Autor: Pato Basil

Ma gandeam la acest subiect de ceva timp, iar cu aceasta ocazie m-am gandit sa scriu acel articol. Probabil multi dintre noi cand vor citi titlul, se vor gandi imediat ca suntem sclavii televiziunii, internetului, tehnologiei, asta doar fiindca suntem niste iubitori de confort, ignoranti.

SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s. m. și f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân de sclavi pentru care muncește; rob. ♦ Fig. Persoană care satisface orbește și servil voința altuia ♦ Fig. Persoană care își subordonează integral voința sau acțiunile unei pasiuni, unei dogme, unui viciu etc. – Din lat. sclavus. Cf. fr. esclave. Preluat din dexonline.ro

Sclavii secolului XXI 1Cand spun sclavie in secolul in care traim si noi, ma refer la oamenii care sufera cu adevarat de pe urma acestui concept, nu la tine care dai dracului compania de cablu, fiindca din cauza conditiilor meteo de astazi 22 ianuarie 2011 a picat conexiunea sau daca iti dai seama ca e din cauza viscolului napraznic si a ninsorii, ii aduci o ofensa lui Dumnezeu.

Oameni care sufera sunt acele persoane, fiinte umane ca si noi de altfel, care nu au putere deplina asupra destinului lor. Da va parea o chestie de neinchipuit, fiindca toti am facut ce am vrut si mai ales cand am vrut in viata de la o anumita varsta, ca pana atunci au ales parintii pentru noi. Ei aflati ca exista persoane care contrar vointei lor sunt vandute, ca niste animale. Saracia extremă ii poate face pe nevoiasi sa-si vinda in intregime sau pe bucati pina si singurele lor bunuri: trupurile sanatoase sau pe ale copiilor lor. Zeci de mii de femei şi fete din tarile în curs de dezvoltare ajung obiecte secuale în comerţul secual internaţional, extrem de profitabil.

Ati auzit de traficul de carne vie? Nu cred ca este posibil, sa nu fi auzit de tinere care au fost rapite contrar vointei lor si transformate in jucarii secuale, masini de bani pentru pestii lor. Cred ca e destul de mediatizata protitutia asa ca banuiesc ca ati auzit de astfel de cazuri macar o data in viata voastra. Asta e un tip de sclavie. De acei copii care sunt folositi la cersit? Banuiesc ca si de aceia ati auzit si ei sunt sclavii, fiindca in loc sa mearga la scoala cum ar fi normal, ei sunt folositi in scopuri profitabile pentru diverse persoane, dese ori chiar pentru parinti. Ramanand la copii, unii dintre ei sunt supusi la munci grele, nepotrivite pentru varsta lor, care pot sa le afecteze sanatatea si nu numai. La cersit mai sunt folosite in deosebi persoane slabe cum ar fi persoanele cu dizabilitati, batranii.

Vinzarea si cumpararea oamenilor este o afacere profitabila pentru ca, in timp ce globalizarea a facilitat miscarea bunurilor si a banilor in lume, oamenii care vor să se mute legal în cautarea unor slujbe se lovesc de tot mai multe restrictii. Uneori si munca la patron poate deveni o forma de sclavie, dar totusi aici cred ca daca nu ai obligatii, poti sa renunti in orice moment. Obligatii fata de copii pe care ii ai, sa le asiguri hrana pentru ziua de maine, o educatie solida, prin frecventarea scoala. Da, cred ca uneori parintii fac multe sacrificii pentru copii lor, de aceea merita a fi considerati deseori eroi. Trebuie amintit ca, aceste lucruri se intampla si printre noi, in Romania. Chiar daca abolirea sclaviei, a fost recunoscuta la nivel international acum doua secole, neficial ea se practica si astazi la nivel mondial, tara noastra nefacand exceptie.

Stiu ca am divagat putin pe final dar trebuia sa precizez si acel lucru, care poate ii va face pe multi sa-si aprecieze parintii, pentru ce sacrificii fac pentru copii.

Share the Love!

42 de comentarii la „Sclavii secolului XXI”

  1. Totusi sa nu uitam ca omul este o fiinta sociala care traieste fie ca vrea fie ca nu intr-o societate.
    Insingurarea nu este o altarnativa, oamenii care au stat mult timp izolati aveau afectat atat psihicul cat si capacitatile intelectuale si multe alte chestii

  2. poi am spus ca suntem sclavii tehnologiei suntem niste comozi ca sa nu spun lenesi, dar eu spre deosebire de altii chiar vreau sa muncesc, intelectual ce-i drept dar si asta e o munca nu?
    Daca o sa fie doamne fereste ca sa se intample ipoteza ta, asta nu inseamna ca nu ii va afecta si pe cei din mediul rural… care acum ca niciodata se cred niste emancipati si s-au lenevit in ultimul hal.
    Eu zic ca fiecare ar trebui sa isi faca munca lui, bine.

    1. Eu când spun că vreau ceva nu mă raportez la ceea ce fac ceilalți…

    1. Ți-aș da un articol să citești, dar îl păstrez pentru concursul viitor, ca să te „uimesc” puțin, ca să vezi cât de capabili sunt „bolnavii” sau persoanele cu dizabilități. Boala este o șansă pentru toți. Depinde de cum alegem să vedem lucrurile.

  3. @jorjette: chiar ai vrea sa duci un trai de subzistenta? sa te gandesti daca ai ce pune pe masa maine? Si sa te doara salele la cat ai dat cu sapa sau ai cosit?

    1. Asta e felul în care exagerează cei mai mulți…eu nu văd lucrurile chiar așa. Hai să te văd, răspunde-mi te rog, dacă mâine se întâmplă ceva și nu mai avem energie, cade sistemul bancar și banii nu mai au nici o valoare… ce faci??? În oraș. Cu bani nu poți să cumperi nimic. Și chiar îmi place să dau cu sapa și să cosesc, dacă o faci cu cap și pentru cât ai nevoie, nu „suferi” chiar așa. Da e, ceea ce îmi doresc, să trăiesc alături de natură, să pot face ce vreau și când vreau fără să mă cramponez de vecini, de cei care nu le convine câte ceva….

      Iar acolo ai tot tipmul ce pune pe masă…faptul că țăranii au subțiat lista de alimente comestibile, nu înseamnă că natura nu ne oferă tot ce avem nevoie…

  4. Bogdan spunea citez „când ei se nasc egali, puri, nu le poţi reproşa nimic, şi nu cunosc puterea asta de care vorbim noi zi de zi …” are dreptate, mai putin faptul ca ne nastem egali viata mi-a aratat ca nu este adevarat. Eu poate am avut o soarta mult mai buna fata de altii si nu din cauza mea, ci din cauza parintilor a mediului in care l-au ales sa ma creasca si sa ma educe.
    Si fireste sunt altii mult mai fericiti ca mine sau nu! depinde de soarta fiecaruia, ca de la o anumita varsta ar cam trebui sa si-o creeze singur, cum incerc sa fac eu acum.

    1. Ne naștem egali din punct de vedere a ceea ce suntem – copii cu aceleași capacități, cu aceleași posibilități, restul familie, mediu, educație nu intră în ceea ce înseamnă egal…Egali în punctul 0 să spunem așa…de aici mai departe e fiecare pe drumul lui…

  5. Da educatia este o cale… si poate daca n-are exista idiferenta altora, chiar si a mea, am putea trai intr-o alta societate

  6. @aura: in cazul celui de 10 ani sigur parintii sunt vinovati in mod direct fiindca ei poate provenind din mediul rural( ai zis ca au pamant), l-au vazut mai introvertit poate, dar ei nestiind ca e poate ceva la fel de normal ca si alte chestii l-au trimis la manastire, fiindca in mediul rural este si o mandrie sa iti faci copilul preot sau sa nu mai zic de calugar! E un respect foarte mare fata de acea persoana si fata de familia ei. Dar eu cred ca ar trebui in cazuri din astea sa aiba el initiativa si puterea de a discerne in viata ce vrea sa fac, iar la 10 ani nu prea cred ca putea sa faca asta. Totusi nu cred ca este un sclav, la manastire cel putin asa as crede, e normal ca are anumite responsabilitati ca asa invata din cate am vazut oamenii astia mai spirituali si sincer nu vad nimic rau in asta. Fiindca nu o sa-l puna sa faca munci pe care n-ar putea sau n-ar trebui sa le faca. Asa si eu de mic ma duc in vacant ala bunicul si are ceva pamant si trebuie sa il ajut sa coseasca sa stranga fanul sa-l duca acasa, dar depinde de varsta cand eram mic eram trimis doar sa aduc apa, cand am mai crescut am inceput sa mai ajut si eu cu o grebla acolo si tot asa …. Dar e o placere sa faci treaba, fiindca te-ai plictisi singur acasa.
    Despre al doilea chiar imi pare rau ca exista copii in situatia aia, munca de cioban e foarte grea… si cred ca face din cele prezentate de tine pentru a putea trai pentru un acoperis si o bucata de paine!

    1. Mie nu-mi pare rău, și sincer îți spun că e mai fericit ca noi și mult mai sănătos. Noi interpretăm acuma din prisma orășeanului, care să spun așa „fuge de munca grea” pentru că a dat de mofturi, de alte posibilități, dar nu poți să-ți imaginezi cât de mult îmi doresc să mă pot retrage undeva la țară să mă ocup de agricultură, să am grădina mea și da, să muncesc pământul, deși nu e chiar așa ușor, dar e ceva care aduce mult mai mult decât aduc banii…

  7. aura

    Sa stii ca asa este – erau multumiti si linistiti nu isi faceau probleme – isi traiau viata… Maii multe probleme cred ca imi faceam eu pentru ei.

  8. colorbliss

    Inseamna ca am inteles eu gresit :P
    Ma intristeaza subiectul caci am interactionat cu un grup de astfel de copii, proveniti din tot felu’ de familii.. dezaxate, si mi-erau dragi. Au furat si de la noi, de la voluntari, la inceput. Nu o data. Ei asta stiau, nu i-a invatat nimeni altceva, asa au crescut. Asa zisa libertate de alegere e putin restransa cand mediul in care cresti iti arata doar o cale (cea gresita) si nu si pe cealalta si avantajele ei…

    1. Așa este, mai ales că pentru copii e important e ceea ce învață în primii ani de viață, și cum nu au prea multe obțiuni… Știu, toți copii sunt frumoși orice ar face, trebuie să înțelegem că ceea ce fac ei este învățat de la altcineva. Ar fi indicat să nu vorbim urât cu ei cum fac unii, ci să vorbim cu ei, să încercăm să le transmitem ceva, sunt niște copii și chiar noi putem fi exemple pentru ei, nu dându-le bani, ci vorbind cu ei. Știu am văzut și eu asemenea cazuri în timpul practicii… Și sunt atât de multe și până nu vezi parcă nu-ți vine să crezi…

  9. aura

    stiu, ai dreptate aici nu e vorba de a fi obligat unii, o fac fara sa isi dea seama ca sint in aceasta situatie – daca provii dintr-un mediu in care si parintii si restul familiei se complac , lipsa educatiei combinata cu conditiile precare si pe fondul unui psihic mai slab – pot duce la asa ceva.Eu am avut ocazia, intimplator sa intilnesc 2 persoane si sa trageti voi concluziile ca sa nu gresesc eu cumva – eu doar va descriu situatiile in care erau .Ambii erau tineri , un baiat de 10 ani l-am intilnit la manastire ( aici veti spune voi ca e un refugiu si ca e un subiect mai sensibil – dar era vorba de un copil totusi ) si de aceea va rog mult de tot sa nu ma judecati.L-am intrebat ce cauta el acolo si raspunsul a fost a unui copil : ca nu ii place sa mearga la film si ca nu prea se joaca cu copii. – raspuns de copil de 10 ani….. avea parinti, avea unde sa locuiasca, aveau casa si pamint , fiind de la tara si cu toate acestea a venit la manastire sa munceasca acolo pentru motivele de mai sus.
    A 2-a persoana a fot tot un baiat ceva mai mare ( poate avea 14ani) care muncea ca cioban – muncea pentru mincare si cazare intr-o cocioba si nu cobora de acolo decit foarte rar – si era multumit. Ideea e urmatoaraea – ambii erau multumiti

    1. Unii știu să se mulțumească cu puțin, și chiar fac ceva pentru acel puțin. Alții așteaptă ca totul să fie gratis și să nu facă nimic, să muncească alții pentru ei…E cum ai spus și tu vorba de psihic, de felul în care percepi viața, de educație să spunem. Să știi că acești oameni sunt mai fericiți…cei pe care îi descrii tu mai sus..

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *