Nimeni nu ştie cu siguranţă cum debutează. Nici măcar persoana care suferă de fobie socială nu ştie ce se petrece cu ea. Dar cu siguranţă este o boală care se poate trata şi nu e acelaşi lucru cu timiditatea. Dacă timiditatea poate fi învinsă cu ceva încurajări din partea celorlalţi, cu fobia socială te poţi lupta ani la rând fără să ajungi la vreun rezultat.
În final, apelezi la un medic, în care îţi pui toate speranţele. Într-o situaţie asemănătoare s-a aflat şi Sandra (28 ani). Deşi a fost o elevă bună, vorbăreaţă şi chiar extrovertită, era mereu preocupată de felul în care o acceptau ceilalţi. Având o mamă foarte timidă şi un tată autoritar, Sandra şi-a concentrat atenţia asupra învăţăturii. Liceul a fost pentru ea o perioadă foarte grea, pentru că nu reuşea să se adapteze numărului mare de profesori şi de colegi, preferând să stea retrasă şi să se furişeze pe lângă ziduri numai să nu fie nevoie să deschidă vreo conversaţie cu ceilalţi. La facultate i-a fost şi mai greu dar nimeni nu părea să-şi dea seama că ea are o problemă pe care n-o poate rezolva singură. Nici măcar familia ei n-a luat măsuri în vreun fel, deşi observase că nu are prea mulţi prieteni şi că nu iese foarte des în oras.
Ce este fobia sociala?
Fobia este o teamă intensă şi necontrolata cu motive care variază de la caz la caz. Persoana care suferă de această boală pare să facă totul pentru a evita întâlnirea cu obiectul/situaţia fobiei sale. Cercetătorii au ajuns la concluzia că aprox. 2-4% din populatie suferă de fobii diverse. Aceste persoane trec neobservate pentru că nu au comportamente agresive.
Orice poate deveni “obiect al fobiei”: să cunoască oameni noi sau cu un statut social impresionant, să folosească telefonul, să aibă vizitatori acasă, să fie observat făcând ceva sau să vorbească în public. Adică orice ipostază care atrage cumva atenţia asupra propriei persoane.
Fobicii pierd obişnuinţa de a face lucruri foarte banale şi ajung să creadă că de fapt lucrurile aşa cum le văd ei sunt cele normale; pierd legătura complet sau parţial cu realitatea. Par distanţi din cauza anxietăţii care îi cuprinde atunci când încearcă să-şi ascundă vulnerabilitatea faţă de ceilalţi şi sunt de-a dreptul dezagreabili. Prin comportamentul lor par să spună că preferă să fie consideraţi nişte brute decât nişte victime.
Fobicii au o viaţă de calvar pentru că orice lucru care li se întâmplă pare să se transforme în ceva extrem de periculos. Fobia este adesea asociată cu anxietatea şi depresia, care nu fac decât să complice lucrurile ducând la izolarea individului, la scădrea dramatică a încrederii în sine şi chiar la alcoolism. Aceste persoane au o reprezentare negativă asupra lucrurilor care li se întâmplă şi se pare că aceasta este şi cauza principala a acestei afecţiuni.
Pe lângă faptul că nu există pastile care să te facă să recâştigi respectul de sine sau să îţi schimbe părerea despre tine şi cei din jur, nici singur nu prea reuşeşti decât poate printr-o minune. De aceea se cuvine ca astfel de persoane să fie ajutate, pentru că au nevoie de ajutor.
În şcoli poţi găsi mulţi copii ce suferă de fobia socială. Şi adulţii sunt victime ale acestei boli, dar cel mai grav e să ajungă la bătrâneţe, să treacă anii sub aspectele acestei obscure boli.
Lasă un răspuns