Amazoane (grec. Aμαζονες) – amazoanele sunt femei războinice, având, după mitologia greacă, un regat în bazinul fluviului Thermodon din Pont; fondatoare de mari oraşe (Ephesus, Magnesia, Smyrna), conduse de regine (Antiope, Harpalyke, Hippolyte, Penthesileia), omorîndu-şi copiii de sec masculin, păstrăndu-şi numai fiicele (după o variantă colaterală, tăindu-le acestora sânul drept, pentru comoditatea încordării arcului) şi petrecându-şi viaţa în exerciţii militare şi războaie.
Amazoanele aveau nevoie de barbati doar pentru a procrea
Pe bărbaţi nu-i admiteau în comunitatea lor decât temporar, pentru procreaţie. Capitala mitică a regatului Amazoanelor era plasată pe fluviul Thermodon (identificat cu Termecay, în Turcia de azi), în preajma Pontului Euxin, numindu-se Themiskyra (Herodot, Istorii, IV, 110-17).
Plutarh citează în Viata lui Theseus (28) nume de Amazoane ilustre: Molpadia şi mai ales regina Antiope, răpită de Theseus, de la care a născut un fiu, iar mai târziu, murind, a fost înmormântată lângă sanctuarul din Olympia. Dintre campaniile militare ale Amazoanelor sunt mai spectaculoase: invazia Atticei pentru pedepsirea lui Theseus şi participarea la războiul troian în ajutorul lui Priam.
Amazoanele erau ocrotite de zeiţa Artemis. Nu s-a putut stabili o etimologie exactă a numelui acestei populaţii mitice feminine; s-a propus fie a mazós – cu sânii plini, fie a-mazos – fără sân (dar mitul sânului retezat e contrazis de toate imaginile plastice antice); de asemenea, în nordul Caucazului există cuvântul maza – lună, de unde o altă ipoteză, bazată şi pe asocierea cu Artemis, presupunându-le consacrate Lunii.
Herodot relatează (op. cit., IV, 110) că sciţii le numeau oiorpata – femei care îşi ucid bărbaţii; alţi autori antici transmit numai episoade ale mitului (Iliada, III, v. 189; V. 186, Eneida, I, v. 490). Diodor din Sicilia (Biblioteca istorică, III, LIII, 1-6; LIV, 2-7) dă altă versiune: Amazoanele erau un „neam cârmuit de femei”- care luau asupra lor greutăţile războiului şi în acest timp „trebuiau să-şi păstreze fecioria”, îngăduindu-şi relatii secuale în vederea procreării abia după încheierea serviciului militar, când se consacrau conducerii statului şi treburilor obşteşti, bărbaţii ducând o viaţă casnică; tot Diodor reia legenda atrofierii deliberate a sânilor (în pruncie “li se ardeau sânii, spre a nu creşte când vor ajunge la pubertate, pentru că sânii prea proeminenţi erau consideraţi o piedică în război”).
După acelaşi autor, Amazoanele locuiau „în partea de apus a Libyei, la capătul pământului”, pe insula Hespera din lacul Tritonis de lângă Ocean; iar una din reginele lor, Myrina, a condus războiul contra Gorgonelor.
Alţi autori antici referindu-se la războiul lui Herakles cu Amazoanele, dau lista nominală de Amazoane, fie omorîte direct de eroul grec (Aella, cea sprintenă, Philippis, Prothoe, Eriboia, Kelaino, Eurybia suliţaşa fără-greş, Bhoibe, însoţitoarea zeiţei Artemis, Deianeira, Asteria, Marpe, Tckmessa, Alkippe), fie luate prizoniere (Melanippe soră ca şi Hippolyte, a reginei Myrina, care se răscumpără dându-i eroului cingătoarea după care venise el, şi Antiope, dăruită de Herakles lui Theseus).
O confruntare curioasă a devenit posibilă în sec. XVI, când s-a spus că exploratorul spaniol Osellana ar fi intrat în conflict cu nişte femei luptătoare localnice, pe malul fluviului numit după aceea Amazon (derivat însă dintr-un cuvânt indigen: amassona – distrugător de bărci).
Miturile mai multor populaţii primitive (Ţara de Foc, Africa Occidentală locuită de triburile bantu, unele insule polinesiene) conţin memoria epocii matriarhale, exprimată uneori direct, ca într-un mit al boşimanilor din zona Tanganica:
„În vremea veche armele erau în stăpânirea femeilor”.
Lasă un răspuns