In fond putem compara Civilizatia Umana cu un urias organism in care oamenii sunt simple celule, iar comunitatile, fie ele profesionale sau nationale, reprezinta tesuturi si organe. Ce se intampla deci in acest organism terestru?
Razboaiele sunt boli autoimune in care ideea rasiala, purificatoare, sovina, devine nerecunoasterea celulelor propriului organism si de aici intreaga simptomatologie grava a autodistrugerii suferita de civilizatie.
Dictaturile reprezinta practic supunerea unor populatii celulare, indepartarea de la rolul lor benefic pentru organism si impunerea altor functii si organizari. Vedem astfel cum comunismul sau regimurile religioase ale islamului, asemanatoare vechii inchizitii, sunt adevarate tumori maligne, canceruri ce macina Umanitatea.
Africa toata infometata, inlaturata de la evolutie de restul organismului, reprezinta la randu-i organe intregi atrofiate, mumificate, in paralel cu hipertrofia si degenerescenta grasoasa a altora. Apare ca un organism amorf, had, lipsit de armonie si de gratie.
Organisme in care leucocitoza este dincolo de limitele normale, evidentiind infectii generalizate, situatie oglindita in febra continua a inarmarilor.
Sute de milioane de oameni sunt privati de acces la informatia libera, impunandu-li-se o doctrina artificiala. Corespund unor tesuturi paralizate, lipsite de comanda reglatoare de la nivelul Sistemului Nervos Central.
Dezastrele ecologice, fie ele maritime, ale stratului de ozon sau ale solului, reprezinta intoxicatii acute ce risca sa devina cronice, iar concentratia substantelor nocive creste continuu, putand merge pana la starea de soc toxic.
Civilizatia Umana este un organism terestru ce trebuie trecut in carantina!
Colapsurile economice ale unor natiuni intregi reprezinta stari de ischemie, iar foametea cumplita din India sau Africa Centrala poate duce chiar la infarcte ale organismului terestru. La fel se poate spune si despre deranjul de la nivelul Greciei.
Iradieri continue, dezechilibre in ecosistem, pot fi diagnosticate drept disparitia florei saprofite, cu risc de ulceratii sau de infectii repetate.
Ce sa mai vorbim de plagile ce se sapa continuu in “tegumentul“ terestru, ca sa se soarba sangele negru al planetei, care sa fie ars mai apoi la suprafata, inegrind atmosfera deja poluata.
Lista diagnosticelor poate fi continuata la infinit si chiar imi dau seama ca un om cu toata aceasta gama de patologii nu ar fi putut rezista in lumea aceasta, murea de mult. Dar iata ca inca mai supravietuim, dar suntem deja in stare extrem de critica. De ce oare mai existam? Sa le multumim medicilor planetari, prieteni din alte civilizatii, ce mai au grija sa mai repare din dezastrele ce le creem pe suprafata acestei minunate planete. Semn că la nivelul universului suntem doar o celulă. Bine că multe altele ne depăşesc ca putere, mărime şi pregnanţă, astfel nu ajungem prea curând să distrugem şi universul precum facem cu planeta noastră.
Organismul terestru este trecut la Izolare, in carantina, se creaza un imens baraj protector de jur imprejurul planetei, ca sa nu mai deranjam cu prostiile noastre si pe ceilalti din jur. Se inlocuiesc pierderile de ozon, se mai refac straturile de combustibil fosil, se mai blocheaza declansarea cate unui razboi atomic, li se mai da peste nas marilor puteri cand o iau prea razna, si mai ales se incearca iluminarea celor ce doresc pacea si ca umanitatea sa poata fi ajutata si din interior.
Ar trebui sa fim constienti de simptomele bolilor pe care le sufera Civilizatia Umana si mai ales sa ne dam seama ca originea lor este in mintile si sufletele noastre. De modul cum gandim si cat de mult ne pasa de ce se petrece in jur, depinde sanatatea sau moartea fiecarui om in parte, dar si a civilizatiei actuale. Medicul ajuta, dar lupta reala o duce pacientul cu sine insusi. Trebuie sa fim tari, sa avem credinta si rabdarea sa putem iesi din faza critica, sa putem intra in convalescenta apoi, ca dupa aceea, insanatositi, sa creem o alta civilizatie .
Lasă un răspuns