Lupul este cel mai mare membru al familiei cainelui. El este legendar datorita urletului pe care il foloseste ca mijloc de comunicare. Un lup singuratic urla pentru a atrage atentia sau pentru a trimite mesaje teritoriale de la un grup la altul. Unele urlete sunt o metoda de confruntare.
Lupii au o structura sociala foarte bine organizata care le permite sa se bucure de o cooperare maxima atunci cand e vorba de vanatoare, aparare si comunicare. Lupul traieste si vaneaza in haite. Haitele hoinaresc distante mari, probabil de vreo 20 de km pe zi.
Lupii sunt animale extrem de teritoriale si in general isi stabilesc teritorii mult mai mari decat au nevoie pentru a supravietui, in scopul de a asigura o aprovizionare constanta de prada.
Lupul – mituri si legende la romani
Lupul a fost creat de diavol și însuflețit de Dumnezeu. Atunci lupul l-a urmărit și l-a mușcat pe diavol de călcâi; urmărirea se repetă în fiecare an de la 1 până la 6 ianuarie.
Utilizarea denumirii de lup este tabu. În locul ei se folosea ”domnul”, iar în cazul lupoaicei ”doamna”.
Omul are față de lup o mare admirație, datorită puterii sale ieșite din comun. Copiii erau botezați cu nume de ”Lupu” pentru ca bolile să nu îndrăznească să atace copilul. Botezul avea loc astfel: trei tineri trasau cu o unghie de lup trei cercuri concentrice, apoi fiecare dintre ei ”dansează” cu copilul în cercul trasat de el, după care bolile se vor ține departe de copil. De asemenea, tinerii se deghizează în lupi în timpul inițierii (dacii). În cântecul ceremonial de înmormântare, mortul e sfătuit să se împrietenească cu lupul pe drum către lumea cealaltă, deoarece acesta îi poate arăta calea spre rai.
Dacă cineva se întâlnește cu un lup în zorii zilei (mai ales la crăciun sau în ziua Anului Nou), acesta este – după o credință foarte răspândită – un semn bun; dacă însă un om este zărit de către un lup fără ca el să-l vadă, atunci acesta răgușește sau își pierde vocea. Cine reușește să intre în posesia unui fir de păr din coada unui lup, va câștiga dragostea oricărei femei. Multe părți ale corpului unui lup sunt utilizate ca amuletă, la descântat sau ca medicament.
În același timp, omul se teme de lup. Calendarul popular conține nu mai puțin de 35 de zile (16, 25-30 ianuarie, 1-3 martie, 26-28 septembrie, 26 octombrie, 12-16, 21, 30 noiembrie ș.a.) dedicate lupului, pentru ca acesta să cruțe animalele domestice. În aceste zile sunt interzise pieptănatul părului, aruncatul gunoiului în special a cărbunilor, împrumutarea obiectelor de uz casnic, torsul, cusutul, împunsul cu acul, găuritul, împletitul, măcinatul, etc. Aceste tabu-uri sunt însoțite și de alte ritualuri menite să țină închis botul lupului: foarfecile sunt legate, se fac noduri, lacătele sunt închise, deschizătura cuptorului se lipește cu chirpici, pentru ca gura lupului să rămână închisă.
O singură activitate se recomandă în aceste zile: fierberea hainelor. De două ori pe an și anume în nopțile de 16 februarie și 30 noiembrie, lupii se adună pentru a primi hrana împărțită de patronii lor: Sf. Petru, Sf. Andrei și trifon Nebunul , ai căror câini sunt.
Lasă un răspuns