Dintre toate formele de magie, vrăjile sunt cele mai cunoscute. Scopul malefic este mai bine înrădăcinat în credinţa populară, deşi vrăjile malefice se şi desfac cu pricepere şi stăruinţă. Intenţia de a face rău unei persoane devine, ca în orice înfruntare dintre bine şi rău, mai populară decât faptele bune. Vrăjitoria contemporană, un rest al vrăjitoriei tradiţionale, vine mai degrabă să speculeze credulitatea şi disponibilitatea noastră de a vedea în aparenţa magiei forţe care ne pot deveni aliate. Anunţurile în ziare, taxele care se percep şi precaritatea “ritualului” la care orice doritor este supus aruncă asupra acestui domeniu o imagine mult diferită de cea a vechilor vrăjitoare.
La ruşi, de exemplu, există numeroase povestiri care se referă la ceremonia de iniţiere a vrăjitoarelor. Femeia care vrea să devină vrăjitoare trebuie să ia icoana Maicii Domnului şi să meargă cu ea noaptea târziu la o moară de apă. Acolo, după ce aşează icoana pe pământ, trebuie să o calce în picioare, timp în care spune de trei ori rugăciunea “Tatăl nostru”, în întregime. Sunt însă şi zone în care trebuie ca aspiranta să sară pe lama subţire a unui cuţit şi să rosteasca anumite incantaţii care nu sunt cunoscute decât de persoanele deja iniţiate. Cu siguranţă că fiecare epocă a adus cu sine o imagine proprie despre fenomenele de acest tip, iar credinţele populare sunt pline de astfel de rituri. Ne vom referi la doar câteva dintre ele, cele mai cunoscute şi interesante.
Mai avem, încă, nevoie de magie
Puţini sunt cei care vor vedea cele scrise mai sus altfel decât ca pe o poveste puţin cam exotică, oricum prăfuită. E şi greu ca azi să mai consideri astfel de vechi tradiţii altfel decât ca pe nişte rămăşiţe ale unei civilizaţii cu care elementele comune par a fi dispărut pentru totdeauna. Şi nici măcar afişele colorate ale vrăjitoarelor moderne, anunţurile din ziare sau reportajele de televiziune nu par mai convingătoare. Uneori însă, mulţi dintre noi, simt nevoia unui ajutor “de dincolo”, dintr-un spaţiu incontrolabil, ascuns, greu de pătruns. Şi atunci, trebuie să admitem, avem nevoie de puţină magie…
Lasă un răspuns