Ceai de tătăneasă pentru sănătate și îngrășământ în grădina organică

Symphytum_officinale - Tataneasa
Symphytum officinale - Floare de tataneasa

Tătăneasa, numită în latină Symphytum officinale, este o plantă erbacee, perena, cu o lungă istorie a utilizărilor sale medicale. Este cunoscută și sub numele de rădăcina alunecoasă, barba-tatei, baracioc, buruiana lui Tatin, foaia lui Tatin, foaia-tatii, gavăț, iarba-lutatinului, iarba baloasa, iarba-intaritoare, lutatina, nadai, plosnicioasa, radacina neagra, zlac. Dacii îi spuneau prodiarnela, pojărne, tăciuna, tăcin, tăciun, de unde a derivat numele de tătăneasa. Frunzele de tătăneasă sunt folosite ca îngrășământ natural, dar și în infuzii și decocturi pentru diverse afecțiuni de sănătate alături de rădăcina și rizomii plantei.

Înainte de a-ti povesti despre planta tătăneasa și întrebuințările ei în medicina umană sau grădina organică, ghici ghicitoarea mea:

Cu tălpi groase, negre în pământ
Si cu palme lungi si dese-n vânt,
Atarnă de bete drepte, căciulii,
În buchete pentru fete, mov-rozii!

Cine este tătăneasa?

Planta tataneasa symphytum officinale descriere

Tătăneasa este o plantă rezistentă, cu rădăcini groase de culoare neagră, din care cresc frunze lungi, cărnoase și păroase. Planta înflorește din aprilie-mai până în septembrie, prin tije verticale, la bază cu frunze și în capăt manunchi de flori tip clopoței de culoare mov cu roz. Din multitudinea de specii hibride, Symphytum officinale este tătăneasa originară din Europa și face parte din familia plantelor carnivore Boraginaceae.

Această plantă nu poate lipsi din grădina organică datorită calităților ei ca activator pentru compost, mulci sau chiar în amestecul din ghivece. Cu serioase utilizări în grădinăritul organic, despre care vom afla mai jos în articol, tătăneasa este apreciată și pentru calitătile sale vindecătoare asupra pielii și a oaselor.

Pozitia cu deschiderea în jos permite albinelor să recolteze nectarul si polenul florilor de tătăneasă chiar și la speciile cu limba scurtă precum bondarii. Acestia din urma o adoră datorită faptului că ei nu au depozit de hrană în cuiburi, iar energia oferită de nectarul din florile de tătăneasă le asigură aproape 40 de minute de zbor!

Utilizări medicinale

Nu s-au întreprins cercetări pentru a determina validitatea utilizării tradiționale a plantei tătăneasa în tratamentul oaselor rupte, deteriorarea tendonului, ulcerații ale tractului gastro-intestinal și congestie pulmonară, deși de-a lungul istoriei sunt consemnate multe cazuri unde administrarea tătănesei a uluit cu proprietățile ei curative. Cu toate acestea, efectele antiinflamatoare, analgezice, vindecarea rănilor (1) și efectele imunomodulatoare (2) susțin utilizarea tătănesei ca vulnerant. Alte cercetări au arătat că componentele din tătăneasă au acțiune colinergică (3) și capacitatea de a inhiba tumorile (4).

Rădăcina de tătăneasă în primul rând, dar și alte părți ale plantei au utilizari medicale de mai bine de 2.000 de ani. Numele specific officinale desemnează includerea sa în listele timpurii de plante medicinale oficiale. Întreaga plantă a fost preparată ca o cataplasmă sau o compresă, pentru proprietățile de vindecare a leziunilor contondente, fracturi, vânătăi umflate, furuncule, carbunculi, ulcere varicoase și arsuri. Cataplasmele au fost, de asemenea, aplicate pentru a ușura durerile mamare la femeile care alăptează.

Tătăneasa, consumată intern ca ceai sau sucul ei extras, a fost utilizată pentru a calma ulcerele, herniile, colita și pentru a opri sângerările interne. Ca gargară, a fost folosit pentru tratarea aftelor și a sângerărilor gingivale. Ceaiul din planta a fost, de asemenea, utilizat pentru a trata congestia și inflamația nazală, diareea și pentru calmarea tusei. Rădăcina încălzită, pulpată, aplicată extern, a fost utilizată pentru a trata bronșita, pleurezia și pentru a reduce durerea și inflamația entorsei (5).

Utilizarea tătănesei a fost documentată pentru prima dată de vechii romani și greci. În jurul anului 200 d.Hr., medicul grec Dioscoride a lăudat utilizările terapeutice ale tătănesei în cartea sa Materia Medico și a inventat numele genului Symphytum din cuvântul grecesc symphuo, care înseamnă „a crește împreună”. În Evul Mediu, cataplasmele externe cu tătăneasă au devenit populare pentru vindecarea oaselor rupte. Pe măsură ce popularitatea ei a crescut de-a lungul secolelor, au crescut și indicațiile sale de utilizare. Tătăneasa a fost utilizată pentru tratarea problemelor respiratorii (bronșită, catar, hemoptizie, pleurezie, tuse convulsivă), boli gastro-intestinale (colecistită, colită, dizenterie, diaree, ulcere, hematemeză), metroragie, flebită și amigdalită.

Alte utilizări

Tătăneasa a fost, de asemenea, recunoscută pentru valoarea sa nutritivă. A fost considerată o sursă bună de proteine ​​și vitamina B12, care este neobișnuită pentru o plantă (Cupp, Melanie Johns, Toxicologie și farmacologie clinică a produselor pe bază de plante, 2000). În unele zone din țara noastră, tulpinile si frunzele tinere culese primavara se consumau fierte cu legume în supe și ciorbe, iar lăstarii tineri se foloseau ca surogat de sparanghel, fripti sau căliti. Deși nu mai este consumată în mod obișnuit ca hrană deoarece suntem acum conștienți de riscurile potențiale pentru sănătate dacă nu este consumată cu grijă, tătăneasa mai are atât de multe de oferit.

Fie că sunteți în căutarea de idei de a vă diversifica si fertiliza grădina, de a atrage polenizatori, această plantă versatilă este una extrem de utilă pentru o avea în jur!

Ce rol joacă tătăneasa în grădina organică?

Tătăneasa este o sursă bogată de azot, fosfor și potasiu, precum și micronutrienți, inclusiv calciu și magneziu. Este cunoscută în cercurile permaculturii ca acumulator dinamic sau acumulator de nutrienți. Rădăcinile sale lungi și groase ajung adânc în sol și atrag potasiu, calciu și magneziu în părțile supraterane, de unde apoi se acumulează în frunziș.

Frunzele mari, cu creștere rapidă, creează o cantitate substanțială de biomasă, care poate fi recoltată în mod repetat pe tot parcursul sezonului și folosit pentru a adăuga un mulci bogat în substanțe nutritive în paturile anuale din grădina organică.

De multe ori aplic frunzele proaspăt tăiate sub formă de mulci direct pe partea superioară a solului, dar pentru un aspect mai subtil, ele pot fi tăiate și dispuse in grămăjoare, la câtiva centimetri de plantele cultivate.

Acest gunoi verde poate fi, de asemenea, dispus într-un inel în jurul pomilor fructiferi, a nucilor sau a copacilor ornamentali. Frunzele tăiate aplicate ca mulci furnizează o sursă atât de necesară de potasiu, un nutrient important al plantelor în procesul lor de hrănire.

Tăierea repetată a frunzelor pentru mulci provoacă, de asemenea, o scădere a rădăcinilor, care permite porțiunilor rădăcinilor să se descompună subteran și să recicleze azotul, fosforul și potasiul înapoi în sol. Nu vă faceți griji cu privire la faptul că această scădere vă va afecta plantele. Această plantă este viguroasă și, din experiența mea, probabil că va continua să prospere indiferent de ce i-ai face!

Frunzele pot fi, de asemenea, încorporate în grămezile de compost pentru a accelera procesul de biodegradare. Nivelul ridicat de azot disponibil în frunze poate echilibra un raport ridicat carbon-azot și ajută la începerea procesului de descompunere (deosebit bioactivator).

O altă modalitate de a profita de nutrienții disponibili în această plantă este de a prepara un „ceai de tătăneasă”, care poate fi folosit ca îngrășământ organic bogat în azot, fosfor și potasiu.

Cum se face ceai de tătăneasă ca îngrășământ organic

Ceaiul de tătăneasă ca îngrășământ lichid organic este ușor de făcut și de utilizat ca spray foliar sau adaugat periodic în sol pentru plantele anuale și perene. Cu toate acestea, un avertisment: miroase oribil! Așa că pregătește-te să-ți ții nasul.

Recoltează frunzele de tătăneasă mari, mai bătrâne

Planta tataneasa cultivata in gradina organica

Pentru a prepara îngrăsământul lichid, începe prin a colecta o găleată plină cu frunzele mari. Iti sugerez să porți mănuși atunci când le recoltezi, deoarece perișorii frunzelor de tătăneasă pot fi puțin iritanti pentru piele. Asigură-te că îndepărtezi codițele pentru că doar de partea frunzei verzi avem nevoie.

Frunze de tataneasa pentru fertilizator ingrasamant lighid

Apoi, așeaza-le într-un coș de gunoi, butoi sau într-o găleată, împingându-le ferm la fund. De obicei folosesc o găleată simplă de 10-12 litri. Poți pune câteva pietre sau cărămizi mari deasupra pentru a le apăsa și apoi umple găleată cu apă. Poți toca sau tăia frunzele în bucăți pentru a accelera procesul. Asigura-te că acoperi întotdeauna recipientul. Acest lucru va ține la distanță insectele neplăcute, va preveni diluarea din apa de ploaie și, cel mai important, va împiedica întreaga grădină să miroasă!

Lasă fertilizatorul lichid cu tătăneasă la macerat

Așează găleată într-un loc protejat din grădină și lasă fermentația să înceapă. Pentru a face un ceai foarte puternic, lasă galeata la macerat pentru o lungă perioadă de timp. Recomandările sunt de oriunde într-un interval de 3 până la 6 săptămâni. Odată ce frunzele s-au descompus într-o pastă de nămol, vei ști că fertilizatorul lichid este gata.

Într-o grabă, orice perioadă de timp de lăsat la macerat îți va oferi ceva util. Am avut noroc să folosesc îngrășământ lichid cu tătăneasă înmuiat doar câteva zile, mai ales că am pus la macerat într-o zonă cu soare. Pur și simplu adulmecă după aroma mirositoare, care este un semn bun că frunzele se descompun și substanțele nutritive sunt eliberate.

Produsul final va fi un lichid maro verzui și niște frunze foarte urâte, mușcate.

Cum folosim acest îngrășământ organic pe bază de tătăneasă?

Odată ce ești gata să utilizezi hrana lichidă, scoate sau strecoara de partrea cu frunze în descompunere de pe fundul găleții. Aruncă resturile în grămada de compost sau folosește-le pentru a sustine alte culturi, cum ar fi plantarea cartofilor și răsadnița cu roșii.

Înainte de utilizare, trebuie să diluezi cu apă, deoarece poate fi foarte puternic și ajunge să ardă plantele. Cât de mult îl diluezi poate varia foarte mult în funcție de cât de puternică este prepararea. Cu cât lichidul este mai întunecat, cu atât ar trebui să-l diluezi mai mult. Am văzut recomandări pentru diluare, de la 1:2 la 1:15 părți.

Dacă l-ai macerat timp de 6 săptămâni complet și ai o găleată completă de 10-12 litri de lichid, aș recomanda un raport de 1:10, dar dacă ai lăsat la macerat doar câteva săptămâni, 1:4 ar fi probabil bine. Dacă îl lași să stea doar o zi sau două, este posibil să nu fie nevoie să-l diluezi deloc.

Odată ce concentrația este diluată, ești gata să îți hrănești grădina! În loc să folosesc o stropitoare, îmi place să pun fertilizatorul într-un pulverizator tip rucsac și să pulverizez soluția pe sol, precum și pe vârfurile și dosurile frunzelor, plantelor anuale, arbuști și pomi fructiferi.

Data viitoare când culturile, fructele și florile par puțin triste, încearcă să le dai un spritz de fertilizator lichid de tătăneasă și vei vedea rezultatele cu ochii tai.

Cercetările privind utilizarea ceaiului de tătăneasă au relevat, de asemenea, că acesta poate fi utilizat pentru a preveni răspândirea mucegaiului gri depus pe frunzele unor plante.

Ai folosit tătăneasa ca îngrășământ pentru grădina ta? Împărtășește cu noi povestea într-un comentariu la final! Mulțumesc!

Dacă aceste beneficii nu sunt suficiente pentru a te convinge de utilitatea sa în grădină, atunci te poți bucura pur și simplu de faptul că frumoasele flori violete în formă de clopoței vor atrage o mulțime de albine, fluturi și păsărele.

Tătăneasa – proprietăți și beneficii pentru sănătate

Frunzele, rizomul si radacinile plantei de tataneasa au utilizari terapeutice in medicina umana si veterinara. Planta elimina sau limiteaza procesul inflamator, opreste hemoragiile, normalizeaza tranzitul intestinal, impiedica diareea si dizenteria prin precipitarea proteinelor din continutul intestinal. Prin mucilagiile pe care le contine tataneasa, relaxeaza tesuturile si diminueaza starea inflamatorie. Favorizeaza, prin expectoratie eliminarea din bronhii si plamani a substantelor daunatoare. Elimina congestia, favorizeaza epitelizarea si vindecarea ranilor, opreste dezvoltarea tumorilor.

Tataneasa este utilizata stiintific si empiric in afectiuni respiratorii, bronsite, tuse, cancer, ulcer gastric, diaree, hemoroizi, ulcere varicoase, procese inflamatorii, abcese dentare, psoriazis, guta, diabet. Profesorul doctor Constantin Parvu, diagnosticat cu cancer la colon, s-a vindecat folosind infuzia de 24 de ore (6).

Totusi trebuie să te informez din capul locului că această plantă conține o cantitate neobisnuită de alcaloizi pirrolizidinici. Studiile stiintifice ce s-au bazat pe extractele de tătăneasă (Symphytum officinale) au demonstrat atat beneficiile cat si riscurile. Riscurile sunt puse pe seama acestor alcaloizi care cauzeaza o toxicitate crescuta in ficat daca este prezent in cantități mari precum în extractul de tătăneasă sau infuzie.

Totuși să nu uităm că acești oameni au testat pe soareci folosind cantitati de 10 ori mai mari in raport cu doza recomandata pentru consumul uman raportat la o persoana de 60kg. Efectiv le-au dat sa manance doar frunze de tătăneasă la unii (7). Deși medicii greci și romani au folosit planta ca atare ca leac, doctorii recomandă produsele farmaceutice ce contin numai anumite substante din tataneasa, fără substanțele dăunatoare.

Personal consum ceai de tătăneasă. Am o alimentație diversă și consum fructe, legume, verdeturi de toate felurile, mirodenii, branzeturi de oricare si alte lactate, oua, seminte, uleiuri, si diverse preparate coapte pe gratar sau la cuptor, ca peste toate, orice incape in camară precum murături, dulcețuri, tocanuri și cate si mai cate poți face din ce poți culege dacă stai în sânul naturii ca noi! Dar dacă decizi să consumi intern infuzia si extractele de tătăneasă, consultă si un medic!

Tătăneasa ca sursă de antioxidanți fenolici

Un grup de cercetărori din Rusia au făcut analiza fitochimică a extractului de rădăcină de tătăneasă (Symphytum officinale) și au numit principalii acizi fenolici răspunzători pentru beneficiile curative ale acestei plante. Acidul M-metoxibenzoic (30,05 μg / ml de extract) sau acidul rosmarinic (45,70 μL / ml de extract) a fost identificat ca fiind componenta fenolică principală.

Acizii rosmarinici, clorogeni și cafeici conținuți de tătăneasă, au proprietăți antiinflamatorii, anti-apoptotice, antitumorale, neuroprotectoare, antioxidante și alte proprietăți, care determină, de asemenea, caracteristicile tătănesei și preparatele realizate din aceasta. Profilul fenolic studiat și analiza datelor publice au arătat că probele de extract de rădăcină de tătăneasă au caracteristici similare, ceea ce le face o sursă importantă de compuși fenolici cu activitate antioxidantă pronunțată. (8)

Infuzia de tătăneasă nu este toxică pentru ficat

În pofida existenței acestor studii ce acuză gradul de toxicitate al tătănesei consumată intern, aflăm dintr-un studiu realizat la Universitatea Cambridge în 2004, că ceaiul din frunze de tătăneasă are un conținut de antioxidanți N-Oxidici ce pot deriva în alcaloizi pirrolizidinici (AP) care sunt cunoscuți pentru gradul de toxicitate crescut asupra ficatului. Dar ei au inhibat acesti antioxidanti N-Oxidici ca sa derive în alcaloizii dăunători. Au afirmat că trebuie cumva avut grijă la consumul infuziei de tătăneasă, sa nu se consume ceai oxidat!

Procesul de oxidare poate porni si de la contactul cu fierul sau simpla lui expunere neacoperită la aerul din cameră. Specialiștii concluzionează în studiul ceaiului din frunze de tătăneasă faptul că dacă consumăm intern acestă infuzie, nu există riscuri majore de intoxicare a ficatului, dar ar trebui să se ofere atenție asupra oxidării care cauzează modificarea antioxidantilor și apariția alcaloizilor toxici! (9)

Când se culege tătăneasa și cum se usucă?

Frunzele de tătăneasă se recoltează în timpul înfloririi plantei, pe timp frumos, după ora 10. Se usucă la umbră, în strat subțire.

Rădăcina de tătăneasă și rizomul se recoltează toamna, de la sfârșitul lunii septembrie până la primele înghețuri, sau primăvara în martie-aprilie. Se spală, se taie în bucăți mai mici, iar cele groase se despică. Se usucă într-un singur strat la soare sau în poduri acoperite.

Recoltarea frunzelor si radacinilor de tatanesa

Remedii naturiste preparate din tătăneasă pentru diverse afecțiuni

Următoarele rețete de ceai de tătăneasă sunt culese din cartea Universul plantelor a autorului Prof. Dr. Constantin Pârvu (10), care însuși a declarat in presă și pacienților cărora le-a recomandat, puterile vindecătoare a tătănesei pentru afecțiuni grele!

Ceai de tataneasa pentru uz intern

Pentru tratarea gastritelor hiperacide, ulcerului gastric si duodenal, afectiunilor renale, spondilita anchilozanta, diaree, tuse de diverse etiologii, bronsita:

Se prepara decoct din 1-2 lingurite cu pulbere de radacina sau radacina bine maruntita la 1 l de apa. Se fierbe 20-30 de minute, timp in care lichidul scade la jumatate. Se acopera si se lasa la racit 15-20 de minute. Se strecoara si se beau 2-3 cani pe zi.

Pentru tratarea cancerului, psoriazisului:

Decoct din 2 lingurite cu pulbere de radacina la 500 ml de apa. Se pregateste ca in reteta de mai sus. Se beau 4 cani pe zi. tinctura de tataneasa, din 20 g radacina taiata marunt la 80-90 g de alcool de 70 de grade. Se lasa in sticla astupata cu dop 10-15 zile. Din cand in cand se agita sticla. Se iau inainte de mese cate 10-20 de picaturi.

Pentru tratarea bronsitei:

Infuzie de tataneasa din 1-2 lingurite cu pulbere de planta peste care se toarna o cana cu apa clocotita. Se lasa acoperita 15 minute. Se strecoara si se indulceste dupa gust. Se beau 2-3 cani pe zi.

Pentru tratarea gutei:

Decoct din 2 linguri pulbere de rizom si radacina de tataneasa la 2 l de apa. Se fierbe 30 de minute. Se da la o parte de pe foc, se acopera si se lasa 24 de ore. Se beau 3 cani (200 ml) pe zi (dimineata, pranz si seara). Tratamentul dureaza 2-3 saptamani.

Empiric, pentru combaterea durerii la lauze:

Decoct din 1 lingurita pulbere de rizom si radacina de tataneasa la o cana (250 ml) cu apa. Se fierbe 15 minute, se acopera si se lasa 2 ore. Se strecoara si se beau 2-3 cani pe zi. Acest decoct este folosit intern in unele zone pentru vatamatura (hernie), afectiuni interne cu crize acute cu aplicarea de comprese.

Tătăneasa pentru uz extern

Se recomandă tinctură alcoolică din rădină de tătăneasă pentru tratarea afectiunilor vasculare, ulcerului varicos:

Tinctura de tătăneasă din 20 g radacini marunțite la 100 ml de alcool de 70 de grade. Se lasă la macerat 10-15 zile. Sticla se agită zilnic. Se strecoară în sticlă închisă la culoare. Se fac badijonări locale.

Pentru tratarea ulcerului varicos, în artrite, reumatism, se consuma:

Decoct din 60-80 g de rădăcină mărunțită la 1l de apă. Se fierbe 15 minute, apoi se lasă acoperit 2 ore. Se strecoară și se fac băi locale sau se aplică comprese.

Pentru tratarea abceselor dentare, stomatitelor, hemoroizilor, eczemelor, arsurilor, in contuzii, rani, nevralgii, cancer de piele si de san, se pregătește:

Decoct din 4-5 linguri cu radacina de planta maruntita la o cana (250 ml) de apa. Se fierbe 15-20 de minute intr-un vas acoperit. Se strecoara. Se fac gargare si se clateste bine gura in stomatite si abces dentar, iar in eczeme, arsuri si celelalte se aplica cataplasme. In cazul hemoroizilor se recomanda si clismele cu acest ceai de tataneasa.

Cataplasme cu tătăneasă în tratarea ulcerului varicos, cancer de piele și de sân:

Se aplica cataplasme cu o pasta (terci) obtinuta din pulbere de radacina amestecata cu apa calda. Pasta se pune pe tifon si se aplica pe locul afectat.

În tratarea reumatismului se folosește:

Decoct din 100-200 g radacina de tataneasa maruntita la 3 l de apa. Se fierbe 30 de minute. Se strecoara si se adauga in apa de baie. Baia dureaza 20-30 de minute.

În tratarea psoriazisului utilizează:

Decoct din 10 lingurite de radacina tataneasa maruntita la 5 l de apa. Se fierbe 20-30 de minute. Se strecoara si se adauga zilnic in apa de baie pana la vindecare; alifie de tataneasa din 20 g de pulbere de radacina si 80 g lanolina. Se ung locurile bolnave de 2 ori pe zi.

Empiric, se recomandă cataplasma din tătăneasă pentru vindecarea rapidă a luxațiilor și oaselor rupte:

În vindecarea luxațiilor și a oaselor rupte, empiric, repet, folosit de oameni cu rezultate dar nedovedit științific, se faceau cataplasme locale cu rizom și rădăcină de tătăneasă prăjite în untură. Se așează plămădeala pe locul afectat și se pansa. Se schimba cataplasma la 24 de ore.

Tătăneasa în ritualuri – Utilizări magice

Rădăcina și frunzele se folosesc pentru protecție în călătorii. Se poartă cu sine pentru a avea o călătorie în condiții de siguranță. Pentru a asigura siguranța bagajelor în timp ce călătorești, pune în fiecare dintre genți câte o bucată de rădăcină de tătăneasă. Dacă porți în portofel tătăneasă, te ajută să economisești banii pe care îi ai sau banii ușori pe care îi câștigi din jocuri de noroc.

Genul energetic, Feminin
Patronată de planeta Saturn
Elementul natural atribuit, Apa

Tătăneasa în aromaterapie

Uleiul esențial de tătăneasă este folosit pentru a trata leziuni, arsuri, răni, erupții cutanate, psoriazis, eczeme, mușcături de insecte, umflături, vânătăi, entorse, oase rupte și artrită. De asemenea este folosit ca o cremă hidratantă pentru piele, care ajută la diminuarea cicatricilor și a semnelor, și care are efecte antirid (11 – datele sugerează că tătăneasa are proprietăți fotoprotectoare și poate avea potențialul de a fi utilizată ca agent împotriva îmbătrânirii premature a pielii de la expunerea la ultraviolete).

Poze cu tătăneasa (Symphytum officinale)

Bibliografie

  1. Goldman, R.S., P.C.D. De Freitas, and S. Oga, Efectele de vindecare a rănilor ale extractului de frunze de Symphytum officinale L. în diferite formulări topice, Fitoterapia, 1986. 56(6): p. 323-330
  2. Lenghel 1, D L Radu, P Chirilă, A Olinescu, Influența unor extracte vegetale asupra aderenței in vitro a limfocitelor la șoarece și om, Studiu realizat de Spitalul Christiana din Bucuresti, noul Regina Maria?, 1995. 54(1-2): p. 15-30
  3. Gilani, A.H., Aftab, K., Saeed, S.A., Noorwala, M., Mohammad, F.V., Sener, B. (1994). Caracterizarea farmacologică a Symphytum A: o saponină din Symphytum officinale. Fitoterapia; nr. 65: p. 333-339
  4. Taylor, A. and N.C. Taylo, Efectul protector al Symphytum officinale asupra șoarecilor purtători de tumori, Proceedings of the Society of Experimental Biology and Medicine, 1963. nr. 114: p. 772-774
  5. Enciclopedia Galică a medicinei alternative, Jacqueline L Longe, 2005
  6. Leacuri de viaţă lungă – Povestite de Prof. Dr. Constantin Pârvu, cel mai mare cunoscător al plantelor de leac româneşti – Formula AS
  7. Raport de evaluare pentru Symphytum officinale L., radix, European Medicines Agency, 12 iulie 2011, pagina 23
  8. Analiza fitochimică a extractului de cultură de rădăcină de Symphytum officinale, Applied Sciences, vol. 11, 2021
  9. Analiza ceaiurilor din plante obținute din frunzele de tătăneasă (Symphytum officinale): scăderea N-oxizilor rezultă în urma creșterii concentrației măsurabile a alcaloizilor pirrolizidinici, Cambridge University Press, 2 ianuarie 2007
  10. „Universul plantelor” – Prof. dr. Constantin Parvu, Editura ASAB, Bucuresti, 2006
  11. Rolul nanoparticulelor de argint verde sintetizate din extractul de frunze Symphytum officinale în protecția împotriva fotoîmbătrânirii induse de UVB, Journal of Nanostructure in Chemistry, 2018

De Jorjette C

Încearcă să trăiască o viață simplă și liniștită întrun sat de munte din Apuseni, Vidra, AR. De asemenea, incearca sa administreze Blogul Lui Jorjette in timpul liber. In rest, se bucura de gradina si de frumoasa viata la tara.

3 comentarii

  1. Sincer nu stiu dca vrei iti spun cum se prepara…stiu doar c pui de curca sunt foarte sensibili si mor f repede dc nu sunt ingrijiti….si asta ii punea pe picioare…si nu ma refer ca medicament ci ca hrana:)

    1. Așa este – ce vremuri…dar cu ce-i ajuta pe puii de curcă? E prima dată când aud. Bunica mea făcea în general de mușețel pentru toții puii – de găină, de curcă, pentru boboci.
      Bunicul din câte mi-a spus el, o folosește pentru afecțiunile inimii.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *