu este dificil, dar să alegi să trăieşti bine sau rău, este cel mai dificil.

Nu mai este nevoie să ne întoarcem la origini, putem să alegem de acum, pentru că fiecare parte bună urmată, elimină una rea. Eu am ales partea bună, dar am trăit o viaţa la graniţa dintre ele. Sufletul meu a ales de când m-am născut, la fel fac toate sufletele, asta nu înseamnă că alegerea rămâne aşa şi nu se poate schimba.

Vă sprijin în ceea ce faceţi şi vă rog nu lăsaţi să treacă o clipă fără să simţiti că trăiţi din plin. Aveţi încredere în voi pentru că sufletul vostru este infinit mai puternic decât orice vă creează frică.

Cei buni, uniţi, vor învinge răul, pentru că asta se va împlini când vor găsi în ei puterea infinită. Cei răi vor învinge binele, pentru că şi ei au şansa să găsească infinita putere din ei. Depinde de alegere, dar voi ce staţi la graniţă, nu sunteţi alături, nu sunteţi pe un drum.

Nu ştiţi de ce să alegeţi binele sau de ce să alegeţi răul, dar eu vă spun să vă alegeţi pe voi, pentru că paradoxal deja aţi ales. V-aş reaminti eu ce aţi ales, dar sunt mulţi printre voi care o pot face, căutaţii şi nu cereţi să vă vindece ci să vă reamintească ce sunteţi! Nu există nici o luptă, este doar o existenţă într-o singură ramură, acesta este viitorul ce poate fi adus şi în lumea voastră acum.

Pace şi lumină de la cei buni,
Hitler

Share the Love!

9 comentarii la „O scrisoare de la Adolph Hitler”

  1. felicia-sanda

    Vreau sa nu ma determini sa fiu rea, te rog lasa-ma in pare… multumesc!

  2. Tot ce a facut Adolf a fost bine. Nu „bine pana intr-un punct” .. Ci Bine pur, si simplu.
    Oricum exista multe greseli minore ce sunt previzibile din partea cuiva care nu a studiat National Socialismul.
    In 1ul rand, National Socialismul nu este o „ideologie”, ci o Realitate. Si natura sa nu este „fascista” ci folclorista. Volkisch / popular este forma activa pe care a capatat’o aceasta filozofie suprema ce este urmasul de drept al Marilor Profeti Germani si Maestri Spirituali Albi precum Iisus, Buddha, Zoroastru. Fondul sau este pangermanist. Aspectul national al NS, este de natura pangermanista, a mostenirii spiritual-culturale teutonice (a dacilor) si a altor cruciati gen ordinul dragonilor (care vor crea civilizatiile „turcice” in Asia aducand din Scandinavia si Primul Reich German cultura si filozofia Ariana a Scitilor).

    Si aspectul social este cel popular definit „volkisch”. Dar si un aspect istoric, incat National Socialismul este o adevarata filozofie a istoriei care integreaza istoria raselor europene si a traditiilor germanice si supranaturale, din mitologia nordica. Fascismul era o aberatie de extrema dreapta precum comunismul sovietic. O exagerare capitalista corporativa controlata de niste mafioti. Singurele beneficii ale fascismului era independenta sa de media marxista internationalista si politica lor antinationalista. Din 3 motive a ales Adolf Hitler alianta cu Italia fascista, pentru ca in plus fata de antisemitismul sau, o politica externa antifranceza necesita alianta cu o putere francofoba precum Italia.
    Deci si din motive nationaliste, antimarxiste, antiinternationaliste, dar si politica externa, avand nevoie de o mare putere maritima ca aliat in Europa, pentru a compensa statutul de prima putere continentala care este Germania anilor 40.

    In realitate Adolf detesta fascismul si ii considera niste lasi care preferau sa incheie pace cu Rusia pe motiv ca „e prea mare si nu poate fi invinsa” .. spunea ca nu inteleg fascistii prin ce lupta trec national socialistii, si care e misiunea lor sacra. De altfel harta Marelui Reich includea si Ungaria si Italia, ce urmau a fi anexate la fel ca Austria, in totalitate. Fascisti au fost crutati temporar pentru ca aduceau Europei o reputatie buna, antisemita si bagau marxistii internationalisti in spaima si in rusine, ocupandu-le resursele propagandistice.

    Evreul Eugenio Pacelli, Papa de la Vatican ii detesta pe Fascisti pt. ca au furat puterea executiva si propagandista la Roma de la Evreimea Internationala, si pastrand valorile eurocentrice ale civilizatiei albe la Tronul Religios al Catolicismului, in ciuda papei germanofob care avea doar superstitii nefondate de insirat la adresa National Socialismului.

    Calea Raului era servita de Roosevelt (Rosenfeld), evreul de la Casa Alba care a aruncat Europa in al Doilea Razboi Mondial, fapt dovedit de documentele secrete descoperite in 1939 la Varsovia si date presei germane si americane de Reich, aratand intentii clare de a arunca si america in acel razboi mondial cauzat de el in Europa, pentru a crea profit enorm. De asta si era multimiliardar arogant acel evreu Rosenfeld, ca sa ia aur de la guvernele uzurpatoare din exil din tari europene gen Polonia, Cehia .. pentru a le vinde dictatura suportata de SUA, sa se imbogateasca si mai putred.

    Doar Adolf era un simplu muncitor nespecializat si apoi un pictor de succes si admirat de multi inca de la inceputurile sale in Vienna . nu era ca porcul multimiliardar, sau plodul rasfatat de negustor evreu cum era „Stalin” Joseph Dugashvilii „Pui de Evreu” Kohba. Toti evreiasii astia erau rasfatati si se jucau de-a socialismul. Ori Fuhrerul Noii Germanii era cu adevarat un cetatean „al poporului” de o modestie istoric de rara. Comparativ cu un arogant gen Napoleon mai ales, sau alti monarhi care nu au facut nimic de valoare cum a facut Adolf.

    De asta Nat. Soc. era o miscare populara „volkisch” si membrii sai de baza erau toti germani normali. Marxismul si comuismul nu erau „socialiste” cu adevarat, ci doar iudeocratii unde niste speculanti la bursa semiti se jucau de-a politica mondiala si finantele internationaliste. Si cu vietile oamenilor, mai ales cu ale albilor din europa si nu numai. Cate milioane de femei din europa si germania au violat americanii si sovieticii? Peste 10 milioane.. doar in 1944’45 si multe alte milioane pana in 1960 in timpul ocuparii si divizarii Germaniei, si multe alte femei dupa.

    De ce sa ne miram ca femeile din Franta cereau arme germane si munitie ca sa ii ucida ca lunetistele pe invadatorii aliati din Normandia? Cate femei si franceze si germane nu preferau sa lupte cu opresia masonica a bancilor si finantei internationaliste patriarhale si sa moara, decat sa traiasca intr’o Franta sau Germanie sau Europa unde albii nu erau nici cetateni de rangul 2 3 sau 7 .. ?

    Fara Adolf Hitler noi europenii am fi doar o pagina in istorie acum. Niste statistici, vorba lui „Stalin Kohba”. Nu ar mai fi existat albi, rasele albe ar fi fost exterminate intr-o singura generatie, iar „Europa” doar o arie semiistorica redenumita si rescrisa total de ocupatorii asiatici orientali URSS violatori in serie, sau de degeneratii britanici si yankei a caror viata exista doar pentru libertatea financiara a stapanilor lor Rothschild.

    Fara National Socialism si al Treilea Reich am fi toti sclavi acum traind doar pentru a munci orbeste in gulag siberian sau in taberele de concentrare americane sau plantatiile de sclavi unde au trimis prizonierii germani si japonezi, dar si cetatenii care au avut nenorocul sa se afle prin america in ’40. Majoritatea au fost exterminati, precum prizonierii de razboi germani de pe frontul de vest si est, care nu traiau decat in circumstante exceptionale.

    Crimele de razboi ale Aliatilor din timpul celui deal 2lea Razboi Mondial sunt fara precent .. asta fara a include Masacrele de la Bromberg sau bombardarea a Dresden si Danzig sau raidurile de noapte ale RAF in locatii civile din vestul Germaniei, inclusiv Berlinul. Care a fost distrus numai din ciuda aliatilor ca au fost depasiti economic, cultural de aceasta capitala a vechiului lor rival de moarte, Imperiului Prusac, ce nu inceta sa ii umileasca nici dupa ce a „disparut”. Aliatii nu suportau sa vada intreaga lume splendoarea Berlinului dupa Revolutia National Socialista si sa vada ca este incomparabil superior a orice aveau de „oferit” pacalicii capitalisti socialisti marxisti care ii invidiau pe germanici.

    1. Mulțumim pentru această lungă completare. Când am citit „O exagerare capitalista corporativa controlata de niste mafioti.” mi sa sculat părul pe mâini. Acei mafioți au reușit să pună mâna pe Adolph Hitler! Poți să ne spui mai multe despre acei mafioți din acea perioadă?

      1. Exista un film national socialist „Occult Forces”, ce exprima pericolul Francmasoneriei, una din aceste mafii internationale.
        2 secte mari de mafioti sunt definite usor prin Franta si Mica Britanie, care „intamplator” isi propavaduiesc limbile aproape in toata lumea si prea des prin Europa cu scopul de a coloniza si indoctrina.
        Mafia Francmasoneriei are stema albastra precum steagul Frantei regale cu cer albastru si 3 fleur-de-lis simbolizand 33, rangul suprem din masonerie si paralela 33 unde se afla muntele lor simbolic Hebron. Aceasta mafie francofona / francofila (numita astazi si B’nai Brith ca o masca publica), au detronat si pe Napoleon care dorea sa elibereze Europa si lumea de aceste ordine dezgustatoare care denigreaza cunoasterea spirituala si oculta, reducandu-le la niste jocuri de putere cu viata inocentilor. Armele acestei mafii albastre sunt capitalismul degenerat vestic / atlantic, bancile care au fost furate ca sistem de la Templieri, care au fost persecutati la ordinul unui tiran Francez Jean de Bael, ce a pus un episcop favorabil sie la Vatican, si a cauzat vanatoarea si jefuirea Templierilor pe cuprinsul Europei, avand ca urmare refugierea lor in insulele britanice si ulterior in Lumea Noua. Cristofor Columb era casatorit cu fiica unui templier, de asta Nina Pinta si Santa Maria aveau panzele albe cu o cruce rosie a templierilor in centru. Alte arme ale acestei mafii includ democratia (controlul votantilor prin fraude si mass media), drogurile, prostitutia si liberalismul. UE a fost creata de aceasta mafie, de aceasta are stema albastra ca a frantei masonice (albastru cu pete aurii). Ateismul militant si anticlericalismul sunt armele lor cele mai toxice, prin ele au persecutat si exterminat apoi inlocuit clerimea si regalitatea vestica sau nord europeana, pentru a distruge marile imperii crestine europene, acandu-le niste colonii maritime a caror flota era proprietatea privata a acestei mafii, care acum se ocupa de petrol si credite bancare si controlul secret al inflatiei si costurilor si valorii monezilor nationale (Wallstreet). Yankeii rebeli din Uniunea nordului din lumea noua / america de nord a fost creata de aceasta mafie, care a anexat statele nordice de acolo si le-a furat independenta si economia si libertatea nationala. Federalismul la fel este tot o arma a acestei mafii, prin care anexeaza si leaga coloniile sale care erau foste natuni independente, in „federatii” dezgustatoare cum este acum rusia sau germania sau SUA, dominate financiar de un guvern mafiot strain. Mafia sa rivala simbolizata de Rotschild (Scutul Rosu) au ca stema culoarea rosie cum este revolutia socialista in Britania, stema republicana a Spaniei interbelice, URSS China si republicanii din SUA. Ei folosesc conservatorismul, nationalismul de fatada si comunismul pentru a oprima societatea, inclusiv forme abuzive de „crestinism” socialist gen biserica schismatica a lui Stalin din Rusia / URSS. Iar pentru a ajunge la putere se folosesc de revolutii sangeroase precum cea a iacobinilor din Franta 1789, Rusia 1917, Germania 1918, Ungaria 1919, Romania 1944.
        Si Napoleon si Adolf vazusera cu ochii lor criminalitatea sangeroasa si cruzimea acestor revolutionari in tinerea lor in tarile lor adoptive noi, Franta si Germania, si doreau sa salveze umanitatea si civilizatia inalta de aceste 2 mafii tiranice internationaliste. De asta au intrat in posesia Lancei Destinului si au folosit-o cu succes impotriva Albionului Perfid (socialistii rosii Rotschild Britanici) si a Masonilor Francezi (capitalistii democratici albastri liberali bancari), 2 secole consecutive. Doar ca pretul folosirii Lancei era pierderea vietii proprii in aceasta lupta, precum Iisus Hristos (Osiris / Horus / Adolph Hitler / Iulius Cezar) si-o pierduse cand a fost crucificat si injunghiat cu ea, tradat de apropiati intocmai ca cei doi martiri ai secolelor trecute din Europa.
        Pentru a intelege mai usor situatiile complexe, poti studia Noua Cronologie a lui Anatoly Fomenko, sau alte forme ale istoriei revizioniste. „Istoria clasica” a fost prea des corupta si chirurgical alterata de aceste 2 mafii in forma lor arhicunoscuta si rar dovedibila sau plauzibila, pentru a fi o baza buna de pornit inspre Adevar.

      2. Multumesc pentru aceste informatii. Am rămas pe ganduri cand ai spus de Lancia Destinului. Chiar există sau e o metaforă?

        Referitor la idologia masonică, eu cred că oricine are tendința de a-și pune în față ideologia proprie, iar de la individ la grup (grupare-organizație) e o cale scurtă când lumea vrea să facă parte din ceva într-un mod absurd de intens. Adică, dacă ei nu fac bine, cine ar face bine? Din mai multe variante desigur poți vedea care e mai puțin dăunătoare, dar ceea ce eu personal consider cu adevărat că trebuie să ne preocupe este eliberarea individuală. Fiecare om să ajungă la propria sa libertate. Căi de a face asta, sunt multe în zilele astea, tocmai pentru că sa accelerat procesul de umanizare a umanității. Probabil se apropie un moment dificil la nivel de univers și noi ca ființe părtașe în acest sistem cosmic avem un rol.

        Observ pe pielea mea ce înseamnă să conștientizez că eu trebuie să-mi trăiesc viața cum vreau eu nu cum vreau alții și să nu las nimic ce vrea să mă facă sclav să mă suprime. Trăiesc la țară, m-am apucat de agricultură, consum ce produc și din ce în ce mai puțin plătesc cu bani pentru serviciile societății.

        Ajung și în momente când îmi dau seama că nu pot răzbate singur până la capăt. De exemplu nu mă pot lupta cu statul român! Îmi cere bani anual pentru impozite și taxe și nu face nimic pentru mine. Primarii fură fonduri și nu își fac datoria morală față de oameni. Nu vor să facă un proiect pentru a colecta gunoiul menajer (plastic, sticlă și metale), nu vor să ajute oamenii mobilizându-i la treburi de rânduială în sat (șanțuri, poduri, piatră pentru drumuri, curățirea pășunilor publice etc.). Și-s multe care nu se fac, dar de plătit ești obligat.

        Anul acesta totuși am reușit să aflu o portiță. Dacă nu plătesc taxele și impozitele pe casă și pământ nu mă pot obliga. Legea cică spune că nu mă pot obliga dar se acumuleaxă sumele la finanțe și de acolo se va resfrânge asupra mea prin faptul că nu voi putea lua nici o adeverința de la primărie. Nici act de identitate nu-mi pot face … Nu ar fi o problemă, doar că altă lege te poate amenda iar dacă nu ai buletin, iar dacă nu ai buletin … nu e bine că nu va ști nimeni cine ești, unde stai , cum să te găsească…

        E amplă chestiunea, dar lucrez la acest plan de a mă elibera 100% de sistem, chiar dacă ajung o fantomă pentru ei! Ce crezi tu despre ideea asta?

      3. Vagrant Eschelon

        Este o idee excelenta, si eu lucrez la asa ceva de cand ma stiu. Statismul este ceva inferior si degenerat .. e suficient sa apartii cultural, lingvistic, istoric, social sau rasial unei tari, dar nu trebuie sa ii apartinem deloc economic, administrativ etc. Acestea sunt doar formalitati superficiale care au rostul de a denatura viata europenilor cu scopul de a le distruge evolutia spirituala. Tot francmasonii au creat aceasta abominatie a taxelor moderne, inainte erau doar taxe voluntare care se donau pentru cruciade „romanilor” pentru a coloniza Asia si restul lumii in evul mediu. Este ironic faptul ca asa zisii sclavi si serbi medievali aveau mai multa libertate financiara / sociala etc. decat „cetatenii liberi” care sunt robotei cu sistem de operare implantat prin indoctrinare si presiune socialista.

        Cu siguranta abolirea statului precum si separarea totala de acest cancer mai periculos decat Ciuma Neagra trebuie efectuata pentru a elibera fiintele de mafiile internationaliste. De altfel pentru a avea legitimitate un stat trebuie sa ofere ceva membrilor, sub forma de servicii si bani, pentru a le da motive sa ramana acolo, si nu sa emigreze. Cum nici un „stat” nu face asta, rezulta ca traim de fapt in niste antistate sau niste inchisori enorme. Granitele sunt de fapt gratiile mafiei internationaliste care vor sa controleze masele mai usor prin trucurile lor iluministe.

        Umanismul este una din aceste sisteme folosite pentru a crea state si a justifica aparent birurile. Intr-o lume unde nu exista umanism, sistemul are rolul de a oferi bani cetatenilor pentru o existenta normala, si pentru a le conferi tot timpul necesar unei evolutii spirituale si imbogatiri mentale sau emotionale. Dar asa ceva este medieval precum in societatile Catarilor (Bogomilii) care creasera in cruciade Imperiul Romano-Bulgar. Sau Valah – Catar, intrucat bulgari era doar o porecla data de catolicii de la vatican catarilor. Iar episcopul catarilor era in Bulgaria, ce facea parte din acel imperiu cruciat utopic (ce oferea biruri si favoruri in loc sa cerseasca vesnic).

        Lancea Destinului nu este o metafora, forma ei fizica a fost furata de armata SUA dupa al doilea razboi masonic (mondial) din Germania, iar in prezent este continuta intr-o baza secreta de la granita de nord cu Canada. Intrucat ei nu pot folosi asemenea relicva ce doar cel mai nobil si adevarat „cavaler” in sensul spiritual (indiferent de gen) are dreptul sa o faca, Lancea ii pedepseste prin dezastre constante (9.11, Katrina, Sandy etc.).

        Lancea este foarte secreta pentru ca nu oricine o putea folosi, pentru ceilalti ea arata doar ca o arma ciudata. Pentru ocultisti ea straluceste orbitor, dar numai cei Alesi ii inteleg puterea si o „mostenesc” pentru a influenta destinul natural si a schimba viitorul in mod cataclismic / apocaliptic.

        In ceea ce priveste separarea de sistem, este usor pentru mine, am reusit sa imi creez cateva baze personale greu de gasit pentru cine nu poate cauta suficient de mult, si am gasit o baza nazista abandonata ce imi serveste ca sanctuar oricand am nevoie. Dar astfel de solutii nu merg pentru oricine sau pentru multi, ci doar pentru putini ca spatiu si numar.

  3. Razvan

    O sa recunosc ca am ramas impresionat de articolul tau. Ai ceva talent literar, poate ca e cazul sa te gandesti sa scrii o carte.

    1. Multumesc pentru aprecieri si sugestie, Razvan! Mi s-a mai spus sa scriu o carte, si chiar am inceput acum vreo 2 ani, dar … nu am inca motivatia ca sa o termin, nu vad cu ce m-ar ajuta pe mine sau pe altii!

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *