Șarpele ~ rituri şi superstiții la români, informații despre șerpi

Mulți oameni se tem de șarpe, chiar și persoane cu o conștientizare bine dezvoltată a mediului și a lumii naturale. Acest lucru regretabil, șarpele obișnuit care apare într-o curte sau pe malul unui iaz (sau chiar într-o pivniță) nu ar trebui considerat ca fiind mai înspăimântător decât o veveriță. Sperăm că acest articol va risipi o parte din frica de șerpi … o frică înrădăcinată în lipsa de informații exacte. Credem că majoritatea oamenilor, odată echipați cu puțină cunoaștere și înțelegere a acestor animale frumoase, interesante și inofensive, vor descoperi că nu mai este nimic de temut.

În timp ce citesc aceste lucruri interesante despre șerpi, s-ar putea ca nu toți să-și dorească să se agite și să facă rost de unul ca animal de companie. Dar mai toți vor avea o mai bună înțelegere a acestor creaturi deseori neînțelese și a ce înseamnă că trebuie să faci când întâlnești un șarpe veninos sau neveninos.

Există multe fapte concrete despre șerpi care variază de la fascinant la înspăimântător și orice între ele. Aceste creaturi misterioase sunt caracterizate ca reptile carnivore fără picioare, care sunt temute și admirate pentru calitățile lor interesante.

Istoria dintre șarpe și om

Șerpii sunt cele mai moderne dintre reptile, apărând pentru prima dată în registrele despre fosile în timpul dinozaurilor. Se crede că au evoluat de la șopârlele de pământ sau care sapă, care au exploatat avantajele supraviețuirii într-un corp cilindric, fără picioare. Au renunțat la urechile externe și au dezvoltat solzi clari pentru a-și proteja ochii, mereu deschiși, de praf și daune. Au dezvoltat organe interne alungite, mușchi specializați și piei rezistente, scalate, cu modele și culori variate, care au oferit camuflaj și o protecție limitată împotriva prădătorilor și a forțelor naturii.

De asemenea, au evoluat o serie de comportamente instinctive care le-au permis să găsească și să prindă prada, să se ascundă de prădători, să se reproducă și să supraviețuiască într-o mare varietate de clime. Târându-se pe sub resturi și nisip, înotând în mări, urcând în coroanele copacilor și târându-se pe uscat, șerpii au devenit componente integrante ale ecosistemelor variate din întreaga lume. Unii senzori de căldură cu infraroșu au evoluat pentru a găsi prada în întunericul nopții sau în vizuină.

Unii șerpi au dezvoltat veninuri (și aparatele care le furnizează) de o complexitate și un design atât de rafinat încât – spre deosebire de majoritatea substanțelor biochimice – nu pot fi încă fabricate prin biotehnologie sau inginerie genetică. Pe scurt, șerpii sunt animale incredibil de reușite, unice și remarcabile, care merită respectul și admirația noastră.

Dacă șerpii sunt ființe atât de deosebite, de ce atât de mulți oameni se împovărează cu o frică irațională și lipsită de sens de șerpi și cu o prejudecată nejustificată față de ei? Răspunsul stă în puterea și longevitatea mitului.

Timp de secole, șerpii au apărut în mod proeminent în religiile, obiceiurile și folclorul oamenilor din întreaga lume. Pentru primii oameni, șerpii trebuie să fi posedat atribute aparent magice, aproape supranaturale. Aveau capacitatea de a se deplasa fără picioare peste și prin toate tipurile de teren, vegetație și apă. Au avut capacitatea de a găsi, captura și mânca prada fără ajutorul apendicelor, precum și de a năpârli periodic o piele veche ce dezvăluie o nouă mantie cu nuanțe vii. Șerpii ar putea apărea primăvara, înviați din gheața iernii și, în câteva cazuri, ar putea provoca boli sau moarte printr-o singură mușcătură.

Un scriitor de SF nu ar putea cere un model mai bun, așa că nu este de mirare că șerpii au dat naștere la tot felul de povești și mituri înalte, precum ce înseamnă când visezi un șarpe.

Teama de șerpi este o formă veche, adânc înrădăcinată de prejudecăți, născută din ignoranță și perpetuată prin superstiție și mit. Este timpul să nu mai judecăm aceste reptile fascinante pe baza folclorului și a ignoranței.

Cum poți scăpa de fobia de șarpe?

Unii oameni au o frică atât de copleșitoare, irațională de șerpi, încât fobia le poate restricționa stilul de viață. Această teamă – cunoscută sub numele de ofidiofobie – poate determina astfel de oameni să evite toate zonele în care există cea mai mică șansă ca un șarpe să poată fi întâlnit. Unii nu se pot bucura de grădinărit sau de curțile proprii, să nu mai vorbim de o drumeție la țară sau de o baie de vară în iazul local. Multe victime ale acestei fobii nu pot viziona un film sau o fotografie a unui șarpe fără a experimenta anxietate acută și chiar nu ar putea suporta să citească acest articol.

Dacă cunoașteți o astfel de persoană, anunțați-o că este disponibil un tratament eficient. Spuneți-i să contacteze medicul de familie sau un psiholog pentru o recomandare și să revină la bucuria de a trăi în aer liber!

Ce înseamnă când găsești un șarpe în curte sau în casă?

În ciuda naturii inofensive și benefice a unui șarpe de casă, există încă unii oameni care, din orice motive, vor să-i descurajeze să le locuiască curtea. De-a lungul lunilor calde – și mai ales în primăvară, când sezonul de împerechere și nevoia de a se încălzi, fac șerpii de casă și nu numai, să fie mai evidenți decât de obicei – autoritățile private și de stat care se ocupă cu protecția animalelor primesc apeluri de la oameni care doresc să alunge șerpii departe de casele lor. La fel ca în majoritatea lucrurilor din viață, soluția necesită compromisuri care ar trebui să fie cântărite cu grijă de inconvenientul dubios de a avea un șarpe sau doi în jurul curții.

Cum scapi de un șarpe?

În timp ce adaptabilitatea și perseverența șerpilor noștri obișnuiți îi face extrem de dificil de eliminat în întregime, eliminarea potențialului adăpost al lor, poate reduce semnificativ numărul de șerpi dintr-o zonă. Adăpostul pentru șerpi este aproape orice lucru aproape de pământ în care pot intra sau ajunge dedesubt pentru a evita prădătorii și temperaturile extreme. Plăcile de la sol, grămezile de bușteni, lemne și frunze, crăpăturile și fisurile din fundații, pereții de stâncă, tufe care îmbrățișează pământul, pete dense de vegetație și spații înguste sub punți de poduri și treceri, sunt toate forme populare de adăpost pentru șerpi.

Numărul șerpilor din jurul unei case poate fi redus prin sigilarea sau îndepărtarea unora sau a tuturor acestor adăposturi, dar se recomandă bunul simț. O curte aproape fără șerpi ar avea o peluză largă, închisă, care se extinde chiar către o fundație bine sigilată: fără grădini de flori, fără stânci, fără arbuști. Dacă nu vrei cu adevărat să te înconjori de un peisaj plictisitor, neatractiv, izolat de natură, este mult mai ușor să trăiești cu un șarpe ocazional în curte.

Un șarpe în casă este o altă problemă. În timp ce șerpii de casă pot trăi nedescoperiți în fundații de piatră, de generații, iar micuțele „gâturi de inel” pot supraviețui confortabil în mijlocul resturilor unui spațiu accesibil cu podea cu murdărie, majoritatea șerpilor – în special șerpii de casă – ajung în case din întâmplare. Nu pot trăi mult timp în astfel de habitate. Majoritatea sunt victime ale căderilor și ale unui sentiment de orientare slab. De obicei, apar în primăvară, după ce au hibernat în fundație și ies pe partea greșită a peretelui.

Un șarpe în casă – în special în pivnița de obicei aglomerată – nu este un animal ușor de localizat. Dacă este o consolare, șarpele va evita probabil zonele de locuit. Dacă îl găsești, verifică dacă ești sigur că este un șarpe inofensiv (vezi bibliografia de la finalul articolului), apucă-l cu o pereche de mănuși de lucru, de piele, și ajută-l să iasă afară.

Dacă șarpele nu se arată, poate fi ademenit de căldura unei lămpi de încălzire sau solare, care strălucește pe un prosop umed (dar atenție la pericolul de incendiu!) Poate fi, de asemenea, prins prin plasarea „benzilor cu lipici” (în mod normal utilizat pentru combaterea rozătoarelor și disponibil la magazinele specializate) în apropierea pereților într-o zonă pe care șarpele este probabil să o traverseze. Benzile de lipit trebuie verificate zilnic; șerpii capturați pot fi eliberați nevătămați cu puțin ajutor și o aplicare de ulei de gătit obișnuit pe pielea lor.

Nu există repelenți de șarpe eficienți și siguri, capabili să țină șerpii departe de curți sau clădiri. Cu toate acestea, dacă șerpii locuiesc în spații mici, restrânse – cum ar fi acea crăpătură din spatele treptelor – câteva bucăți de naftalină („bile de molii”) îi pot alunga temporar, astfel încât intrarea să poată fi sigilată în cele din urmă.

Mitologia șarpelui

Vacile, maimuțele și câinii sunt venerați de unele culturi, dar consumate ca alimente în altele. De asemenea, șerpii sunt respectați în unele părți ale lumii și disprețuiți în altele. Modul în care oamenii se simt în legătură cu șerpii este puternic influențat de credințe culturale și mitologie.

Unele culturi considerau șerpii în mare stimă drept simboluri religioase puternice. Zeul Quetzalcoatl, miticul „șarpe cu pene”, a fost venerat ca „Maestrul vieții” de către vechii azteci din America Centrală. Unele culturi africane venerau pitonii de piatră și considerau că uciderea unuia este o crimă gravă. În Australia, aborigenii au asociat un șarpe uriaș curcubeu cu crearea vieții.

Alte culturi au asociat șerpilor puteri medicale sau renașterea. În India, cobrele erau considerate reîncarnări ale unor oameni importanți numiți Nagas. Simbolul nostru medical modern, cel a doi șerpi înfășurați în jurul unui toiag sau „caduceu”, provine din mitologia greacă veche. Potrivit grecilor, figura mitică Aesculapius a descoperit medicina urmărind cum un șarpe folosea ierburi pentru a readuce la viață un alt șarpe.

Cultura iudeo-creștină a fost mai puțin amabilă cu șerpii. Poveștile Grădinii Edenului și rolul șarpelui în „căderea omului din grație” au contribuit la o imagine negativă a șerpilor din cultura occidentală. În Appalachia, unii creștini se foloseau de șerpi veninoși ca parte a ceremoniilor rituale, bazându-se pe credință pentru a-i proteja de mușcături. Printre catolici, Sfântul Patrick (Sf. Patriciu) este creditat că a scăpat Irlanda de șerpi, o ispravă sărbătorită de mulți ca un lucru bun.

Ce este un mit despre șarpe?

Un mit este un fel de poveste despre care oamenii cred că explică ceva despre lumea în care trăiesc. Uneori le numim „basme populare”. Miturile includ adesea forțe ale naturii, ființe supranaturale sau spirituale, strămoși sau eroi și relatări istorice. Miturile sunt de obicei vechi, chiar antice.

Inițial, majoritatea oamenilor acceptau miturile ca fiind explicații adevărate ale lucrurilor pe care le-au experimentat. Mai recent, însă, oamenii pun la îndoială lucrurile în termeni de acuratețe istorică și științifică. Drept urmare, găsim multe, dar nu toate miturile, false. Astăzi, un mit este considerat, în general, ca o ficțiune sau, în cel mai bun caz, o jumătate de adevăr.

Totuși, în multe cazuri putem vedea cum a început un mit. Este posibil ca un lucru obișnuit să fi fost interpretat greșit. O scurtă privire poate fi inexactă. De asemenea, stresul amenințării sau fricii poate distorsiona oricare dintre simțurile noastre.

Mituri moderne despre șarpe versus adevăruri și fapte concrete

Prejudiciile culturale adânc înrădăcinate pot fi responsabile, în parte, de frica și disprețul răspândit pentru șerpi. Cu toate acestea, miturile moderne, de la poveștile populare la vechea dezinformare simplă, contribuie, de asemenea, la imaginea lor negativă.

Șerpi de mărimi uriașe

Mitul: Șerpii sunt aproape întotdeauna descriși ca fiind mai mari decât sunt cu adevărat. Poveștile despre șerpii de apă de la noi, de 8-10 metri lungime, pur și simplu nu sunt adevărate.

Adevărul: Șerpii de apă în România rareori depășesc trei metri și jumătate în lungime, cele mai mari exemplare întinzându-se doar la patru metri și jumătate. În timp ce balaurul dobrogean, cel mai mare șarpe nativ din România, poate atinge lungimi de puțin peste doi metri, majoritatea șerpilor din țara noastră au o lungime mai mică de un metru.

Șerpii otrăvitori

Mitul: Regularitatea cu care oamenii omoară mai întâi un șarpe și pun întrebări mai târziu te-ar putea face să crezi că lumea este invadată de șerpi veninoși.

Adevărul: Adevărul este că șerpii veninoși reprezintă doar aproximativ 17% din speciile de șerpi din întreaga lume, iar în România doar viperele dintre speciile de șerpi ale tării noastre sunt veninoase (vipera cu corn, cea bănățeană si cea dobrogeană, cea comună, bosniacă, de stepă Renard, de stepă moldovă, de fâneață și vipera lui Nikolsky – vezi bibliografia la final). Toate sunt rare și, în general, limitate la zone izolate.

Povești din folclor

Mitul: Poveștile populare despre șerpi sunt transmise din generație în generație și includ lucruri precum șerpii care vrăjesc prada, își înghit puii pentru a-i proteja, otrăvesc oamenii cu respirația, se rostogolesc ca niște cercuri și sug laptele de la vaci.

Adevărul: Aceste povești populare ar putea fi doar povești interesante și amuzante, cu excepția faptului că mulți oameni încă le cred. Pe măsură ce aflăm mai multe despre adevărata natură a șerpilor, putem începe să ne bazăm percepțiile asupra lor mai degrabă pe fapte decât pe ficțiuni, mituri și legende menite să impresioneze pe ascultători și să-i ridice pe podium pe povestitori.

Șarpele cerc

Mitul: Șerpii cerc sunt șerpi periculoși. Când este surprins, unul dintre acești șerpi își va apuca coada în gură, va forma un “cerc” cu corpul său și se va rostogoli. O versiune a mitului spune că șarpele cerc va urmări o persoană în acest mod, dar o versiune conflictuală spune că șarpele cerc folosește acest mijloc pentru a scăpa de o amenințare. Încă o altă versiune spune că șarpele se va rostogoli pe un deal, ucigând orice și tot ce se află în calea sa.

Povestea reală: Niciun herpetolog nu a văzut vreodată o astfel de creatură. Nu veți găsi unul într-o grădină zoologică, nu veți găsi unul într-un muzeu. Și nu veți găsi o înregistrare a unei relatări a apariției unui șarpe cerc care a fost verificată de o a doua observație independentă.

Dar poate cine vede așa ceva desenat întro carte alchimică ce ilustreaza Uroborusul (în lat. “cel care își devorează coada”) și nu știe despre ce scrie, crede că e o poveste despre un șarpe real, restul fiind clar pură imaginație! Din punct de vedere anatomic, șerpii nu sunt bine echipați pentru rostogolire și nu există nicio relatare fiabilă a acestui lucru. Mitul șarpelui cerc ar fi putut fi asociat inițial cu șerpii de noroi (Farancia abacura). Șerpii de noroi se vor întinde ocazional într-o bobină liberă în formă de cerc, dar se târăsc departe de pericol ca și alți șerpi.

Înghițirea puilor

Mitul: Unii șerpi, cum ar fi șerpii cu dungi, își înghit puii în caz de pericol pentru a-i proteja.

Povestea reală: șerpii cu dungi își poartă puii în viață, la fel ca și alte tipuri de șarpi. Cu toate acestea, atunci când sunt născuți, tinerii sunt independenți și se îndepărtează destul de repede de mama lor. Îngrijirea părintească nu este foarte bine dezvoltată la șerpi și nu există dovezi că șerpii-mamă își protejează puii în acest fel. Mitul poate rezulta din faptul că unii șerpi mănâncă șerpi tineri din propria specie sau din alte specii, deși de obicei nu sunt proprii lor pui.

Șerpii sunt alunecoși

Mitul: Pielea unui șarpe este alunecoasă și dezgustătoare la atingere.

Povestea reală: pielea unui șarpe este uscată și mai ales netedă. Marginile solzilor pot face să pară puțin aspru la atingere. Mulți oameni consideră că este plăcut să atingă pielea unui șarpe.

Un clopoțel în fiecare an

Mitul: Șerpii cu clopoței adaugă câte un „clopoțel” în fiecare an.

Povestea reală: Șerpii cu clopoței adaugă câte un „clopoțel” de fiecare dată când năpârlesc și o pot face de mai multe ori pe an. De asemenea, un exemplar poate pierde un clopoțel o dată ce se defectează. Prin urmare, numărarea clopoțeilor nu este deloc o modalitate de a spune vârsta unui șarpe cu clopoței.

Șerpi care fac farmece

Mitul: Șerpii au capacitatea de a fermeca prada, în special păsările, deci nu pot fugi.

Realitatea: Nu există dovezi că șerpii își farmecă prada. Animalele mici pot deveni „înghețate de frică” atunci când se confruntă cu șerpi, dar nu sunt fermecați. Păsările pot flutura în jurul unui șarpe în încercarea de a-l atrage departe de cuiburi; ocazional o pasăre poate fi de fapt capturată de șarpe, dând impresia că a fost fermecată. Faptul că șerpii nu clipesc niciodată ar fi putut juca, de asemenea, un rol în originea acestui mit.

Șerpi de lapte

Mitul: Șerpii de lapte sunt numiți astfel datorită capacității lor de a suge laptele direct din ugerul vacilor.

Realitate: Deși șerpii de lapte sunt obișnuiți în jurul hambarelor care adăpostesc vacile (din America nu de la noi), acestei specii (n. lat. Lampropeltis triangulum hondurensis) le lipsește complet anatomia necesară pentru a suge laptele sau orice altceva în acest sens. În plus, o vacă de lapte ar sta cu greu pentru a avea dinții unui șarpe de lapte prinși de una dintre mamelele ei. Grânarele sunt atractive pentru șerpii de lapte, deoarece oferă hrană abundentă sub formă de șobolani și șoareci mici, sau ouă de păsări (dacă nu credeți mergeți să vedeți exemplarul de la Grădina Zoo din Oradea de exemplu ).

Multe experimente au arătat că, confruntați cu o varietate de lichide, șerpii preferă apa de fiecare dată. Capacitatea de absorbție lichidă a unui șarpe este mică și capacitatea sa de a aspira minimă. Toți șerpii sunt carnivori stricți, nu beau lapte, nu mănâncă cereale și fructe sau să se complacă în orice supliment alimentar neobișnuit. Cu siguranță nu ar putea consuma câțiva litri de lapte – sau într-adevăr orice alt lichid în afară de simpla apă.

Respirația otrăvitoare

Mitul: Șerpii suflători (șerpi cu rât de porc) amestecă veninul cu respirația lor și pot ucide o persoană de la o distanță de câțiva metri.

Realitate: Deși mușcătura unui șarpe din speciile cu rât de porc poate produce umflături și senzație de arsură, acești șerpi rareori mușcă oamenii și nu sunt considerați veninoși. Când se confruntă, ei suflă în sus și șuieră, respirația lor fiind inofensivă, singurul pericol din această situație fiind frica. Distanța la care poate avea loc „uciderea” variază, de asemenea, în funcție de credulitatea păcălitului. Nu există otravă în respirația șarpelui. La nici unul. Singurele toxine prezente se află în veninul care se injectează prin colți (muscătură). Veninul este, de asemenea, inofensiv atunci când este consumat – presupunând că nu aveți răni deschise în tractul digestiv.

Parteneri sau prieteni?

Mitul: Șerpii călătoresc în perechi. Dacă un șarpe este ucis, celălalt șarpe caută răzbunare.

Povestea reală: nu există dovezi care să demonstreze că șerpii călătoresc în perechi. Dacă există un habitat bun pentru un anumit șarpe, cineva ar poate vedea mai multe exemplare pe o arie mică. De asemenea, masculii urmăresc cu atenție femelele în timpul sezonului de împerechere. Și, în cele din urmă, nu există dovezi care să arate legătura socială la șerpi. Șerpii sunt animale solitare și nu au pereche. Este foarte îndoielnic dacă au un concept de moarte.

Puteți fi siguri că niciun partener a-l șarpelui ucis nu vă „va căuta”, deoarece nu are nicio modalitate de a ști că i-ați ucis „partenerul” în primul rând. Iartă-te tu pe tine, căci ai conștiință care îți cere asta ca să mergi mai departe și să nu mai repeți dacă poți, ca să nu trebuiască să te ierți iar și iar, adică să îți înveți lecția să omori ceea ce vrea să te omoare nu ceea ce presupui că vrea să te omoare!

Șerpii au cozi cu ace

Mitul: Șerpii au ac pe coadă cu care pot otrăvi prada sau un om.
Povestea reală: Unii șerpi au cozi ascuțite, dar nu au ace precum albinele și viespile. De asemenea, șerpii produc și depozitează veninul în zona capului unde au glandele, nu în coadă.

Atacă când se încolăcește

Mitul: Șerpii pot ataca doar dintr-o poziție încolăcită.
Povestea reală: Șerpii pot ataca din orice poziție. Dacă o persoană apucă corpul unui șarpe, șarpele se poate întoarce extrem de repede și poate mușca mâna care îl ține.

Moare la apus de soare

Mitul: Un șarpe rănit moare înainte de apusul soarelui din aceeași zi dar nu mai devreme.

Povestea reală: Din cauza unui sistem nervos mai puțin bine dezvoltat, corpul unui șarpe poate continua să manifeste mișcare timp de multe ore după moartea creierului – sau chiar după decapitare. Aceste reflexe musculare reziduale nu indică viața. Un șarpe moare, ca un om, când creierul său este mort. Nu există dovezi care să susțină acest mit. Un șarpe rănit grav moare repede; un șarpe ușor rănit va fugi chiar, dacă este posibil.

Sarpele veninos din apă

Mitul: șerpii de apă sunt veninoși și periculoși.

Realitatea: Șarpele de apă din România (Natrix tessellata) este o specie neveninoasă care cel mult ar putea încerca să te devoreze, dacă în jur nu găsește broaște, mormoloci și pești mai mici (guvizi, păstrăvi, etc.)

Inofensiv dacă îi iei veninul

Mitul: Odată ce un șarpe veninos a fost muls sau dacă tocmai a mușcat ceva, este inofensiv.

În realitate: Aparatul de venin al unui șarpe este o glandă salivară modificată. Face venin continuu. Faptele științifice înregistrate arată cum o mamba neagră poate ataca și otrăvi fatal 11 persoane în decurs de 1 minut. Așa-numitele cobra scuipătoare vor scuipa continuu și vor produce cantități apreciabile de venin.

Vrăjitorii de șerpi sunt imuni

Mitul: Fermecătorii de șerpi se fac imuni prin îndepărtarea colților șarpelui lor.

În realitate: Deși un șarpe fără colți poate fi temporar incapabil să provoace o mușcătură adâncă otrăvitoare, acesta își înlocuiește continuu colții pe tot parcursul vieții. Chiar și zgârieturile lăsate de ceilalți dinți pot absorbi o parte din veninul care se poate scurge în timpul lovirii – și asta se poate dovedi a fi tot muscătură fatală. Hipnotizarea șarpelui a fost odată un sport foarte faimos în multe țări, în special în India, dar din 1972 a fost interzis pentru motivul reducerii cruzimii animalelor.

Unii pui își mănâncă mama când ies din ea

Mitul: Șerpii pui mâncă din corpul mamei spre ieșierea lor din ea.

Adevărul: Unii șerpi poartă „pui vii”. Sunt ovovivapari (precum sarpele de cativea). Aceasta înseamnă că ouăle „eclozează” în corpul mamei. Ei intră în lume prin cloacă, în mod normal. Nu-și mănâncă ieșirea din corp.

Șarpe pe șarpe nu se omoară cu venin

Mitul: Șerpii sunt imuni la veninul șerpilor.

În realitate: Nu întotdeauna adevărat. Șerpii tind să fie imuni la veninul propriei specii. Alte tipuri au rezistență diferită la venin. Șerpii ofiofagi (care mănâncă șerpi) tind să aibă o rezistență ridicată la majoritatea veninurilor. Faptul că însăși poartă venin nu îi conferă neapărat imunitate!

10 Adevăruri și fapte reale despre șerpi

Nu toate poveștile populare despre șerpi sunt mituri false. Unele dintre aceste povești populare sunt foarte adevărate. Dacă vrei să știi despre șerpi, ar trebui să înțelegi aceste adevăruri, precum și miturile lor.

Pentru unii, faptele concrete despre șarpe se rezumă la acest lucru: șerpii sunt înfiorători și trebuie evitați cu orice preț. Pentru alții, cu toate acestea, șerpii sunt animale de companie iubite și unice. Unii oameni sunt fascinați de această creatură și atunci când îți iei puțin timp să afli câteva lucruri dovedite despre șerpi, poate este mai ușor să înțelegi de ce unii îi adoră:

• Șerpii nu trebuie să se încolăcească pentru a ataca. Ei pot și vor ataca din aproape orice poziție.
• Unii șerpi ies din ouă, în timp ce alții se nasc vii. De exemplu, șerpii Boa găsiți rar în România își nasc pui vii. Toți șerpii folosesc fertilizarea internă.
• Șerpii își schimbă pielea de mai multe ori pe an, mai degrabă decât să năpârlească o singură dată.
• Șerpii se pot mișca destul de rapid comparativ cu un om pe jos, dar nu la viteze cu adevărat mari. Viteza maximă pentru majoritatea șerpilor este probabil de aproximativ 8 până la 12 km pe oră.
• Șerpii nu își mestecă mâncarea. Își înghit prada întreagă. De fapt, șerpii pot înghiți un animal întreg care este mult mai mare de jur împrejur decât sunt ei.
• Șerpii nu pot sări. Ei pot cădea de pe o margine, mal de pământ sau copac, dar nu sar.
• Unii șerpi sunt de fapt benefici pentru oameni deoarece prădează dăunători precum insecte și rozătoare.
• Îndepărtarea colților unui șarpe veninos precum vipera nu face ca șarpele să fie inofensiv. O nouă pereche înlocuiește în curând colții pierduți. De fapt, colții viperelor din România sunt constant reînnoiți.
• Unii șerpi din România vor supune animalele mici înfășurânduse bobină în jurul prăzii și strângând până când animalul moare din cauza sufocării. Șarpele înghite apoi animalul întreg. Pentru a păstra prada ca sa nu scape, șerpii au dinți cu care-și țin prada în gură.
• Șerpii cu clopotei au clopotei la capetele cozii cu care pot face zgomot. Pe măsură ce șarpele crește și îmbătrânește, adaugă un nou clopoțel de fiecare dată când își schimbă pielea prin năpârlire.

24 Superstiții cool și adevărate despre șerpi

1. Cobra regală și păsările – Dacă nu credeți că șerpii Cobra regală și păsările au ceva în comun, atunci gândiți-vă din nou. În timp ce majoritatea șerpilor nu fac nimic în calea îngrijirii „familiei” lor, Cobra regală își construiește de fapt un cuib folosind unele dintre aceleași materiale folosite de păsări pentru a finaliza aceeași sarcină, cuibul pentru ouă. În timp ce mulți oameni au văzut cum păsările adună materialele pentru cuib în gură, puțini pot spune că au asistat la cum adună Cobra regală, frunze și alte materiale cu corpul ei.
2. Nu sunt mâncăcioși – Nimeni nu poate acuza șerpii că sunt niște mâncăi. De fapt, unul dintre cele mai interesante fapte reale despre șarpe este că majoritatea șerpilor pot trăi fără să mănânce câteva zile, sau chiar mai mult. Oamenii care dețin șerpi de companie îi hrănesc la fel de rar cam o dată pe lună. Unii șerpi pot îndura până la șase luni fără o masă bună.
3. Șerpi zburători? – Unii șerpi pot zbura? Într-un fel de a spune. Nu pot zbura cu adevărat, dar pot să plutească prin aer. Totuși, acest lucru este destul de impresionant, având în vedere că pot „zbura” de până la 100 de metri, depinde cât e de mult până jos, fără să moară!
4. Șerpii au gura mare – Când unii oameni au încercat să împingă prea multă mâncare în gură simultan, anatomia umană îi împiedică să înghită. Asta pentru că maxilarul uman este articulat și se va deschide numai până la maxim. Cu toate acestea, maxilarul unui șarpe nu are o astfel de limitare. Gura sa se poate deschide larg, permițându-i să înghită o masă care ar părea mult prea mare (de peste 3 ori mai mare decât diametrul capului său) pentru a fi consumată. Șerpii vânează mai ales noaptea.
5. Mamba Neagră este drăguță – Acesta este un șarpe pe care prea puțin probabil îl veți alegeți ca animal de companie. Există câteva motive bine întemeiate pentru acest motiv. Unul, ar fi ilegal să deții acest șarpe și cu un motiv întemeiat. Pe lângă faptul că este unul dintre cei mai rapizi șerpi de pe planetă (poate atinge viteze de până la 20 km pe oră), este și unul dintre cei mai veninoși. Dacă sunteți mușcat de o Mamba Neagră, probabil că nu veți supraviețui. De fapt, doar aproximativ cinci la sută dintre victime trăiesc pentru a spune povestea.
6. Cel mai mare și cel mai mic șarpe – Există mai mult de 2900 de specii de șerpi în lume și există cel puțin un tip de sarpe pe fiecare continent, cu exceptia Antarcticii. Dintre acestea, 375 de specii sunt serpi veninosi. Fiecare șarpe este unic în multe feluri, inclusiv dimensiunea. Gama de dimensiuni este destul de incredibilă. Cel mai lung șarpe este Anaconda care măsoară aproape 12 metri lungime. Cel mai mic, șarpele orb Brahminy, are un corp miniscul de 5-10 centimetri.
7. Miros cu limba lor – Acesta este modul în care șerpii simt mirosul mâncării și simt împrejurimile lor. Dacă v-ați întrebat vreodată de ce majoritatea șerpilor își scot limba repetat afară-interior, șerpii își urmăresc prada după miros. Își scot limba lungă ca o furculiță în capăt și colectează particule din aer care apoi sunt aduse în gură pentru a le examina.
8. Așezarea organelor interne – Pentru a fi găzduite în corpul îngust al șarpelui, organele care sunt în mod tradițional împerecheate la alte animale, cum ar fi rinichii, nu apar unele lângă altele, ci mai degrabă sunt eșalonate în formarea unor rânduri.
9. Serpii sunt peste tot – Șerpii se găsesc practic peste tot în lume, cu excepția Antarcticii și a câtorva insule.
10. Cei mai buni ucigași – Unul dintre cele mai înspăimântătoare adevăruri despre șerpi este că unii prezintă un venin puternic care poate ucide un om, în timp ce alte specii non-veninoase pot ucide fie prin constricție, fie pot înghiți prada vie.
11. Mai vechi decat noi – Se știe că șerpii au peste 150 de milioane de ani, fiind descoperite exemplare fosilizate de pe vremea dinozaurilor (sursa).
12. Lung și complex – Coloana vertebrală a șarpelui găzduiește între 200 și 400 de vertebre, în funcție de dimensiunea șarpelui.
13. Unii au „picioare” – Nnumiți șerpi, cum ar fi pitonii și boa, au membrele posterioare care sunt de fapt niște pinteni pelvieni.
14. Inima mobilă – Unul dintre cele mai interesante fapte despre șerpi este că inimile lor sunt incluse într-un sac și sunt capabile să se miște în corpul șarpelui pentru a-l proteja de daune atunci când ingeră pradă mare.
15. Fără cicatrici și paraziți – Una dintre cele mai utile fapte despre șerpi este că năpârlirea nu numai că reînnoiește pielea, ci le permite și să scape de orice paraziți precum căpușe și acarieni de șarpe.
16. Nu toți șerpii văd bine – Diverși șerpi au niveluri diferite de vedere, de la foarte ageră la cei cu vedere foarte slabă, cum ar fi speciile de vizuină.
17. Șarpele te simte de la distanță – Un șarpe poate simți apropierea animalelor și a oamenilor prin detectarea vibrațiilor din sol și în aer.
18. Există imunitate naturală – Anumite mamifere, păsări și chiar și alți șerpi care mănâncă alți șerpi veninoși dezvoltă o rezistență în timp și chiar devin imuni la venin.
19. Unii șerpi scuipă venin – Șerpii veninoși au colți din care veninul lor este excretat în victimele lor. Cu toate acestea, Cobra și Vipera își pot scuipa veninul pe prada lor.
20. Prădători de clasă – Șerpii sunt carnivori și se hrănesc cu șopârle, mici mamifere, pești, ouă de păsări, insecte și alți șerpi. De fapt, ei sunt singurul prădător al anumitor specii de șoimi.
21. După masă dorm puțin – După ce un șarpe mănâncă, acesta devine inactiv în timp ce își digeră mâncarea, uneori și câteva zile bune în funcție de cantitatea ingerată. Anaconda și pitonii pot supraviețui timp de până la un an fără hrană, după hrănire.
22. Șerpii sunt comestibili – Consumul de carne de șarpe este considerat o delicatesă în multe bucătării și se spune că încălzește inima și corpul. Multe culturi au documentat că mănâncă șerpi de foame, dar ulterior a devenit o alegere obișnuită în alimentație la ei.
23. Cu viața lungă – Una dintre marile fapte dovedite despre șerpi, pentru proprietarii de șerpi ca animale de companie, este că anumite specii crescute în captivitate pot trăi până la 40 de ani sau mai mult. Ar trebui să cumpărați doar un șarpe care a fost crescut în captivitate și să nu luați niciodată unul din mediul său natural, sălbatic, pentru a deveni un animal de companie.
24. Ce înseamnă când vezi un șarpe? – Șerpii dețin un simbolism semnificativ în aproape fiecare religie, cultură, mit și legendă din întreaga lume și de-a lungul timpului reprezentând binele, răul, înțelepciunea, puterea, fertilitatea și vindecarea.

Alte mituri și legende românești despre șarpe

• La origine sarpele a fost om, el locuia în cer și era sfetnicul lui Dumnezeu, sau cel puțin avea aripi și picioare și mergea asemenea omului. După ce a ispitit-o pe Eva, a fost blestemat sa-și piardă aripile și de atunci arată ca o sfoară și se târăște. După alte etiologii, el a fost creat din diavol sau este înrudit cu acesta.
• Şerpii se tem de Soare care îi orbește, și de creanga de alun care are o putere magică deosebită.
• Sarpele are deseori dureri de cap. Atunci iese la marginea drumului pentru a fi ucis.
• Uciderea unui șarpe are ca urmare iertarea unui păcat. In schimb cel care vede un șarpe și nu-l omoară își pierde virilitatea. Din aceasta legenda reiese faptul ca sarpele este un simbol al virilitatii.
• Fiecare casă are sarpele ei. Acesta este norocul casei, deoarece el ocrotește împotriva tuturor farmecelor , și de aceea nu este permis să fie omorât. Dimpotrivă el mănâncă lapte din aceeași farfurie cu copiii, dar nu îi mușcă. Slăbiciunea lui pentru lapte e notorie: îl suge de la pieptul femeilor, în timp ce acestea alăpteză, și de la ugerul vacilor din pădure.
• Cine mănâncă un șarpe fiert sau fript întinerește.
• La Crăciun trebuie ascunsă furca de tors pentru că cine o vede va fi mușcat de șarpe în anul următor.
• În vis șarpele înseamnă vânt, iar dacă cineva ridică de jos un șarpe, provoacă un vânt care ține 6 săptămâni.
• Cu ajutorul unei crengi de alun, cu care a fost salvată din gura unui șarpe o broască, poate fi oprită ploaia.

Bibliografie și surse online

1. Un caz neașteptat de mușcătură de mamba neagră (Dendroaspis polylepis) în Elveția
2. Vrăjirea șerpilor – Wikipedia
3. Șarpele orb (Indotyphlops braminus) – Wikipedia
4. Șerpii în România – Wikipedia
5. Ghid ilustrat cu cele 10 specii de șerpi din România – dorupanaitescu.ro
6. The Truth About Snake Stories – Adevărul despre poveștile cu șerpi, autor KARL P. SCHMIDT, articol apărut în revista Scientific American
   Vol. 141, Nr. 2 (August 1929), pag. 134-136 (3 pagini)
7. Scrie scrisoare asociațiilor pentru protecția animalelor
8. Vrei un șarpe de companie? Cumpără un șarpe de terariu de pe nevertebrate.ro
9. Vrei un terariu pentru șarpele tău? Vezi oferta de la ZooCenter.ro
10. Măsuri de prim ajutor în caz de mușcătură de șarpe

Dacă ai o situație deosebită legată de apariția unui șarpe în viața ta, sună de urgență la 112, dacă consideri că viața ta este în pericol. Dacă te afli în zona traseelor montane, cere imediat ajutorul Salvamontului la numarul 0725 82.66.68 sau mai usor de retinut 0-SALVAMONT