Levantica, alături de multe alte plante aromatice, este un membru al parfumatei familii a mentei. Lavanda este o plantă perenă, cu o creştere subarbustivă, datorată tulpinii rigide şi mult ramificate, cu aspect globulos. Pe măsură ce avansează în vârstă, tulpina şi baza ramurilor se lemnifică, căpătând culoare brună-cenuşie şi se exfoliază ca la arbori. Ramificaţiile, care poartă în vârf spice de flori albastre-liliachii, cresc lungi de 25—30 cm. Ele sunt de culoare verde-cenuşie şi au frunze numai în partea inferioară. Acestea sunt liniar lanceolate, opuse şi au o cu­loare verde-albăstruie, pastelată, datorită perişori­lor fini, cenuşii-albicioşi, care le acoperă.

LEVANTICA (Lavandula vera, L. spica, L. angustifolia)

Levantica înfloreşte în iunie-iulie, vreme în care plantaţia este numai zumzet de albine. Se spune că mierea de lavandă este de o rară delicateţe, fin şi extrem de plăcut aromată. Fructele sunt mici nucule, grupate câte 4 la baza caliciului persistent, care le închide în interiorul său după căderea florilor. Nedeschizîndu-se pentru a elibera seminţele, când se coc pot fi utilizate pentru înmulţire. Seminţele de lavanda sunt mici, cafenii, lucioase, oval-alungite. Ele prezintă la unul din capete un punct alb, corespunzând hilului (un fel de buric al fructului). Într-un gram intră aproximativ 950 bucăţi. Facultatea lor germinativă durează 5 ani.

Frecvent se înmulţeşte levantica şi prin despărţi­rea tufelor sau butaşi. Acest lucru se practica mai ales când lavanda este destinată înfiinţării unei plantaţii pe teren mai neprielnic, situat pe pante, cu scopul de a-l fixa mai bine, rol care-i revine adesea. Este nepretenţioasă, dezvoltându-se şi pe solurile cele mai sărace, cu condiţia să fie bine însorite, uşoare şi calcaroase. Nu mani­festă cerinţe mari nici faţă de umezeală. Cu cât beneficiază de mai multă lumină şi de vreme us­cată, cu atît adună in frunze şi flori mai multe uleiuri eterice.

Lavanda este si astăzi cunoscută şi folosită mai cu seamă în indus­tria cosmeticelor pentru parfumarea apei de toa­letă şi a săpunurilor. Aproape nu există par­fum în componenţa că­ruia să nu intre uleiul de lavandă, alături de esenţa de trandafiri. În multe ţări din jurul Mediteranei,
levantica este culti­vată pe suprafeţe mari pentru extragerea preţiosului ulei.

levantica sau flori de lavanda

In sudul Franţei la porţile fermelor, ca re­clamă şi pentru vânzare, există adesea baloane de sti­clă pântecoase pline cu o licoare de culoare indigo cu reflexe de ametist. De altfel, din mireasma nease­muită şi ameţitoare care la amiază se înalţă în va­luri din ierburile încinse de soare în Provenţa, pe coastele dalmate, pe colinele greceşti sau în poie­nile din Caucaz, ca şi pe ţărmurile Maghrebului (Tu­nisia, Algeria, Maroc), se percepe delicatul clar pă­trunzătorul parfum al levanticai. Plăcut oamenilor, dar nu şi moliilor, acest parfum mai are şi rolul, împreună cu cel al florilor de sulfină, de a conferi rufăriei adierea agreabilă de curăţenie şi prospeţime şi de a îndepărta vătămătorii fluturi.

Ceaiul de lavanda este renumit pentru efectul său tonic, calmant, răcoritor, motiv pentru care este recomandat în migrene, cefalee, stări de anxietate, reumatism şi chiar în boli de rinichi şi ficat sau pentru a combate balonările. Pentru a-l face şi mai plăcut se pot adăuga câteva flori de salcâm sau ia­somie şi o rămurică de busuioc.

Florile de lavanda folosite in retete

Oţetul parfumat cu flori de levantica dă salatelor un parfum deosebit şi poate fi utilizat şi pentru frecţii în caz de răceală, gripă sau stări febrile. Un oţet aromatic deosebit se obţine dacă, pe lângă levantica, se mai folosesc şi alte plante. Astfel, la 1 litru oţet de vin se pun o mână de frunze de mentă, salvie şi cimbrişor, se adaugă flori de levantica, petale de trandafir şi câteva boabe zdrobite de ienupăr (Juniperus communis). Se lasă să macereze 7 zile, se strecoară, plantele se storc şi se comple­tează până la 1 litru cu oţet. Dacă urmează să se folosească pentru salate se completează cu apă în care s-au dizolvat 5 linguriţe zahăr şi 2 linguriţe sare.

Dar pe lângă aceste întrebuinţări clasice, levantica poate figura cu cinste în preparate care fac din ea un oaspete dorit şi în arta culinară. De multă vreme sunt cunoscute lichiorurile, băuturile răcoritoare şi jeleurile aromatizate cu levantica. Datorită aromei sale deosebite se recomandă singură pentru parfumarea dulciurilor de casă şi cofetărie : bomboane, dulceţuri, prăjituri şi tot felul de produse de pati­serie.

Pe această bază o prezentăm şi noi în urmă­toarele reţete :

Uscăţele cu lavanda

Ingrediente : 3 ouă, l/2 ceaşcă lapte, 4 linguri ulei, 1 linguriţă flori de lavanda, 2 ceşti făină, 1 pachet praf de copt, 1/2 linguriţă sare, 1/2 ceaşcă zahăr.

Preparare. Se separă albuşurile de gălbenuşuri şi se bat spumă. Gălbenuşurile se freacă cu zahă­rul şi sarea până se deschid la culoare. Peste ele se adaugă laptele în care s-au infuzat florile de le­vantica (strecurat). Se adaugă şi uleiul şi se bat bine cu telul. Se presară câte puţină făină ameste­cată cu praful de copt şi se amestecă bine. Se în­corporează uşor albuşurile. Compoziţia se coace în forme mici de tartă. Rezultă aproxi­mativ 6 bucăţi.

Crema de lavanda

Ingrediente : 300 ml lapte, 3 gălbenuşuri, 125 g zahăr, 1 lin­guriţă flori de lavanda, 50 g făină, 1/4 linguriţă sare.

Preparare. Se infuzează levantica în laptele fier­binte, apoi se strecoară. Se freacă gălbenuşurile cu zahărul şi sarea. Se adaugă făina şi apoi laptele fierbinte. Se pune pe foc şi se dau câteva clocote, până se îngroaşe, amestecând tot timpul.

Această cremă se poate servi ca atare, cu biscuiţi sau fursecuri sau poate fi folosită ca garnitură la alte prăjituri, de exemplu la budinci. Se mai poate întrebuinţa ca umplutură pentru chou-â-la-creme, ecleruri, dacă în compoziţia ei se introduc 6 albuşuri bătute spumă.

Îngheţata cu levantica

Ingrediente: 2 ouă, 100 g zahăr, 1 ceaşcă lapte, 1 lin­guriţă flori de levantica, 100 g frişcă de casa (facultativ).

Preparare. Gălbenuşurile se freacă cu zahărul, în laptele fierbinte se infuzează florile de levan­tica, se adaugă treptat la gălbenuşuri amestecând. Se fierbe. Se răceşte. Se adaugă albuşurile spumă şi frişca, se pune în formă şi se ţine la frigider.

Inghetata de casa cu lavanda sau flori de levantica

Ciocolată de casă cu levantica

Ingrediente : 500 g zahăr, 50 g cacao, 1/2 pachet lapte praf, 1 pachet unt, 1 linguriţă flori de levantica, 1 ceaşcă apă.

Preparare. Zahărul se amestecă bine cu cacao. Se adaugă apa în care s-au infuzat florile de levantica. Se fierbe până se leagă siropul. În siropul cald se încorporează untul, apoi laptele praf. Se toarnă într-o tavă unsă cu unt şi se lasă să se răcească. Se taie în bucăţi.

Cockteil de oua cu levantica

Ingrediente : 300 g zahăr, 1/2 l lapte fiert în care s-a infuzat 1 linguriţă flori de levantica şi 1/2 linguriţă frunze de levantica, 1/2 l  alcool, 5 gălbenuşuri.

Preparare. Se freacă gălbenuşurile cu zahărul, se adaugă laptele răcit şi se amestecă bine. Se adaugă alcoolul. Se lasă să macereze câteva zile în frigider.

Share the Love!

6 comentarii la „Levantica in bucatarie ~ Retete cu lavanda!”

  1. Nu apare între reţetele de mai sus, dar am auzit că se face şi frişcă cu lavandă! Ca şi plantă aromatică, automat e bună la gătit! Condimentele nu sunt nimic altceva decât produse derivate din diferite plante aromatice.

    Piperul de exemplu, e un produs derivat din planta aromatică Piperul. Îl foloseşte toată lumea, e poate cel mai cunoscut. Dar şi mărarul e o plantă aromatică, busuiocul la fel, după cum am aflat mai sus, şi lavanda, deci, orice plantă ce are un miros sau gust mai intens si unic, devine plantă aromatică care e bună la toate.

    Evoluţionist vorbind, plantele aromatice sunt mici canale de captare şi distribuire a energiilor subtile din alte dimensiuni. Aceste energii subtile cu cât sunt mai multe captate şi emanate într-un spaţiu, cu atât acel spaţiu devine vibraţional, corespondent al energiilor subtile, sub formă fie de gazdă fie de beneficiar direct.

    Energiile subtile a unui grup de plante aromatice să zicem, levantică cu sulfină, de pe o suprafaţă de 4 m2, transformă locaţia respectivă, fie într-un beneficiar direct, fie intro gazdă a energiilor.

    Energiile sub formă de miros sunt pătrunzătoare şi persistente. Cele de gust, sunt intense dar uşor asimilabile. În orice formă s-ar distribui ori folosi energiile plantelor aromatice, ele îşi deschid porţile către consum, acest aspect este mult mai important.

    Un exemplu offtopic: Daca iei ulei esential de melisa si te ungi seara inainte de culcare pe la incheieturi, pe frunte, sub nas pe buza superioară, pe gât şi pe la glezne, vei beneficia de un somn cu totul multidimensional, in care experientele in afara corpului vor fi ca frunzele ce le gasesti toamna, speciale devenind experientele de clarviziune, stari modificate de constiinta, un spor nebun la chestii de acest gen.

  2. Andreea

    A preparat cineva ingheţata cu levănţica? Sunt curios oare ce gust are, aroma cu siguranta are.

  3. Maria

    Hai ca asta nu stia, eu foloseam ca spray de camera si ceai de levantica atat… dar la gatit nu… Poate e buna si da un gust aparte. As incerca si eu sa vad ce iese :)

  4. Ana-

    nu m-as fi gandit niciodata ca este buna la gatit…mereu aflu lucruri noi

    1. Sunt foarte multe plante extraordinar de bune pentru gătit, însă la noi se știe prea puțin despre ele. Lavanda are un gust aromat și de nedescris…Acestea sunt doar câteva rețete, însă poate fi adăugată cu delicatețe la orice dulce și nu numai, chiar și la murături pot fi adăugate flori de lavandă pentru o aromă deosebită.

  5. Mirel

    Lavanda este o planta foarte folosita in ziua de astazi. Au inceput si romanii nostri sa planteze lavanda in loc de altele. Se vinde la un pret bunicel. Trebuie ceva investitie la inceput dar in timp se recupereaza. O zi buna !

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *