De-a lungul timpului interpretarea viselor a suferit nenumărate metamorfoze. Popoarele primitive acordau o importanţă covârşitoare viselor, dar numai acelora pe care le considerau importante, mari, păstrate vreme îndelungată în memorie şi care „…nu rareori constituie piesa centrală a comorii trăirilor noastre sufleteşti”. (Jung, 1994, I, pag. 116)

Acestor vise li se alătură cele mici, fantezii nocturne obişnuite, cu referire strictă la cotidian. Şi în antichitate visele erau importante, trimise (sau nu ) de zei, ele erau considerate a fi purtătoarele unui conţinut semnificativ, premonitoriu, conţinut conţinu care de multe ori guverna viaţa de zi cu zi a visătorului.

printre-picuri-de-apa

În Evul Mediu interpretarea viselor se diminuează sub influenţa „weltanschunng”-urilor care coordonează activităţile indivizilor. Dar există şi excepţii, extrem de importante, pentru anumite categorii sociale ale acestei perioade istorice visele reprezentând în continuare o sursă de informaţii demnă de luat în seamă.

O dată cu anul 1900 în care Sigmund Freud publică „Interpretarea viselor” aceasta se transformă, în egală măsură, în ştiinţă şi artă. În orizontul problematic al procesului de individuare C.G. Jung acordă un loc aparte interpretării viselor şi relaţiei dintre ele şi acest proces cardinal al vieţii psihice. Din acest motiv vom aminti, pe scurt, convingerile lui Jung referitoare la interpretarea viselor.

Interpretarea viselor în concepția freudiană

La începutul evoluţiei sale ca psihoterapeut Jung a fost influenţat de concepţia lui Freud asupra viselor pe care acesta le consideră ca modalităţi mascate de satisfacere a dorinţelor refulate având în acelaşi timp şi funcţia de a proteja somnul. Astfel pentru Freud visele sunt alcătuite din două feluri de conţinuturi: latent (dorinţa interzisă) şi manifest (visul însuşi, aşa cum şi-l aminteşte cel care l-a visat) la care se ajunge prin tehnici ca deplasare, condensare, simbolizare, figurabilitate. Prin demascarea cenzurii care distorsionează conţinutul latent Freud credea că se ajunge la conţinuturile inconştientului. În lucrarea amintită el afirmă că interpretarea viselor „este calea regală către cunoaşterea activităţilor inconştiente ale minţii.”

Întrucât Jung a urmat concepţia freudiană asupra viselor, căreia, însă, i-a sesizat şi limitele (ca şi pe cele ale psihanalizei freudiene, în general) motiv pentru care şi-a construit propriul său orizont conceptual (vezi şi Ion Mânzat şi M.P.Craiovan, Psihologia simbolului arhetipal, 1996, pag. 232-247)

Jung despre ce sunt visele

Pentru Jung visele sunt evenimente spontane, naturale şi independente, simbolice. În acelaşi timp funcţionale şi compensatorii, au funcţie transcendentă, iar interpretarea viselor este mult uşurată de tehnicile amplificării şi imaginaţiei active. Jung afirmă despre vise:

„… nu sunt invenţii intenţionate şi voluntare, ci fenomene naturale care nu sunt altceva decât ceea ce pur şi simplu reprezintă. Ele nu amăgesc, nu mint, nu denaturează sau retuşează ci anunţă naiv ceea ce sunt şi ceea ce gândesc.”

(A. Jaffe, 1996, pag. 414)

Mai mult, Jung subliniază complexitatea viselor:

„Întreaga lucrare a visului este fundamental subiectivă, visul fiind un teatru în care visătorul este deopotrivă scenă, actor, sufleur, regizor, public şi critic” deoarece visul este o autozugravire spontană, sub o formă simbolică, a situaţiei reale din inconştient”.

(apud. A. Stevens, 1996, pag. 123-124)
Omul alb - Teatrul din vis

Analiza viselor singulare (medii)

Jung consideră că majoritatea viselor care apar în practica psihoterapeutică, aşa numitele vise „medii”, au o structură asemănătoare dramei, fiind alcătuite din patru etape:

  1. Expoziţia – în care se precizează locul acţiunii, personajele care participă şi uneori momentul;
  2. Dezvoltarea – descrierea acţiunii;
  3. Culminaţia sau Peripeţia – cum se desfăşoară evenimentele hotărâtoare sau au loc răsturnări de situaţii;
  4. Soluţia, lysis sau rezultatul spre care călăuzeşte visul – ultima etapă, care uneori lipseşte.

Deşi visele se nasc în inconştient, acesta fiind, aşa cum îl numeşte Jung, matricea viselor, ele sunt puternic legate şi de conştient:

„Pe cât de strâns sunt legate visele de un conştient având o anume alcătuire şi cu o situaţie psihică bine determinată, pe atât de adânc le sunt înfipte rădăcinile în substratul inexplorabil de obscur al fenomenului conştient.”

(Jung , 1994, I, pag. 111)

Analizarea viselor în serii

Principala funcţie a viselor este de compensare „confruntarea sau punerea de acord a unor date sau puncte de vedere diferite, din care rezultă o echilibrare sau o dirijare” (ibidem, pag. 112). Interpretarea viselor singulare Jung îi alătură analiza seriilor de vise, serii care îi permit să postuleze existenţa continuităţii la nivelul proceselor inconştiente.

Prin visele în serii, uneori de ordinul sutelor de vise, se exprimă în mod simbolic procesul individuării care fundamentează compensarea ca mecanism de autoreglare a psihicului:

„Aceste acte de compensare aparent izolate se ordonează după un fel de plan. Ele par corelate şi într-un sens mai profund, subordonate unui țel comun, astfel încât o serie lungă de vise nu mai pare o înşiruire fără sens de evenimente incoerente şi izolate, ci un proces de evoluţie sau ordonare care parcurge anumite etape, ca după un plan. Am numit acest proces inconştient, exprimat în mod spontan de simbolistica seriilor mai lungi de vise, proces de individuare”.

(Jung , 1994, I, pag. 115)
scoarta-de-copac

Interpretarea viselor prin mandale

Există aceste serii de vise prin care se exprimă individuarea. Ele conţin plăsmuiri simbolice prezente şi în istoria spiritualităţii umane, reprezentate prin mandale. Jung a fost convins că înţelegerea acestor conţinuturi, frecvent cu motive mitologice, nu se poate realiza fără o aprofundată cunoaştere a mitologiei şi a folclorului, precum şi a psihologiei primitive şi a ştiinţei comparate a religiilor.

Una dintre cele mai frecvente reprezentări mitologice care apare în vise prin care este exprimat procesul individuării este mandala, simbol al centrului, al ţelului, şi mai ales al Sinelui. Mandalele din vis sunt exprimate simbolic în formă circulară sau prin imagini simetrice ale cifrei patru şi ale multiplilor săi. Mandala este în egală măsură prezentă atât în filosofia şi mistica orientală, cât şi în lumea creştină a Evului Mediu.

Mandale tibetane și vindecarea forțelor manipulative ale inconștientului

Există aceste mandale orientale, cele mai multe de origine tibetană, ce au formă pătrată, rotundă sau de lotus. Aceste mandale tibetane reprezintă o „psihocosmogramă”, o „schemă a complexei reprezentări simbolice a acestei drame a dezintegrării şi reintegrării” (Tucci, 1995, pag. 30).

Aceste mandale orientale de origine tibetană sunt reprezentări simbolice în măsura în care simbolurile sunt înţelese ca: „o cale de acces magică şi irezistibilă spre acel vălmăşag inform şi tumultos de forţe.” (Tucci)

Tucci se referă la forţele inconștientului, forţe care prin simbol, sunt înlănţuite, stăpânite, distruse. Cu ajutorul simbolului se dă formă infinitelor posibilităţi ce zac în adâncul inconştientului. Posibilitatea axială a inconştientului, dar şi a conştientului, posibilitatea care se cere împlinită este individuarea.

Simbolistica mandalelor creștine în Evul Mediu

Despre mandale se stie ca sunt prezente şi în simbolistica Evului Mediu. Despre acestea Jung afirmă:

„Cele mai multe îl au pe Hristos în mijloc iar pe cei patru evanghelişti, sau simbolurile lor, în cele patru puncte cardinale.”

(apud. A. Jaffe, 1996, pag. 409)

Jung consideră că mandala are rangul unui simbol unificator, motiv pentru care apare în „situaţii ce se caracterizează prin confuzie şi perplexitate. Arhetipul astfel constelat reprezintă o schemă ordonatoare plasată ca un fel de reticul psihologic, aşa încât fiecare conţinut îşi capătă locul, şi elementele întregului care se află în pericolul de a se destrăma în vag şi nedeterminat sunt ţinute laolaltă, în coeziune, prin cercul care împrejmuieşte şi apără”(ibidem)

Aceste mandale, ca simboluri ale Sinelui, sunt parte componentă a procesului de individuare pe care-l conturează prin prezenţa lor şi pe care îl pot şi ajuta aşa cum demonstrează practica terapeutică a lui Jung.

Poze cu mandale – Galerie cu modele de mandale

Interpretarea viselor mari

Alături de visele „medii” descrise anterior există şi visele „mari”. Acestea aparţin seriilor de vise (serii subordonate unui ţel comun care se dezvoltă în etape şi ordonat, adică procesului de individuare) care apar întotdeauna în momentele cheie ale acestui proces de „realizare spontană a omului deplin”, în acele momente „în care intenţiile, aşteptările şi concepţiile conştientului personal contravin legilor general valabile ale destinului uman.” (Jung, 1994, I, pag. 114)

Alături de funcţia compensatorie visele sunt coparticipant la procesul individuării şi prin simbolurile pe care le conţin şi care deţin o funcţie transcedentă. Prin funcţie transcendentă Jung înţelege „nu o funcţie fundamentală, ci una compusă din alte funcţii, iar prin transcendent nu o calitate metafizică, ci faptul că această funcţie operează o trecere de la o atitudine la alta.” (Jung, 1997, b, pag. 508)

Altfel spus funcţia transcendentă a simbolurilor din vise (şi nu numai a acestora) este aceea care realizează, simbolic, reconcilierea contrariilor din Psihic şi acceptarea-asumarea tensiunii dintre acestea. Din acest motiv simbolurile din interpretarea viselor sunt „indispensabile pentru vindecare şi pentru individuarea Sinelui” (A. Stevens, 1996, pag.127)

Interpretarea viselor cu tehnica lui Jung

În ceea ce priveşte interpretarea viselor Jung pornea acest demers printr-o etapă preliminară -înregistrarea contextului în care apărea visul- înregistrare care consta din „a stabili cu ajutorul asociaţiilor subiectului, în ce nuanţă a semnificaţiei îi apare lui fiecare amănunt marcant al visului” (Jung, 1994, I, pag. 109).

Dacă pe această etapă iniţială din interpretarea viselor Jung o consideră relativ facilă, şi într-o oarecare măsură, mecanică, despre etapa ulterioară, interpretarea propriu-zisă (bazată, mai ales, pe tehnica amplificării şi tehnica imaginaţiei active) consideră că este anevoioasă deoarece: „ea îţi cere să te poţi transpune în situaţia psihologică a altuia, să ai intuiţie şi capacitate combinatorie, să cunoşti lumea şi oamenii şi să dispui, înainte de toate, de o pricepere specifică bazată atât pe cunoştinţele vaste cât şi pe o anumită „intelligence du coeur”. (Jung, 1994, I, pag. 111)

Interpretarea viselor prin analiza simbolurilor: cutitul puma si coltul de mistret

Ca pe o condiţie indispensabilă unei interpretări autentice Jung prezintă lipsa oricăror prejudecăţi: „chiar dacă ai multă experienţă în acest domeniu, eşti totuşi obligat întotdeauna să te declari incompetent în fiecărui vis pentru că, renunţând la orice idee preconcepută, să devii disponibil pentru ceva cu totul neaşteptat” (ibidem)

În introducerea la volumul „Psihologie şi alchimie” Jung prezintă visele pe care le consideră cele mai semnificative dintr-o serie de peste 400 (serie pusă la dispoziţia sa de fizicianul N. Pauli. laureat al Premiului Nobel). În acestea Jung urmăreşte manifestările-simboluri ale procesului de individuare care descriu „fenomenul centrării, respectiv realizarea unui nou centru al personalităţii” şi care se manifestă prin simboluri ale mandalei.

În finalul acestui capitol vom prezenta o impresie vizuală-viziune- aparţinând acestei serii de vise şi care a făcut asupra celui care visează o impresie adâncă şi durabilă de supremă armonie şi care încheie prima treime din cele aproximativ 400 de vise şi viziuni. Această viziune este amănunţit analizată (în Psihologie şi alchimie) şi raportată de către Jung la trei „pelerinages” scrise între anii 1335-1355 de stareţul mânăstirii Cistercienilor din Chalis, Guillaume de Digulleville. Ea este reprezentativă pentru visele şi viziunile în care apar, sub diferite forme, mandalele:

„Există un cerc vertical şi unul orizontal cu un centru comun. Este ceasul cosmic, care este purtat de pasăre neagră. Cercul vertical este un disc albastru cu margine albă, împărţit în 4×8=32 de părţi. Pe acesta se roteşte un arătător. Cercul orizontal este format din patru culori. Pe el se află patru omuleţi cu pendule şi de jur împrejur stăinelul odinioară întunecat, acum aurit (purtat anterior de ei patru copii). …”

Bibliografie despre interpretarea viselor

  • C. G. Jung, Puterea sufletului, Vol. 1, Editura Anima, București, 1994
  • C.G. Jung, Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu, Editura Teora, București, 1997
  • Sigmund Freud, Interpretarea Viselor, Editura Măiastra, București, 1991 – Versiunea PDF
  • Giuseppe Tucci, Teoria si practica mandalei cu referire speciala la psihologia moderna a adâncurilor, Editura Humanitas, 1995
  • Ion Mânzat, Mihai Petru Craiovan, Psihologia simbolului arhetipal, Editura INI, București, 1996
  • Aniela Jaffe, Carl Gustav Jung – Amintiri, vise, reflectii, Editura Humanitas, 1996 – Versiunea PDF
  • Anthony Stevens, Jung (Meștrii Spiritului), Editura Humanitas, 1996 – Versiunea PDF
  • Guillaume de Digulleville, Le pèlerinage de vie humaine, 1893 – Versiunea online de la Gallica (Biblioteca nationala a Franței)

Share the Love!

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *