Mierea a fost folosită ca aliment şi medicament din cele mai vechi timpuri, cu mult mai îndepărtate decât cele de folosire a zahărului de trestie sau de sfeclă.
Vasele pentru păstrat mierea trebuie să fie foarte curate, bine spălate şi opărite cu leşie de cenuşă, nu cu detergenţi, care sunt cancerigeni. Mierea nu se pune niciodată într-un vas care a conţinut anterior tot miere, deoarece pelicula de miere veche conţine germeni de fermentaţie, care însămânţează mierea nouă şi aceasta va fermenta la rândul ei, schimbându-şi gustul şi mirosul.
Mierea ambalată în borcane de sticlă va fi păstrată la loc întunecos, deoarece lumina favorizează deprecierea calităţilor ei, schimbându-i culoarea.
Mierea care s-a cristalizat, pentru a fi folosită în stare lichidă, se încălzeşte pe baie de aburi, atât cât este necesar pentru consumul imediat; nu se încălzesc cantităţi mai mari deoarece mierea fermentează mult mai rapid, depreciindu-se uşor.
Folosită intern, mierea s-a dovedit un excelent remediu contra ulcerului gastric, încetinindu-i evoluţia şi chiar oprind-o. Ajută foarte mult tubul digestiv, stimulându-l şi protejându-l. De asemenea, combate tusea, ajută în afecţiunile aparatului respirator, ameliorează stările febrile şi afecţiunile cardiace.
În uz extern, este folosită de mii de ani pentru tratarea plăgilor cutanate. Datorită proprietăţilor sale fizico-chimice şi principiului antibiotic pe care îl conţine, mierea exercită acţiune antibacteriană şi cicatrizantă, eliminând rapid supuraţiile şi grăbind cicatrizarea. Ajută foarte mult în cazul arsurilor. Grecii considerau mierea un elixir al tinereţii şi o ofereau din belşug atleţilor în perioada Jocurilor Olimpice.
La copii, în caz de constipaţie, mierea este cea mai indicată; având acţiune laxativă destul de blândă, nu irită în nici un fel. Poate fi utilizată şi sub formă de supozitoare sau clismă.
Mierea este indicată tuturor vârstelor în cazul bolilor acute (febră tifoidă, afecţiuni respiratorii, ictere), caz în care ceaiurile se beau îndulcite numai cu miere. Ea este recomandată nu numai cardiacilor, ci şi tuturor vârstnicilor ce au muşchiul cardiac slăbit.
Excepţionala compoziţie a mierii explică utilizarea sa în cosmetică de mii de ani. Pe lângă conţinutul său în factori fitohormonali şi bioactivatori, valoarea mierii în cosmetică constă în principal în calităţile sale emoliente şi în capacitatea sa de a determina, prin osmoză, un flux mărit de sânge spre ţesuturile cutanate, cărora le ameliorează astfel nutriţia. De asemenea, mierea este folosită ca ingredient la prepararea cremelor cosmetice, conferindu-le putere hidratantă şi emolientă.
Borcanele cu miere nu se ţin în camere în care se află recipiente ce conţin substanţe volatile, deoarece mierea se imprimă cu mirosul lor. Vasele cu miere nu se ţin în apropierea unor substanţe hidroscopice, care favorizează menţinerea umidităţii în aer (sarea), acestea contribuind la o fermentaţie accelerată.
Mierea ajută la fixarea calciului în organism, este foarte uşor de asimilat, are proprietăţi energetice, toniflante, aperitive, sedative, laxative, expectorante, antiseptice, diuretice, antianemice, emoliente, fiind o inepuizabilă sursă de energie. Se recomandă în: astenie, anorexie, slăbire, carenţe, constipaţie, ulcer gastro-intestinal, infecţii intestinale, insuficienţă hepatică, anemii, boli de inimă, faringite, boli cardiace, intoxicaţii, arsuri, plăgi infectate, prurit; creşte rezistenţa fizică, ameliorează digestia, combate oboseala, etc.
Lasă un răspuns