Memele (din englezescul meme) reprezintă idei, modele de comportament, glume ce rezidă în mintea individului. Ele sunt practic nişte şabloane informaţionale, având capacitatea de a se transmite în cadrul unui spaţiu cultural. Astfel, ele devin pentru cultură (văzută ca ansamblul activităţilor şi modelelor de comportament proprii unui grup), ceea ce genele sunt pentru viaţa individului. Şi, la fel ca şi acestea din urmă, se pot transmite, însă nu doar pe verticală (ereditar) ci şi pe orizontală (în cadrul unui grup de indivizi).
O memă este considerată un replicator, o analogie clară cu viruşii ce se propagă liber. Se vorbeşte de cele mai multe ori de un complex de meme care formează un sistem organizat (în genul unei religii).
Memetica, ştiinţa care se ocupă de studiul memelor, este, în mare parte, (deocamdată) bazată pe speculaţii. Totuşi există numeroase studii, căci perspectivele deschise de această abordare a intelectului uman sunt extrem de interesante.
În ce măsură este pusă la îndoială existenţa Eului, este clar. Din moment ce acţionăm ca urmare a unor modele (comportamentale) sau judecăm pe baza unor idei primite din mediul social în care trăim, nu se mai justifică existenţa unei entităţi specifice individului care să îi dicteze acţiunile. În fond, persoana se află în mijlocul unui “război” al memelor, cele mai “puternice” (la fel ca şi în cazul genelor) reuşind să influenţeze individul. Genele ne sunt transmise ereditar, omul nu are un mecanism de sintetizare propriu (permiteţi-mi această exprimare).
Atunci, chiar şi din motive de economie a energiei nu este util să dispunem de o “uzină de idei”, căci ne este mai simplu să le primim din mediul în care trăim. Mai ales că, în prezent transmiterea memelor este facilitată de mijloacele de informare în masă (televiziune, radio, presă, Internet).
În cultura românilor se găseste celebra întrebare: “Pe ce bazezi, domnule?”. În încercarea de a găsi o bază fiziologică s-a făcut corelaţia cu marea capacitate nefolosită a creierului uman. Oricum, subiectul rămâne deschis, fiind complex. Între timp, puteţi să veniţi cu completări, aştept păreri şi observaţii proprii (sau poate că nu le aveţi, poate le-aţi auzit sau le-aţi citit de la alţii)!
Lasă un răspuns