Licuricii produc lumina si sunt utilizaţi în medicină


3
0
Licuricii

Licuricii sunt niste insecte foarte indragite, dar stim destul de putine lucruri despre ei. Din fericire, ceea ce stim despre licurici este fascinant. Licuricii sunt de fapt gandaci, membri nocturni ai familiei Lampyridae. Ca toti gandacii, ei au aripi numite elitre. In timpul zborului, acestea ii ajuta la mentinerea echilibrului.

Licuricii sunt cei mai eficienti producatori de lumina din toata lumea. Ai atins vreun bec care era aprins de ceva vreme? Daca da, probabil te-ai fript. Un bec normal emite 90% din energia sa sub forma de caldura si doar 10 de lumina. Daca licuricii ar produce aceeasi cantitate de caldura cand sunt aprinsi, probabil s-ar incinera singuri. Ei produc lumina printr-o reactie chimica eficienta care le permite sa straluceasca fara a pierde energie termica.

Cum si de ce lumineaza licuricii?

Toata lumea stie cum si-au primit licuricii numele, dar multi nu stiu cum se produce aceasta stralucire. Licuricii au organe care lumineaza in abdomen. Ei consuma oxigen in interiorul celulelor speciale, care in contact cu o substanta numita luciferina, produce lumina.

Lumina licuricilor este intermitenta si clipeste in paternuri unice pentru fiecare specie. Fiecare model este un semnal optic, care ii ajuta sa se gaseasca intre ei, sa comunice. Inca nu se stie care este procesul de stingere si aprindere al luminilor.

Nu vedem deseori licurici inainte de a ajunge la varsta adulta. Din acest motiv nu se stie exact daca licuricii stralucesc in toate etapele vietii. Bioluminescenta incepe de la ovul si este prezenta in intreg ciclul de viata. De fapt, toate ouale de licurici, larvele si pupele cunoscute sunt capabile sa produca lumina. Unele oua de licurici emit o stralucire slaba atunci cand sunt deranjate.

Partea care lumineaza intermitent a licuricilor este numita lanterna sau felinar. Intermitenta este controlata de licurici, folosind stimularea neuronala si oxid nitric.

Adesea, masculii isi sincronizeaza sclipirile unul cu celalalt in perioada de curtare. Culorile luminilor la licurici variaza foarte mult intre specii, de la galben-verde la portocaliu pana la turcoaz si chiar rosu ca macul.

Licuricii isi petrec mare parte din viata ca larvele

Licuriciul isi incepe viata ca un ou sferic bioluminescent. La sfarsitul verii, femelele adulte depun aproximativ 100 de oua in pamant sau in apropierea suprafetei solului. Larva asemanatoare unui vierme se eclozeaza in 3-4 saptamani. In perioada toamnei, larva deja isi vaneaza prada folosind o strategie de injectare hipodermica asemanatoare albinelor.

Larvele petrec iarna sub pamant, in mai multe tipuri de camere. Unele specii ptrec mai mult de doua ierni inainte de a se transforma. La sfarsitul primaverii, incep transformarea in adulti. Aceasta transformare poate dura o perioada de 10 zile pana la cateva saptamani. Licuricii adulti traiesc doar alte 2 luni, petrecand vara cu procesul de imperechere. Apoi depun ouala si mor.

Cum se inmultesc si ce mananca licuricii

Lumina licuricilor poate fi de asemenea un mecanism de aparare. Femelele depun ouale in pamant, loc in care larvele se dezvolta pana ajung la maturitate.

Larvele se hranesc cu viermi si melci pe care ii injecteaza cu un fluid care ii amorteste. Licuricii adulti evita o astfel de hrana si prefera polenul sau nectarul, desi unii adulti nu mananca deloc.

Habitatul licuricilor

Există aproximativ 2.000 de specii de licurici. Aceste insecte trăiesc într-o varietate de medii calde, precum și în regiuni mai temperate. Licuricii adoră umiditatea și trăiesc adesea în regiunile umede din Asia și din America. În zonele mai uscate, pot fi gasiti în zonele umede sau mlastinoase.

Licuricii sunt folositi in medicina

Oamenii de stiinta au utilizat substanta luminoasa a licuricilor in laboratoarele de cercetare. Ea a fost utilizata ca marker pentru a detecta formarea cheagurilor de sange, pentru a eticheta celulele tuberculoase si sa monitorizeze nivelurile de peroxid de oxigen in organismele vii. Se crede despre peroxidul de oxigen ca joaca un rol important in progresia unor boli, cum ar fi cancerul si diabetul. Din fericire, oamenii de stiinta pot folosi in prezent o forma sintetica a acestei substante, fara a mai exista riscul de scadere a populatiei licuricilor.

Din pacate, licuricii dispar deoarece oamenii le distrug habitatul. Incearca si ei sa supravietuiasca poluarii, insecticidelor si pesticidelor. Nu numai numarul de licurici a scazut, ci si numarul de specii existente. O data ce un habitat dispare, la fel si insectele din acea zona se afla in pericol de disparitie.

Mituri si legende despre licurici

Îngerii care l-au însoțit pe Dumnezeu în vizita lui pe Pământ, au fost prefăcuți în stele, pentru a nu putea prevesti celorlalți îngeri despre frumusețile vieții de pe Pământ. Toți erau fericiți, deoarece astfel puteau privi mereu pământul. Unul, însă era nemulțumit deoarece se îndrăgostise de o ciobăniță și ar fi renunțat bucuros la existența lui ca stea pentru a putea duce o viață omenească. De aceea, Dumnezeu îl luă de pe cer și-l aruncă pe pământ cu atâta putere, încât se prefăcu în mii de scântei, care s-au transformat în licurici.

Cel care găsește mulți licurici se spune că este un prieten al diavolului, dar dacă un orb găsește nouă licurici, își recapătă lumina ochilor.

Licuricii puși în baia unui copil fac ca acesta să aibă un cap ”luminat” în viitor. Licuricii anunță vreme frumoasă și au diverse utilizări medicale.

Resurse:

Etichete: #Asia, #Cancerul, #Fericirea, #Legende, #Mituri

Despre autor

7 comentarii la „Licuricii produc lumina si sunt utilizaţi în medicină”

  1. LICURICI AM VAZUT INTR-O VARA (IN URMA CU APROX. 10 ANI) IN STATIUNEA OLANESTI PLIMBANDU-NE PE INSERAT PE ALEEA CU IZVOARE … ERAU MINUNATI CUM STRALUCEAU PRINTRE ARBUSTI

  2. cine stie poezia din care fac parte versurile; LICURICII AU SPUS STELELOR LUMINA NOASTRA ESTE MAI PUTERNICA DAR STELELE N-AU RASPUNS……

  3. N-am intalnit in viata mea niciun licuric :( Si ce mi-as mai dori sa fiu pe o campie intunecata si in jur sa fie plin de licurici, tocmai ca intr-o poveste de Hans Christian Andersen, ca in copilarie…

    1. Eu am avut această ocazie odată, eram în Italia, era aproximativ ora 23, mă întorceam acasă şi am văzut luminiţele în iarbă. A fost un moment tare frumos, m-am oprit şi m-am uitat minute bune la ei, parcă nu-mi venea să plec.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *