Alămor; Alimori – Sărbătoare mitofolclorică românească din Transilvania şi Banat, consacrată focului viu, care se ţine la începutul primăverii, cu mari ruguri aprinse pe dealuri şi roţi de foc rostogolite la vale. Cei mai mulţi cercetători consideră că Alimori este un relict al unui cult arhaic solar. Focul este modalitatea prin care romanii se purifica.
Serbarea include un tip specific de dans cu cântece în jurul focului, uneori însoţit de strigătul repetat Alimori! (în zona Lugoj). In acelaşi cadru, in mai multe zile ale lunilor ianuarie, februarie si martie, romanii imbraca o roată de căruţă sau de plug în paie şi apoi aprinsă e lăsată să ruleze liber spre vale, imaginând poate mersul aparent al soarelui pe cer.
În Ţara Moţilor (Munţii Apuseni) există o variantă a sărbătorii, numită Hodăiţele sau aprinderea hodăițelor.
Ceremonia focului viu este dedicata sufletelor mortilor si e, in acelasi timp, inteleasa ca o chemare pentru tinret de a se casatori.
Focul si fumul – traditii, mituri si legende romanesti
La inceputul lumii, a izbucnit un foc cosmic asupra caruia Dumnezeu a scuipat si l-a stins. Scanteile care au luat fiinta atunci s-au prefacut in stele.
Dupa alte mituri, focul a fost creat de Dumnezeu, iar fumul de diavol. Dumnezeu a vrut sa sfinteasca o biserica, a pus lemne in jurul ei si a aprins un foc minunat. Diavolul incerca sa stinga frumosul foc si arunca peste el frunze si soc. Astfel lua fiinta fumul.
Exista si mituri dupa care focul a fost creat de diavol. Dumnezeu s-a jucat cu un bat in focul diavolului, pana cand batul se aprinse. Atunci el lovi cu batul o piatra si ascunse focul acolo, de unde il poate scoate oricand doreste cu ajutorul cremenei si amnarului.
In Bucovina, oamenii se temeau de foc, iar denumirea de foc era declarata tabu. In locul acesteia, el este denumit in mod eufemistic lumina.
Focul este insusi Hristos sau un var al Sfantului Ilie si al Vantului, adica e sacru si trebuie sa se gaseasca in fiecare casa. Focul trebuie tratat cu respect. E interzis ca cineva sa-l scuipe sau sa-l insulte, spre deosebire de fum. Inainte de a merge la culcare, omul trebuie sa-si ia ramas bun de la foc cu respect si sa-l acopere cu cenusa. Intr-o civilizatie unde nu oricine poseda chibrituri, jarul era imprumutat de la vecini pentru a putea aprinde focul in propria soba. Totusi, in anumite zile era riscant ca cineva sa dea jar imprumut.
Inaintea anumitor sarbatori se face foc in apropierea casei pentru ca spiritele rele sa nu se poata apropia.
O importanta semnificatie magica are focul viu, creat de doi tineri (veri) prin frecarea a doua bucati de lemn.
Tinerii sar peste foc pentru a ramane sanatosi, apoi iau putin jar pentru a-l duce acasa. Aprind un manunchi de nuiele si afuma curtea si casa pentru ca spiritele rele sa nu se poata apropia.
Lasă un răspuns