Sindromul imbatranirii premature

Timp de citire estimat: 2 minute


sindromul imbatranirii premature

Am observat o chestie foarte interesantă (cred că şi alţii au observat acest lucru) – femeile de la o vârstă destul de fragedă încep să se plângă sau să se preocupe de faptul că îmbătrânesc. Putem spune ca apare sindromul imbatranirii premature. În loc să spună că au mai adăugat un an (şi bărbaţii fac asta uneori, dar se preocupă mai puţin), spun “am mai îmbătrânit cu un an”. Aud femei la 40 de ani spunând că “sunt bătrână” şi le întreb “Dar cele de 80, 90 chiar 100 de ani cum sunt?” ele râd, dar  refuză să accepte că ceea ce gândesc despre ele chiar are efect asupra lor.

“Suntem ceea ce gândim, tot ceea ce suntem ia naştere din gândurile noastre, cu gândurile noastre construim lumea!” spune Buddha.

Sindromul imbatranirii premature

imbatranie prematura

De ce le este frică femeilor să îmbătrânească, astfel încât au dezvoltat o fixaţie pentru acest lucru – “vai, îmbătrânesc”, “vai, am părul alb, ce bătrână sunt”, “vai, am riduri”- se plâng mereu, îşi plâng de milă. Încerc să aflu o cauză sau mai multe (sper să mă ajutaţi)…frica de a pierde aprecierea celor din jur, frica de moarte, frica de singurătate (dacă se consideră bătrâne, se simt mai puţin acceptate, deci este un risc de a rămâne singure), criza vârstei a 2-a, neacceptarea propriei persoane?

După cum bine aţi observat, şi faptul că femeile evită de multe ori să-şi spună vârsta – fac acest lucru tot pentru că se simt bătrâne şi le este ruşine.

Am prietene care  atunci când au împlinit 20 de ani au plâns că ele încep să îmbătrânească şi în acel moment chiar mi-am pus întrebarea ce se întâmplă cu ele, prin ce anume trec de le este o aşa frică să îmbătrânească.

Eu de fiecare dată mă bucur la ziua de naştere – e ca şi cum aş trece la un alt stadiu, e o evoluţie – fiecare an din viaţa mea, fiecare zi îmi aduce ceva nou, iar gândul de îmbătrânire este departe de mine.

Spuneţi-mi, vă rog, ce anume vă face să vă simţiţi bătrâne/bătrâni sau vă gândiţi deja la bătrâneţe?


Acest articol a fost actualizat recent pe

de către

cu tematica

Despre autor

Avatar Jorjette C

Păreri și impresii:

6 răspunsuri la „Sindromul imbatranirii premature”

  1. Societatea promoveaza tineretea si frumusetea exagerata, nenaturala..efectele sunt dezastruoase!!!

  2. Avatar Creare Site
    Creare Site

    Asa e firea omului sa imbatraneasca!

  3. e obsesie si parerea mea e ca, anturajul din care faci parte te face sa gandesti asa, pentru ca te influenteaza. (nu in totalitate)
    poate unii…asa e felul lor de a fi…

  4. Avatar vreauultimulloc
    vreauultimulloc

    Batraneatea a fost frica mea cea mai mare, nu stiu daca inca o mai am. Dar asa cum spui si tu am renuntat sa o mai socotesc o obsesie.
    Oricum nu varsta e problemea noastra principala in ce priveste energia vitala si aspectul fizic. Multi dintre noi se deterioreaza cu mult inainte de a atinge limitariile varstei. Asa ca femeile care se rusineaza de varsta lor ar trebui sa puna mana sa acorde mai multa atentie sanatatii. Iar cand vor atinge o varsa mai inaintata probabil ca deja vor fi in alt nivel evolutiv astfel incat sa nu mai cantareasca relevanta vietii cu aceiasi oca ca acum.

  5. Avatar Cristescu Bogdan
    Cristescu Bogdan

    Este şi asta o traumă şi spun gândindu-mă la câte se regăsesc fără nici o diferenţă faţă de o majoritate de oameni slabi. Să fii specială, să fii puternică, să ai încredere în tine, înseamnă să te iubeşti. Cum dragostea se percepe de unii ca fiind condiţionată, tind să cred că nivelul lor de conştientizare a informaţiei îi face să gafeze faţă de ei inşişi.

    Femeile se joacă o dată, de două ori, apoi uită că s-au jucat, şi o văd ca pe “aşa sunt eu şi accept asta”, dar să accepţi că eşti aiurea, e absurd. Bine, viaţa la noi durează puţin, şi mai lipsesc multe din mofturile de-a gata, mai intervin şi explicaţiile pentru “eu nu pot asta” şi vine peste toate “sunt bătrână” şi gata, se pierde pofta de a avea o viaţă activă şi se ascunde totul după un paravan fals că de acum trebuie să fie cum o fi, că îmi este frică de aia, de aia, de aia …

    Închei prin a sublinia, că unele femei încă se joacă cu ceea ce gândesc, dar până la cimentarea jocului, e un pas mic, trebuie doar să sufere, şi apoi repede se refugiază în jocurile din mintea lor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *