Deși nu se poate spune despre lemn că este un material rezistent, cele mai vechi porți construite din acest material, care s-au păstrat, sunt din sec. XVIII și aparțin arhitecturii religioase. Deși arhitectura lemnului a avut o evoluție lentă, țăranii au adus o contribuție hotărâtoare. Ea s-a dezvoltat sub influența artei brâncovenețti, postbrâncovenești și a artei occidentale venite prin Transilvania. Unele porți sunt decorate cu motive fitomorfe cristalizate în vrejuri cu frunze sau viță de vie, lalele etc. Porțile fără acoperiș sunt mai modeste, dar s-au perpetuat până azi în unele zone. În zona Vâlcea, porțile aveau 3 stâlpi de 2m și cuprindeau poarta mică pentru oameni și poarta mare, pentru animale. Porțile monumentale din Oltenia (de nord și în centru), au ca motiv dominant torsada și mai rar apar figurile geometrice.
La porțile din Marginimea Sibiului se folosește culoarea pentru sublinierea reliefurilor. Aici motivul dominant este crucea, alături de cerc și triunghi. Porțile maramureșene sunt cele mai spectaculoase și construite cu multă grijă. Decorul în relief are 5 cm și motivul principal este torsada întreruptă, combinată cu cercuri, linii și cruci înscrise în cerc. Porți simple cu stâlpi verticali și grinzi orizontale și acoperiș se întâlesc în Moldova și în Muntenia de vest, decorul fiind unul combinat.
Lasă un răspuns