Conceptul de subconştient biologic

Să încep abrupt, să aflăm ce este și cum se manifestă acest subconștient biologic!

De ce nu îţi uiţi oare numele? Nu şi pentru că trăieşti înconjurat de persoane care au astfel nume, care operează cu ele foarte frecvent?… Nu pentru că există o parte a memoriei tale cu siguranţă ocupată despre ceea ce crezi tu (opinii argumentate solid sau pur şi simplu intuituve) despre imaginea pe care şi-au format-o cei din jur despre tine (asta incluzând şi alte date personale)?

Din acest puternic reflex de autoreglare cu lumea exterioară este posibil să fi luat naştere un alt tip de memorie, mult mai eficientă şi care stochează “ceea ce ştiu alţii despre tine, ceea ce ar trebui să ştie în plus sau ceea ce n-ar fi trebuit să fi aflat niciodată despre persoana ta ? Contestarea acestei idei (conceptul de memorie secundară, de tip major însă) ar putea fi facilă, prin simpla înşiruire a unor exemple concrete… Într-adevăr… Câţi dintre noi mai ştiu exact ceea ce ştie o a doua persona depre ei (având ca sursă de informaţii chiar autorul sau alte persoane cunoscute sau necunoscute)? Întrebările de genul “Oare ţi-am povestit ţie ce mi s-a întâmplat… “, “Oare ţie ţi-am spus că eu… ” sunt mai mult decât frecvente, scapă memoriei conştiente. Dar oare nu tocmai pe conţinutul acestei memorii legate de eul “extern” operează subconştientul?

“Ego-ul pierdut, copiat, răspândit, <> în memoria celorlalţi” este o sintagmă care ascunde discrete sonorităţi freudiene, dar care exprimă negreşit nişte realităţi interioare indiscutabil valabile. Oare acest grad de răspândire a conştiinţei în minţile semenilor nu este măsura unui anumit nivel de degradare psihică a structurilor intime, înregistrat cu siguranţă de barometrul subconştientului uman?

Iată cum de la aceste principii se impune definirea unui alt tip de subconştient, de importanţă capitală: subconştientul biologic (SB) al rasei, al anturajului, al populaţiei etc.

Există astfel un subconştient interstiţial, comun întregii rase umane, fie concentrat în nuclee sociale, fie răspâdit indefinit, pe regiuni psihice foarte mari, conţinând sute sau chiar mii de indivizi. Premoniţiile, precogniţiile şi celelate cazuri de graniţă studiate de parapshologie ar putea fi efectele secundare ale subconştientului biologic.

Ai o presimţire depre ceva ce ţi se va întâmpla, bună sau rea. Sentimentul este indefinit şi în mod cert nu îşi găseşte argumentarea în memoria primară, conştientă… .Aici intervine memoria secundară, a eului extern, care nu poate fi altceva decât o forma particulară, individuală de subconştient biologic bioplasmatic. În momentul acela subconştientul personal, individual accesează informaţia din memoria conştientă sau inconştientă a altui individ care fie deţine mai multe date despre un oarecare eveniment viitor, fie chiar ştie ceea ce ţi se va întâmpla prin percepţie directă.

În stare pură limbajul subconştientului biologic este universal, dar intraductibil în semnale vocale obişnuite. Având însă reale ecouri în memoria conştientă el genereză perturbaţii fiziologice aparent aleatorii, iar de aici senzaţii şi diferite elemente verbale. Prin excitaţii subconştiente biologice interne sau externe repetate se creează anumite reflexe condiţionate de codificare în simboluri inteligibile ale unor semnale biologice subconştiente… aşa iau naştere visele, halucinaţiile, viziunile, revelaţiile, precogniţiile, a căror simbolistică (cod) este specific individuală, dar al căror mesaj este universal.

Subconştientul biologic stochează probabil o bancă de date imensă care, studiată rapid de terminalele umane individuale poatecrea reflexul viitorului. Referitor la mecanica cuantică, paradoxul Einstein-Podolsky afirmă că toate particulele de acelaşi fel sunt legate între ele, iar capacitatea indivizilor de a-şi anticipa viitorul cu câteva fracţiuni înainte de a a avea loc a fost deja demonstrată în laboratoarele de psihologie experimentală. Trecutul şi viitorul ştiu totul… prezentul nu ştie nimic, dar ascunde impulsul trecutului şi contraimpulsul viitorului… ca o goală minge de ping pong jucată între doi tenismeni “plinuţi”, dacă nu chiar infinit de… supraponderali. Trecutul si viitorul sunt conştiente; prezentul nu are se pare decât subconştient…

Oare nu cumva acest fapt poate fi valabil şi în biologie? Oare nu cumva specia este o entitate în sine, cu mici intervale de varibiliate(indivizii) care să-i confere fiabiliate şi flexibilitate. Cred că această viziune biologică de tip holistic nu este deloc exagerată (mai ales că cele mai rezultatul celor mai recente experimente psihologice şi biologice înclină spre acest punct de vedere). Regnul vegetal şi animal s-ar transforma conform acestei viziuni în pături concentrice de entităţi biologice suprapuse, diferite ca grad de evoluţie şi energie înmagazinată, după un model planetar al biologicului…

Abordând problematica psihică umană prin prisma evoluţionismului concluziile sunt evidente. Rasa umană, din momentul formării şi până la ora actuală este o entitate biologică bine delimitată, parte componentă a unui Principiu Superior. Subconştientul biologic comunică cu subconştientele biologice anterioare în timp prin canale de subconştient colectiv, de aceea eul individual este o parte componentă a Eului Suprem, se dispersează şi se recompune în “citoplasma” acestuia, în ritmuri biologice şi psihice proprii. Iată deci de unde decurge viziunea fractalistă a individului în raport cu rasa, în întregimea istoriei şi evoluţiei sale.

1. Ipoteză asupra originii “instinctului religios” la om. Genele sociale.
2. De la gene sociale la clone. Ipoteză psihanalitică asupra originii embrionare a religiei
3. Dragostea ca mod de manifestare a genelor sociale (GS). Ipoteză “cvasiştiinţifică”
4. O teorie a incompletitudinii în autocunoaştere
5. Pescuitul şi vânătoarea… ca metafore a tot ceea ce se petrece azi cu noi!
6. Mincinos final literar: de la “Impresii despre drept şi actul dreptăţii ca mecanism social”… până la “certitudinea existenţei divine”!