Jorjette despre oaia neagra a familiei:

„… Oricum am observat o mare schimbare la mine, am început să privesc lucrurile cu detaşare! Cu câţiva ani în urmă eram panicată, plină de frică la privirea supărată a mamei, acum o înţeleg, o accept! E mama mea, draga de ea! Abia aştept să plec, nici nu am nevoie de mâncare! Natura e atât de plină de hrană!!!! „

 

Bogdan despre oaia neagra a familiei:

Noi nu ne jucăm de-a trăitul nu-i aşa? Cum se face că dintr-un copil inocent, ajungi să creşti om mare şi faţă de familie să fii considerat oaia neagră?

Educaţia este primită, o avem şi o ţinem cu noi, plecăm pe la şcoli, prin alte oraşe, diversificăm educaţia ce o primim şi întorşi „acasă” devenim oaia neagră a familiei. Ciudat pentru că defapt evoluţia te duce fără să doreşti la diversificare pe plan educaţional, emoţional etc. Cu alte cuvinte, pretenţiile, ambiţiile, aşteptările familiei,  când se bazează pe o informaţie insuficientă sau nepotrivită cu noi, subiectul, ajung să facă obiectul unei grave neînţelegeri.

Părinţii sunt oare conştienţi din prima, puşi în faţa noului, că al lor copil a crescut şi că el ca şi om, viu, pe acest pământ, din naştere are dreptul să fie cum o vrea domnul sau după cum doreşte el? Slabe şanse, pentru că acum citind ideea asta ei poate se gândesc la asta, dar în primă instanţă gafează cu reacţii ce uneori dor când în loc de reproşuri ai vrea să primeşti susţinere, completare (gen sfaturi).

Eu sunt de mult timp oaia neagră a familiei, Jorjette a devenit de curând o oaie neagră. Ceea ce m-a lămurit este asemănarea dintre concepţii. Devii o oaie neagră atunci când pui dezvoltarea personală şi dorinţa de a experimenta viaţa fără limite, pe primul plan. Astfel apar schimbările, deosebim clar că unele „învăţături” nu sunt pentru noi, că eventual am trăit în frică şi minciună, când eram mici noi cei originali ne ascundeam şi afişam ce vroiau ei să audă sau să vadă, că am ascuns sau am renunţat la plăcerile noastre pentru familie, şi o dată înţelese profunzimea conştientizărilor, apare în noi o idee ce sună cam aşa:

„Eu, sunt viu. Îmi este vital să pot trăi. Cică o fac, dar conştient fiind, oprindu-mă pentru o clipă, privindu-mă în oglindă, mă văd cam palid şi cam nefericit. De ce oare? De unde vine nefericirea mea? Trăiesc eu oare fără limite? Sunt liber eu ca să trăiesc precum sunt liber să respir? Ce pot să fac ca să înţeleg ce înseamnă viaţa pentru mine, ce înseamnă lumea, de ce sunt eu aici, la ce viitor mă înclin?”

Or spune unii că sunt filozofii, dar pentru mine şi Jorjette sunt chestii reale. Noi ne întrebăm când vine vorba să facem o chestie. Ne chestionăm şi sufletul şi mintea, şi dăruim acestei intenţii o energie căci apoi vom şti clar ce este de făcut.

Uneori trăiesc iluzia unei realităţi clare, şi când mă opresc din ceea ce fac, din gândurile vechi, realizez că este altfel totul, ca atunci când stai cu ochii închisi, auzi în jur că se pretrece ceva, îţi formezi păreri şi impresii în minte, iar când deschizi ochii realizezi mai clar ce se întâmplă defapt. Asta înseamnă să fii conştient de viaţa ta, să treci realitatea prin toate simţurile posibile, în orice moment. Să nu stai doar în minte când mergi pe stradă, ci să auzi, să miroşi, să vezi. Să nu judeci doar cu mintea un om, ci să îl treci prin inimă, prin emoţii …

O viaţă am şi nu am de gând să o trăiesc altfel decât vreau eu, că e a mea şi nu sunt viu acum decât pentru mine! Poate de asta sunt oaia neagră a familiei mele!

Share the Love!

8 comentarii la „Cum este să fii oaia neagră a familiei?”

  1. Roxana
    Roxana

    Am trecut si eu prin asa ceva. Eram privita ca „oaia neagra” din simplul motiv ca nu intelegeau unele alegeri ale mele. Din fericire, lucrurile s-au schimbat cu trecerea timpului.

  2. Jorjette

    „Şi tu Brutus?”:))

    Oricum viaţa merge mai departe cu sau fără susţinerea familiei, deşi copiii în general au nevoie de susţinere.

    Dacă nu ar avea atâtea aşteptări de la noi, poate drumul ar fi altfel, dar au şi ei problemele lor. Şi sistemul a fost de aşa natură încât să-i înveţe că trebuie toţi să înceapă de la 0.

  3. Iulia

    Si eu am fost si inca sunt oaia neagra. Nu am un barbat cu bani, nu am un servici bun, nu sunt in grupul de prieteni adecvati, nu am teluri inalte, sunt lenesa, etc. Dar sunt eu. Familia a contat foarte mult pentru mine la un moment dat distrugand tot ce incepusem eu sa cladesc. Acum ma lupt sa recladesc un castel, pe care unii nu se pot abtine sa nu arunce cu noroi. Trebuie rabdare si problemele astea vor fi pe plan 2 sau 5 asa ca multa rabdare si diplomatie.

  4. Jorjette

    Te înţeleg perfect draga mea!!! Sinuciderea nu este o soluţie, pentru că aşa problema nu se rezolvă, ci o ocoleşti!

    Este foarte greu să ne desprindem  de problemele familiale, să lăsăm în urmă trecutul, să ne detaşăm. Eu de-abia am început să merg pe drumul acesta.

  5. spirit nocturn

    Ca să puteţi înţelege cât de rău este să treci prin asta…acum o lună am fost periculos de aproape de a mă sinucide…stăteam cu mâna pe tocul geamului…stau la etajul 10 aşa că probabil aş fi reuşit…..ştiţi ce m-a oprit? m-am gândit că mama ar muri de infarct (ptr că e bolnavă de inimă),tata ar începe să bea şi ar muri,iar frăţiorul ar fi distrus.Aşa că nu pot să trăiesc din cauza lor,nu pot nici măcar să mor…nu ştiu de ce am scris asta aici…nu ştiu decât eu asta….cred că am strâns prea multe în mine pentru că am scris rândurile plângând…câteodată simt că o iau razna pentru că ţin tot în mine…dacă aveţi sau veţi avea copii să nu faceţi prostia de a le impune viaţa pe care doriţi VOI să o trăiască!

  6. spirit nocturn

    Din păcate ştiu exact cum este să ai o viaţă mizerabilă şi să te distrugi psihic doar pentru a-ţi mulţumi părinţii…

  7. vreauultimulloc

    Si cati nu se distrug si se sufoca pentru a nu fi oaia neagra. Iar parintii care vor doar binele copiilor ii mutileaza cu prostia si nestiinta lor.
    Ce o fi asa de greu sa accepti ca nu te pricepi. Am primit recent critici de la cineva si zeflemele pentru filozofiile mele.
    Dar intrebarea care ramane este cat timp esti in medie fericit ? Eu sunt intre 60-80% eu zambesc de unu’ singur si ma simt plin de viata de 10 de ori in aceeasi zi. Tu cum te simti?

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *