Hrisca, amarant și mei cu mult morcov și verdeață

hrisca amarant si mei

În general atunci când gătesc, nu îmi fac planuri prea mari, ci pur și simplu, de cele mai multe ori las lucrurile să se întâmple așa cum îmi vine și la final iese ceva bun, uneori chiar foarte bun. Astăzi s-a întâmplat la fel, numai că a fost la mijloc o poftă de zilele trecute – hrisca. Poate unii dintre voi știți deja, dar de ceva vreme eu nu consum carne. Asta nu e ceva atât de special pentru a scrie această rețetă vegetariană, ci faptul că ieri am găsit un concurs și chiar vreau să mă număr printre câștigători. Nu de alta, dar premiul mi se pare destul de atractiv – un coş cu bunătăţi de la Bacania Veche, cu produse bio – vegetariene, în valoare de 250 de lei. Sună bine, nu?

Ce trebuie să fac? În primul rând să scriu o rețetă vegetariană sau vegană. Simplu, zic eu, deși nu arată incredibil. Este o rețetă simplă, delicioasă și rapidă.

Hrisca, amarant și mei cu mult morcov și verdeață

Ingrediente

  • 200 g seminte de hrisca
  • 150g seminte de amarant
  • 150 g seminte de mei
  • 4-5 morcovi
  • 2 rosii
  • 4-5 căței de usturoi
  • pătrunjel verde
  • leustean verde
  • 1 l apă
  • ulei

Mod de preparare hrisca, amarant si mei

Mai întâi am ales 4 morcovei din producția proprie pe care i-am curățat și i-am tăiat rondele. Am spălat cele 2 roșii și le-am făcut cubulețe. Intre timp am pus puțin ulei într-o cratiță și am dat drumul la 2 căței de usturoi curățați și tăiați mărunt, la morcov și roșii. Am lăsat câteva minuțele să se aromatizeze aerul din bucătărie și apoi am adăugat 1 l de apă.

În momentul în care apa a început să clocotească, am pus semințele de hrisca (imi place la nebunie hrisca). După vreo 5 minute de fiert, am adăugat și celelalte semințe, de mei și amarant (o să vă încânt privirea cu plăntuțele de amarant de la noi din grădină). Timpul de fierbere nu prea pot să-l estimez, însă e simplu, se vede când sunt fierte semințele. Când totul e gata, se adaugă pătrunjelul spălat și tocat, frunzele de leustean și 2-3 căței de usturoi tăiați în cubulețe foarte mici. Se pune capacul și se lasă să se “odihnească” 5 minute, pentru a se răspândi în semințe aroma și gustul incredibil al usturoiului, pătrunjelului și țelinei.

Am servit această mâncărică cu pâine de casă cu pinoli (semințe de pin) și cu ardei iute conservat la borcan în oțet cu miere de albine. Sper să reușesc să-ți încânt privirea și cu câteva imagini surprinse astăzi în grădină când am luat pătrunjelul verde și frunzele de leustean (că tot am vorbit ieri de plante de interior).


Acest articol a fost actualizat recent pe

de către

cu tematica

Despre autor

Avatar Jorjette C

Păreri și impresii:

4 răspunsuri la „Hrisca, amarant și mei cu mult morcov și verdeață”

  1. Multumesc!

    1. Eu iti multumesc ca te-ai oprit pe la noi 🙂

  2. Avatar Radu Calin
    Radu Calin

    Interesant. Fata mea a terminat tot psihologia la Iasi, eu cu familia ne-am retras din Bucuresti la tara acum 20 de ani, dar nu am reusit s-o conving sa ni se alature, preferand(?!) sa se zbata prin jungla orasului.
    Sa fie oare cei 7 ani(de-acasa) petrecuti in Bucuresti?! Imi este teama ca este vorba mai mult de psihiatrie, decat de psihologie…

    1. Este foarte posibil. Eu m-am născut în orașul Suceava unde am stat până la 1 an, iar apoi de la 1 an până la 7, când am început școala primară , am locuit cu bunicii într-o comună din județul Suceava. Aceasta a fost perioada definitorie a vieții mele zic eu, pentru că în acești an am învățat să trăiesc și să mă descurc pe cont propriu. La țară după cum bine știți nu e un lux, însă ai ce să înveți practic.

      La oraș e diferit, învățarea în principiu se bazează pe cunoștințe acumulate, pe mental, și mai puțin pe practic. Nu pot decât să le mulțumesc bunicilor mei pentru toate lucrurile pe care am avut ocazia să le învăț de la ei.

      E dificil să te retagi la țară când rădăcinile nu sunt de acolo. Lipsește sensul, ea ar trebui să se adapteze, să învețe să se descurce, pe când la oraș, e obișnuită cu ceea ce se întâmplă acolo, și cred că în mare măsură îi și place. Eu nu mai rezist la oraș. doar în scurte vizite…E prea mult zgomot, prea multe cheltuieli, și în primul rând mă simt total inutilă și parcă mă văd în imposibilitatea de a face ceva productiv. Aici la țară e totul diferit. În mijlocul naturii găsești destul de ușor satisfacția că ai făcut ceva sau că poți face…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *