Numărul – fundamentul tuturor cosmologiilor

Niciun comentariu la Numărul – fundamentul tuturor cosmologiilor

După Pitagora, „totul este aranjat după număr”. Înainte de a fi cantitate, numărul este calitate. A-i şti semnificaţia este, pentru Platon, cea mai înaltă culme a cunoaşterii. „Oricum, – spune el, ceea ce demiurgul ne-a dat simultan cu numărul, în general este întreaga gândire, precum şi restul bunurilor; or, cel mai mare dintre toate bunurile este numărul.”

Într-adevăr, numerele sunt caracterele în care este scrisă Cartea Lumii. De la Timaios la Leibniz, cu a sa caracteristică universală, a cărei noţiune de combinatorie o găsise în yi-king, precum şi (poate) în Sepher Yetzirah, acest rezumat al întregii Kabale numerice, numărul este fundamentul tuturor cosmologiilor. A (re)cunoaşte numărul înseamnă „a deschide gândul la însuşi actul creator” (Michel Mirabail).

Numărul - fundamentul tuturor cosmologiilor 1Înseamnă a lucra la un proces a cărui stăpânire, cum spunea încă Abulafîa în Evul Mediu, conferă o stare de „contemplaţie iluminativă” sau, după Raymond Abellio, o „enstază” gnostică. Numărul este cheia Universului pentru că totul este proporţie. De la Pitagora (cf. muzica sferelor) la Saint-Yves d’Alveydre (cu al său arheometru), iniţiatul, misticul, esoteristul au perceput întotdeauna în muzică culori, forme, o ştiinţă posibilă a corespondenţelor care n-a încetat să unească nivelurile de abordare ale fiinţei, în timp ce istoria tehnicilor tindea să le separe.

Or, unul dintre principiile fiinţei este de a fi analogică. Iar analogia este efectul unei structuri de ordine pe care, la începutul secolului al XVI-lea, călugărul polonez, Fra Luca Pacioli di Borgo, o numea „divina proporţie”. Iar, înaintea lui, nu numai Pitagora, dar şi Euclid, Nicomah şi Theon din Smyma concepuseră această relaţie dintre suma a două valori considerate şi una dintre ele (cea mai mare) pe de o parte, egală, pe de altă parte, cu raportul între aceasta şi cealaltă (cea mai mică).

Aşa cum proporţia geometrică implică egalitatea a două raporturi, tot aşa legea analogică a fiinţei indică o structură de ordine. Ea este, după expresia lui Paul Valery, „măsură generalizată”. Ideea de proporţie, oricare ar fi diferitele tipuri (10, de exemplu, la Nicomah şi Theon din Smyrna), este o categorie a fiinţei înainte de a fi un mod de raţionament matematic.

„Gândirea esoterică este articulată pe scheletul lumii, scrie Michel Mirabail, pentru că ea se referă la seria deschisă a proporţiilor fiinţei. Fiinţa este obiectiv măsurabilă, pentru că, în fiecare din instanţele sale, totul dă deplina măsură a armoniilor sale.

Astfel, numerele reglează nu numai armonia fizica şi legile vitale ale fiinţelor, spaţiale şi temporale, dar şi, cum spune Louis-Claude de Saint-Martin, raporturile lor cu principiul.”

Există un asemenea izomorfism între număr şi fiinţă, încât au o arhitectonică esoterică comună. Desigur, numerele se diferenţiază de fiinţă după dimensiunile lor: simbolică, psicagogică, cosmică şi teurgică, dar ele se rezolvă în ea cu calculul „valorii lor secrete”, de unde „acorduri”, uneori neaşteptate, cum se constată în kabală, unde se procedează la „adunarea teosofică”.

<<  Partea 2 >>

De Jorjette C

Încearcă să trăiască o viață simplă și liniștită întrun sat de munte din Apuseni, Vidra, AR. De asemenea, incearca sa administreze Blogul Lui Jorjette in timpul liber. In rest, se bucura de gradina si de frumoasa viata la tara.

Spune gândul tău...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *